Picturile lui Aurel Corojan, expuse la parterul Primăriei Sectorului 2

O inedită expoziţie cu lucrările lui Aurel Cojan, realizate în ţară şi la Paris, în perioada 1950 – 1990, aflate în colecţia Rozalia şi Victor Becherschi, va fi prezentată începând de joi, 7 februarie, de la ora 18.00, la Galeria Dialog, de la parterul Primăriei Sectorului 2. Expoziţia va fi deschisă în prezenţa primarului Neculai Onţanu, a Ruxandrei Garofeanu, curatorul Galeriei „Dialog”, şi a numeroşi invitaţi.

Inedita colecţia de desene şi acuarele poate fi vizitată zilnic, până pe 8 aprilie, între orele 10.00 – 18.00.

Născut în judeţul Buzău, în anul 1914, Aurel Cojan a urmat Academia de Arte frumoase din Bucureşti, secţia pictură, avându-i va profesori pe Francisc Şirato şi Camil Ressu. În 1969, Cojan a plecat din ţară şi s-a stabilit la Paris, unde a lucrat ca paznic la o bibliotecă şi apoi la un muzeu. Din 1978, el a început să-şi expună picturile în galeriile pariziene şi ajunge să fie decorat de ministrul francez al culturii. În anul 2004 este sărbătorit la Paris şi la Bucureşti, cu ocazia împlinirii a 90 de ani.

Un solitar în căutarea eternei libertăţi, Aurel Cojan a avut expoziţii personale şi de grup la Bucureşti, Praga, Varşovia, Havana, Sao Paolo, Paris, Nice etc. Remarcăm o serie de distincţii acordate: în anul 1966 a primit premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici Bucureşti, în anul 1983 – titlul de „Cavaler al artelor şi literelor”, acordat de Ministerul Culturii din Franţa, iar în anul 2004, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani, Ordinul „Meritul cultural” în grad de mare ofiţer acordat de Preşedintele României şi „Diploma de excelenţă” acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor din România.

„Rareori se găseşte un artist care să fie cu atâta îndărătnică eficienţă el însuşi, imposibil de înregimentat după interese de grup sau sloganuri ale modei. Când s-a hotărât să rămână la Paris, acum câteva decenii, era beneficiarul unei bune reputaţii de pictor în România, talentul său rafinat izbutea să răzbată printre contrarietăţile unei epoci care se scutura din inconştienţa somnambulică şi din marasmul unde ne afundase realismul socialist”, scria Dan Hăulică în anul 2004, în „Observatorul cultural”.

O analiza amplă a picturii lui Cojan, prezentată în monografia semnată de Emmanuel Dayde -„Aurel Cojan – le pieton de l’air”, publicata la Paris, în 2009, se vorbeşte despre o pictură misterioasa, dincolo de gusturile mai conservatoare, unde Cojan te invită să vezi până unde eşti contemporan cu el.

Altfel spus, culori şi forme insinuate, mişcate, alături de senzaţia că ceea ce a văzut artistul s-a topit într-o masa de culori ce-ţi urmăresc retina chiar şi după ce ai părăsit expoziţia.