„Piaţa bogătaşilor”, Dorobanţi, sfidează criza

În acest loc în care orice sumă devine volatilă, comercianţii mai profită încă de pe urma celor cărora nu le pasă cât plătesc pe coşul zilnic de cumpărături, iar programul, zilnic de la 7.00 la 22.00, sporeşte şi mai mult profiturile vânzătorilor. Asta chiar dacă perioada de glorie, de acum doi ani, când cumpărătorii aruncau milioane pe kilogramul de fructe sau legume, s-a încheiat.

Roşiile de la polul scumpirilor din România au preţuri cuprinse între 10 şi 15 lei pe kilogram, triplu faţă de preţul afişat în alte pieţe ale Capitalei. Roşiile Cherry, care au preţul de 85 de lei pe kilogram în Piaţa Dorobanţilor, par să întreacă orice limită a bunului simţ cu un astfel de tarif. Ciupercile din Dorobanţi se vând cu tot cu fiţe, sau cel puţin asta arată preţul, de 20 de lei pentru un kilogram, în timp ce în Floreasca acestea costă circa 10 lei, în Titan acestea costă şi 8 lei, iar la Piaţa Delfinului, cei care au noroc le pot găsi şi la 5 lei – 6 lei la producători, dacă negociază la sânge.

Clienţii sunt sublimi, dar cam lipsesc din Piaţa Dorobanţilor

Dimineaţa, Piaţa Dorobanţi nu pare foarte curtată de clienţi. Astfel, de-abia mai iese câte un cumpărător cu câteva fructe într-o pungă. Dacă în alte pieţe bucureştene forfota se instalează de la primele ore ale dimineţii până la închiderea programului, aici, la ora 10.00, cumpărătorii din interiorul pieţei abia pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Densitatea redusă a clientelei este cauzată de preţurile aberante, care poziţionează Piaţa Dorobanţi pe primul loc în topul celor mai scumpe spaţii de comercializare a produselor agro-alimentare din ţară.

Printre cafenelele de fiţe, amenajate de arhitecţi la ultimele standarde pe Radu Beller, se iveşte şi un spaţiu care nu pare să se încadreze deloc în peisaj… Piaţa Dorobanţi. În faţa complexului agro-alimentar, de la o florărie se auzeau ritmuri orientale, care trimit cu gândul la un bazar din provincie sau la un târg dintr-un sat. Ce-i drept, în provincie, manelele se aud la un volum mai mare, dar şi preţurile de acolo sunt cu mult mai mici faţă de cele din această zonă frecventată de fiţoşii de Dorobanţi. Ritmurile de manele ce se auzeau în faţa Pieţei Dorobanţi contrastau şi mai mult cu brandurile auto şi cu cele de fashion, care sunt expuse cu ostentaţie la orice pas în acest cartier cu pretenţii.

Comercianţii din Dorobanţi, uniţi printr-un ”pact al tăcerii”

O florăreasă care nu avea niciun chef să dea câteva date, cu greu a precizat că, în ciuda preţurilor ridicate, care pornesc de la 40 de lei – 50 de lei, tarif valabil pentru un buchet de flori de primăvară, are şi clienţi fideli, care plătesc între 100 de lei şi 150 de lei pentru flori. Comercianţii, puţini la număr, şi-au împărţit bine teritoriul, astfel că, cei care îşi fac cumpărăturile din această piaţă pot găsi aici, pe lângă legume şi fructe, şi băuturi, fructe de mare sau produse de igienă.

În mod surprinzător sunt şi câţiva producători care afişează preţuri decente la produsele comercializate, însă aceştia nu sunt deloc bine primiţi în această piaţă. De exemplu, doamna Gena Țiculeanu vinde ouăle la preţul de 30 de bani şi 40 de bani bucata.

O altă florăreasă, care susţine că în prezent comercianţii au o situaţie asemănătoare cu cea din perioada inchiziţiei, întrucât nu mai au voie să spună nimic sau să permită filmarea fără o acreditare de la Administraţia Pieţelor, menţionează că ”nu mai e ce-a fost acum cinci – şase ani şi de-abia se târăsc”, iar preţurile de la standul ei au un adaos comercial foarte mic şi sunt comparabile cu cele de la alte pieţe din Bucureşti.

