Prin Piața Bobocica cea întunecoasă, cu Mioara (care “se ține fitness”) și Costel (cel cu teoria morcovului)

Mioara și Costel Dumitrescu stau la Piața Bobocica, în Vitan. În blocurile alea, la garsonieră, în spatele Pieței, la T-uri. Într-o joi de octombrie, au ajuns împreună în Piață pe la 9. Ca să ia Mioara niște stinghii pentru borcanul de gogoșari. Și “acum ce-o mai lua”, că niciodată nu știi ce mai găsești prin piață.

Costel stă la intrare în Bobocica.  Mioara zice că-i prea nervos și grăbit.

Costel e nervos când vede prețurile și pe unii comersanți din piață care s-au ciocoit. Costel nu e bun pentru Piață. El intră și cumpără repede de la Auchan. A crescut aici în Vitan și n-a ieșit din cartier nici pentru muncă, nici pentru iubite, râde el. Cu Mioara s-a găsit chiar la 500 de metri de Bobocica, pe un maidan, după ce venise de la muncă. Se dădea în leagănele alea de la M-uri, erau niște leagăne stricate. Iar munca a făcut-o o viață la Termo, în capul străzii Energeticienilor.

Ce piață era Bobocica! Acum e un hangar, un garaj lung cu câțiva piețari oțomani.

Ne cunoaștem de-o viață, cum să urce prețul așa de tare?

Costel se tot tânguiește. „Uite, morcovii sunt 6 lei în plină toamnă. Și așa i-au ținut toată vara. Păi, la Auchan a fost și 2,20 kilu’. Bine, Auchanul e oșan, poți oricând să scazi prețul. E ditamai magazinul, nu-i pasă de morcovii mei amărâți.”

Costel a luat morcovul drept reper pentru că el și Mioara cred că morcovul e bun și la vedere, că este alimentație bună, cum vrea Mioara slim. Nu știu ce s-a întâmplat cu Mioara, dar nu mai mănâncă tot din farfurie. Adevărat, asta a văzut și el, că nu prea intră în Bobocica pentru că n-are ce cumpăra pe slim. În piață “ca-n piață”, sunt lucruri care nu sunt finisate. Din puținul lor, Costel crede că Mioara își ține silueta și nu mai vrea lucruri neprocesate. Vrea procesate și merge în Auchan cât de des poate. De fapt, îl pune și pe el la regim oșan.

Acum a intrat în Piață la Bobocica ea. A văzut la Auchan că afară stau agățați de un stâlp câinii

Uite, ca pe un cățel, RÂDE, l-a pus să stea în față la Bobocica. Că se ceartă de la prețuri. Și Costel de la Termo, azi pensionar Termo, zice că Mioara a luat ieri gogoșari să pună la borcan și acum îi trebuie niște bețe să țină gogoșarii sub presiune în borcan. Și sunt și la Auchan niște bețe să le cizeleze Costel. Dar, nu, că a vorbit cu nu știu cine să-i facă de cireș. Și să fie fără pic de așchie. Costel a trăit, a crescut în Bobocica, dar de născut s-a născut în Moldova, la Gâștești, dacă vă spune ceva. L-a adus unchiul lui și a trăit aici la Bobocica.

A făcut cozile de la Bobocica, la ouă, pe vremea lui Ceaușescu. Ce bătaie era pe ouă!

Dar ce se mai sta la coadă, lumea era mai pașnică atunci, se stătea de vorbă, aflai una, alta. Acum, uite, vii repede nu mai vorbești cu nimeni. În Auchan, repede. În Bobocica ,repede. Că-n Bobocica nu-s decât cinci-șase oameni atât. Nici nu știu cum rezistă. Și de ce rezistă. Sunt săraci ca și noi. Nu s-au îmbogățit, dar cred că trăiesc ca noi atât cât își permit să-ntindă o plapumă curată. Oamenii de la Bobocica nu dau în cap nimănui, dar au mania să urce prețul la morcov.

O întreb pe Mioara dacă e adevărat. Mioara tocmai a ieșit din Bobocica. Nu e adevărat. A fost și patru lei morcovul. S-a dat și legătura la leu.

Costel are însă dreptate într-un fel al lui. Adică, prețurile n-au mai căzut la leu, ca pe vremuri. Morcovul era și un leu, nu mai e. Legătura e trei lei. Iese o supă? Iese. Dar e trei lei. S-au scumpit toate. O întreb pe Mioara despre rețetele sale de slăbit. Ea spune că n-are așa ceva. Că i-au intrat lui Costel în cap bazaconii. Nu. Pur și simplu mănâncă mai puțin. Încearcă și ea să trăiască cumva, că se îngrășase și are probleme cu coloana și i-au spus Gica și Sila să slăbească, să n-o mai doară piciorul. Îi amorțește piciorul și îi e frică de doctori. Bobocica e piață bună, că încă sunt prieteni oamenii. A fost o perioadă lungă în care era plin de “colorați”, se tăiau de sărăcie. S-au tăiat și-n Bobocica, ca-n măcelărie era Bobocica. Sunt aceeași oameni pe care-i știe de-o viață.

E cam întuneric în piață, Mioara asta are de spus. Că e frig, e frig uite cam de acum până la vară. Dar ce să faci? Să pui calorifere? Deci, nu frigul e problema, lumina e problemă cu adevărat. Să pună dom’le niște becuri, că nu se văd nici morcovii pe tejghea. A, da, are acum bețișoare din lemn de cireș veritabil pentru gogoșarii ei. Ieri a luat gogoșari și hrean. De vreo trei zile luase de la Auchan boabe de piper negru și frunze de dafin. Mioara mai pune și la varză tot la fel. Obligatoriu frunze de țelină. Obligatoriu. Și sare neiodata, pentru murături!! Ea pune și un morcov acolo, că îi trebuie de Anul Nou.

Am plecat din Piață din Bobocica și am uitat să-ntreb cine gustă morcovul pus de design de către Mioara în borcan.

Nota B365.ro – Tot Eugen prin piețe din București, mai jos:

• Nea Gelu de la tarabă și covrigăreasa Gabi. Love story în Piața Progresul, unde se cântă prohodul murăturii de vară
• Prin Piața Matache, stafia rece a halei cu numele celui mai vrăjitor negustor din Bucureștiul secolului XIX. Un drum la intersecția Griviței cu Buzești
• Când am intrat în Piața Norilor, negustorii au intrat în panică. Sau cum se ucide o Piață