Petrecerile, viaţa, iubirea şi lupta pentru supravieţuire pe Coasta de Azur

01 dec. 2020
359 Afișari
Petrecerile, viaţa, iubirea şi lupta pentru supravieţuire pe Coasta de Azur

În anii '30, Coasta de Azur era destinaţia preferată a celor bogaţi şi faimoşi, nu doar datorită luxului de care se bucurau în Antibes, sau Nisa, sau Cannes, ci şi pentru a fi departe de politică şi de conflicte. De altfel, la petrecerile de pe Riviera franceză, în anul 1938, întrebarea care era pe buzele tuturor nu era ce mişcare avea să facă Germania, ci dacă se cuvine – sau nu – să i se facă reverenţe lui Wallis Simpson, femeia căreia i se refuzase titlul de Alteţă Regală şi cea pentru care Ducele de Windsor (Edward al VIII-lea) renunţase la tronul Angliei.

Când am terminat de citit Riviera lui Chanel, sentimentul a fost că, până să aflu toate poveştile din ea, imaginea mea despre Riviera franceză  (ca, de altfel, a mai tuturor, cred) purta un fel de aureolă. Aproape nimic din fastul şi eleganţa şi impresia de fairytale omniprezent nu prea s-a regăsit în realitatea descoperită în paginile cărţii.

Pentru că, în spatele vieţii luxoase pe care celebrităţile o trăiau pe ţărmul Mării Mediterane, se ascund istorii uneori ridicole, alteori dramatice sau chiar şocante, amantlâcuri, bârfe, invidii, urzeli şi situaţii demne de vremurile în care, la curţile regale, se negocia viitorul Tronului, dacă nu cu sabia, atunci măcar la o carafă de vin.

Dacă aţi crezut că ştiţi într-o oarecare măsură ce au însemnat luxul şi  la belle vie  în anii ’30, pe Riviera Franceză, să ştiţi că volumul de faţă are să vă schimbe mult părerea. La fel, dacă aţi crezut că ştiţi destul de multe despre celebra Coco Chanel, o veţi redescoperi în cartea de faţă.

Nebănuita Coastă de Azur

Cartea semnată de Anne de Courcy are câteva calităţi indiscutabile: umorul extraordinar (din pricina povestirilor despre celebrităţi şi pasiunile lor – pasiuni mai mult sau mai puţin la limita firescului, dar care, de fiecare dată, au legătură cu starea materială), acurateţea informaţiilor (cartea este extrem de bine documentată) şi stilul literar al autoarei (cu un talent incredibil în a şti să te ţină permanent în priză, în timp ce – oricum – îţi dezvăluie atât de multe informaţii, încât uneori te trezeşti căutând pe internet poveştile de viaţă a zeci şi zeci de celebrităţi ale vremii).

Veţi întâlni mulţi scriitori faimoşi şi poveştile lor: Aldous Huxley (pe Rivieră, în Sanary, autorul a scris celebrul roman “Minunata lume nouă”), F. Scott Fitzgerald, H.G. Wells, W. Somerset Maugham (bogat, generos şi primitor, ale cărui serate-petreceri erau printre cele mai râvnite de pe Coastă).  Sigur că nu lipsesc din carte capitolele în care moda este în centrul atenţiei, şi nici “conflictul” dintre cele două mari nume în materie, în anii ’30: Coco Chanel şi Elsa Schiaparelli.

Riviera și personajele ei fabuloase

Distribuţia cărţii este impresionantă, iar unele dintre personaje ar suprinde – prin excentricitatea lor, chiar şi în zilele noastre. De exemplu, doamna Elsie Mendl, unul dintre cele mai fascinante personaje de pe Rivieră, în vara anului 1933: La vârsta de şaptezeci de ani, Elsie – slabă şi în formă după ani de exerciții şi dietă – s-a reinventat, vopsindu-şi părul albastru, făcându-şi un lifting şi venind la un bal mascat călare pe o roată. Statul în cap – de obicei la petreceri – era una dintre ocupațiile ei favorite”. (Anne de Courcy – Riviera lui Chanel)

Oameni politici, actori, artişti ai vremii, toţi se retrăgeau pe malul Mediteranei pentru că, spuneau ei, locul le “stârnea imaginaţia”. Uneori, veţi fi surprinşi aflând despre prietenii şi iubiri la care nu v-aţi fi gândit: amiciţia dintre Coco Chanel şi Churchill, sau iubirea dintre Coco Chanel şi compozitorul rus Igor Stravinsky (o poveste din care nu lipseşte soţia compozitorului, căreia soţul nu se jena să-i mărturisească cât de mult o iubeşte pe Coco).

„Aveam nevoie de o amantă ca să mă liniștesc”

“Chanel nu era singura care avea o viață sentimentală intensă şi complicată pe țărmul înmiresmat de pinii Mediteranei. H.G. Wells, prolificul scriitor englez, celebru pentru romanele sale şi literatura ştiințifico-fantastică clarvăzătoare, avusese ani buni un „cuibuşor de nebunii” pe coastă, în care îşi primea lungul şir de amante şi cuceriri de scurtă durată, în timp ce soția lui, resemnată, şi cei doi fii ai lor rămăseseră în Anglia. Explicase acest lucru printr-o frază care părea să promoveze acest tip de comportament ca pe o măsură de precauție medicală: „Aveam nevoie de o amantă ca să mă liniştesc”. (Anne de Courcy – Riviera lui Chanel)

Unul dintre lucrurile care te surprind, atunci când citeşti volumul semnat de Anne de Courcy, este relaxarea pe care o simţeau toţi cei adunaţi pe Rivieră, într-o completă uitare (uneori căutată) a iminenţei unui nou Război Mondial. Celebrităţi, stele de cinema, aristocraţi, milionari, donjuani şi femei mondene în căutarea unui partener bogat trăiau visul de pe Coasta Mediteranei: „Anul 1935 a fost, probabil, anul de glorie al Rivierei anilor 30 – era rochiilor de seară de satin cu tăietură pe bie, a filmelor de la Hollywood, a pijamalelor de plajă, a cocktailurilor exotice, a porturilor pline ochi cu iahturi şi a automobilelor elegante (care trebuiau spălate zilnic din cauza prafului roşu ce venea din Sahara)”. (Anne de Courcy – Riviera lui Chanel)

Cookies