Tot de preţuri, mai exact de diferenţa mică dintre cele de acum din Piaţa Dorobanţi şi din alte complexuri agro-alimentare, se plânge şi o vânzătoare de la raionul de legume şi fructe, care spune că ”preţurile nu mai sunt cum erau odată”. Chiar şi aşa, la standul ei kilogramul de roşii Cherry avea un preţ de 85 de lei.

Bătrânii se plâng de preţuri, fiţoşii aruncă cu banii

”Preţurile, raportate la pensia noastră, sunt foarte mari. Eu mă duc la o rudă în zonă, dar nu cumpăr. Am pensia foarte mică, sunt şi bolnavă, iar banii nu îmi mai ajung. Acum noi trebuie să luăm ce e mai gunoi. Eu fac piaţa de la Obor, iar aici mi se pare totul foarte scump. Ar trebui, dacă tot sunt preţurile astea ori să ne mărească pensiile, ori să nu le mai dea voie să ridice preţurile”, a spuns o bătrână care trecea prin Piaţa Dorobanţi.

Există şi diferenţe considerabile de preţ şi între două tarabe alăturate. Dacă la o tarabă roşiile au preţul de 15 lei pe kilogam, alături, aceleaşi produse se vând cu 10 lei pe kilogram, însă clienţii nu par să dea doi bani pe discrepanţele între tarifele afişate de la o tarabă la alta.”Eu locuiesc aici de 50 de ani şi nu am cumpărat mai deloc de aici. Și înainte erau preţuri mari, dar n-am cumpărat de aici decât foarte rar. Am mai cumpărat din Floreasca sau 1 Mai, dar acum şi acolo au crescut preţurile. Și la Floreasca preţurile sunt la fel de mari, la 1 Mai îţi mai permiţi. La Dorobanţi pe vremuri preţurile erau ceva mai mici, dar acum le-au crescut foarte mult. Am cumpărat de aici doar de la producător nişte brânză, dar numai la ofertă, şi aceea e pentru plăcintă. Rareori, vara, dacă sunt nevoită iau două roşii, trei cartofi, dar preţurile sunt exagerat de mari aici. Și oamenii sunt de vină pentru că au o mentalitate diferită. Acum un an erau două frigorifice de carne, cu preţuri diferite. În momentul în care i-am atras atenţia cuiva că îşi cumpără produse şi cu preţuri mai mari şi mai vechi decât de la celălalt stand, persoana respectivă mi-a spus că nu ar trebui să mă intereseze ce face el cu banii lui. Nu ştiu dacă nu le pasă de bani, dar e o chestie de mentalitate, pentru că doar cumpără tot din aceeaşi piaţă. Am cumpărat de aici brânză cu 11 lei, ceea ce nu găseşti nici în piaţă la producător şi nu ştiu cum îşi permite doamna aceea. Oricum, tot timpul li se face observaţie şi nu sunt prea bine primiţi pentru că au preţurile prea mici”, susţine un alt client nemulţumit de tarifele comercianţilor.

”Nu cumpăr nimic de aici pentru că e foarte scump. Eu mă duc la hipermarketuri, au şi fructe şi legume şi mi se pare mai convenabil. Locuiesc de o viaţă aici şi când eram mai tânără cumpăram de aici, dar acum la pensie nu îmi mai permit. Piaţa asta e goală tocmai din cauza preţurilor. De exemplu, brânza este 30 de lei, e totul foarte scump. Eu nu cumpăr decât ouă de la producător de aici şi mai iau brânză de la producătorii care vin aici joia. La magazin mai au şi oferte şi e mai convenabil decât aici”, spune o altă locuitoare din zonă.

Preţurile din Piaţa Floresca, apropiate de cele din Dorobanţi

În Piaţa Dorobanţi nectarinele costă 30 de lei kilogramul, iar la Piaţa Floreasca, situată destul de aproape de centrul fiţelor din Capitală, aceste fructe costă 25 de lei. Tot în Dorobanţi, crapul de Dunăre se vinde cu 26 de lei kilogramul, kilogramul de scrumbie de Dunăre are preţul de 39 de lei, un kilogram de struguri este de 25 de lei, în timp ce la Floreasca preţul strugurilor variază între 10 lei şi 20 de lei pe kilogram. Portocalele se vând în zona de fiţe cu 10 lei, iar în Floreasca preţurile acestora pornesc de la 5 lei pe kilogram. Cartofii, ceapa şi morcovii costă 5 lei pe kilogram în Dorobanţi, foarte aproape de cele din piaţa alăturată. Cum obrazul subţire cu cheltuială se ţine, în Piaţa Dorobanţi băuturile au preţuri duble sau chiar triple faţă de cele din hipermarketuri. Nici de mâncărurile gătite, comercializate în Piaţa Dorobanţi, nu se pot apropia locuitorii cu venituri medii. De exemplu, salata de boeuf costă 75 de lei pe kilogram, iar sarmalele de post se vând cu 35 de lei pe kilogram, iar în Floreasca acestea sunt 25 de lei pe kilogram.

”Preţurile din Floreasca şi din Dorobanţi sunt la fel. Doar la câteva mărfuri mai poţi negocia cu ţăranii. Piaţa Dorobanţi este piaţa bogătaşilor. Dacă eu mă duc cu 100 de lei nu poţi lua mai mult de patru pâini, un kilogram de cartofi şi un kilogram şi puţin de brânză sau salam şi s-a dus suta de lei. Cred că se confruntă între ei şi egalează preţurile cei de la Piaţa Floreasca cu cei din Dorobanţi. Am plătit 45 de lei în decembrie pentru o bucată mică de tobă, puţin lebăr şi două pâini”, spune doamna Elena, care locuieşte în zonă.

”Eu am vândut în Dorobanţi, dar am venit apoi aici. Taxele erau mult mai mari acolo decât la Floreasca, înainte arăta şi piaţa aia bine, erau clienţi mult mai înstăriţi, dar acum am observat că sunt mulţi clienţi care vin aici pentru că au preţuri mai mici”

Și în Piaţa Floreasca sunt diferenţe mari de preţuri la doar câteva tarabe distanţă. Astfel, spanacul curăţat are un preţ de 20 de lei pe kilogram la un stand, iar o altă bătrână vinde spanacul curăţat cu 10 lei kilogramul.

O altă doamnă care îşi face cumpărăturile din Floreasca este convinsă că preţurile de la Dorobanţi sunt duble faţă de cele din complexul agro-alimentar Floreasca. În timp ce o vânzătoare din Floreasca încerca să le ia apărarea colegilor din Dorobanţi, o clientă i-a tăiat creanga de sub picior, acuzându-i că au ridicat preţurile şi în această piaţă. ”E scumpă şi această piaţă, mai scumpă decât a fost. S-a scumpit şi veţi rămâne ca ăia din Dorobanţi care nu mai au pe nimeni”, i-a avertizat pe pieţari clienta nemulţumită.

Preţuri mici în pieţele de cartier

În goana după venituri uriaşe, majoritatea comercianţilor încearcă să profite de pe urma zonei în care vând produsele şi ridică preţurile la cote cât mai înalte, fără să ţină cont de reducerile salariale, de scăderea nivelului de trai sau de impactul major al crizei economice. Astfel, bucureştenii cu venituri modeste mai pot face acum piaţa la preţuri decente doar în zonele ”de cartier”.

Și la Piaţa Delfinului, dar şi la Piaţa Titan, cunoscută mai mult după numele cartierului Sălăjan, încă de la primele ore ale dimineţii bucureştenii se înghesuie să îşi facă cumpărăturile. Aglomeraţia se instaurează zilnic în cele două complexe agro-alimentare, dar Titan pare că deţine supremaţia la capitolul densitatea clienţilor. Dacă la Delfinului vin doar locuitorii din zonă, linia lui 102, autobuzul care trece pe la Piaţa Titan, este foarte aglomerată încă de dimineaţă şi până la apusul soarelui. La staţia de lângă complexul agro-alimentar, numeroşi bucureşteni coboară şi mulţi alţii urcă cu sarsanalele pline. În autobuz aparoape că nu ai loc să arunci un ac, oamenii circulă ”ca sardinele în conservă” cu acest autobuz, tocmai pentru că s-a dat sfară în Bucureşti că la Titan totul e mai ieftin.

Unii bucureşteni, în special cei mai în vârstă, preferă să parcurgă multe staţii cu mijloacele de transport în comun până la piaţa Titan pentru a face economii. Nu-i sperie nici aglomeraţia din RATB, nici căldura, nici drumul lung. Doar gândul că vor cumpăra mai ieftin îi atrage ca un magnet către piaţa Sălăjan. Văzând preţurile afişate de comercianţi, mulţi le-ar da dreptate celor care bat atâta drum pentru a face cumpărături cu bani mai puţini. În cartierul din Estul Capitalei un kilogram de brânză de capră costă 12 lei, caşul de vacă se găseşte şi la 13 lei kilogramul, brânza de oaie are preţul de 18 lei pe kilogram. Și la Piaţa Delfinului preţurile sunt mici, dar produsele lactate au tarife mai mari.

De la Nord la Est preţurile se înjumătăţesc

Dacă în Dorobanţi preţurile sunt duble sau triple, clienţii pieţei Titan şi cei de la Delfinului se pot considera norocoşi pentru că plătesc pentru un kilogram de roşii între 3,5 lei şi 6 lei, chiar şi de trei ori mai puţin faţă de cei din kilometrul 0 al fiţelor. Merele în Floreasca au preţuri cuprinse între 5 lei şi 8 lei, însă la Titan, acestea se găsesc, în stare foarte bună, şi cu 4 lei. Să fie mai dulci portocalele din Dorobanţi de se vând cu 10 lei? În Estul Capitalei aceleaşi fructe se găsesc şi cu 4 lei pe kilogram. Căpşunile de la Floreasca se vând cu 15 lei la kilogram, însă la Sălăjan acestea pot fi cumpărate şi cu 10 lei. Și în cazul bananelor există o diferenţă mare mare de preţ de la Nord la Est, de la 5 lei pe kilogram în Titan, la 9 lei – 10 lei în Floreasca.

Ceapa şi cartofii costă 3 lei şi, respectiv, 2,5 lei – 3 lei în Titan, aproape la jumătate faţă de preţurile afişate în Dorobanţi, iar kilogramul de morcovi se vinde cu 3 lei în Estul Capitalei. Și carnea are un preţ mai scăzut în Sălăjan, astfel că, muşchiul de porc costă 19 lei, iar un kilogram de pulpă fără os costă 16,5 lei. La pescărie lumea se înghesuie pentru Bunavestire. Cei mai mulţi întreabă cu poftă de scrumbie. ”Momentan nu mai avem, dar vine într-o oră”, spune vânzătoarea. Întrebată cu cât se va vinde, femeia dă din umeri, îşi aminteşte totuşi, cu greu, că acum o lună avea preţul de 19 lei pe kilogram. În cealaltă parte a Capitalei, în Dorobanţi, scrumbia de Dunăre se vinde cu 39 de lei kilogramul, dar în niciuna dintre pieţe nu se ştie dacă preţul va mai influenţat sau nu de sărbătoarea religioasă.

Preţurile din Piaţa Delfinului se apropie vertiginos de cele de la Titan astfel că s-ar putea spune că unii bătrâni din Pantelimon fac în zadar un efort suplimentar pentru a ajunge în cartierul Sălăjan. Însă, mulţi se plâng că nu le ajung banii, că au pensiile mici şi că bat atâta drum pentru a economisi oricât, mult sau puţin, nu mai contează. Fie că au rămas cu această concepţie de pe vremuri ori chiar nu îşi permit să mai dea un ban în plus pentru produsele pe care le găsesc la doi paşi de locuinţă, mulţi bătrâni spun: ”e mai ieftin mamă aici, de-aia merg atâta, să găsesc ceva mai ieftin”.