Petre Roman și Zoia executați de dictatoarea Elena Ceaușescu

În 1972 un timp destul de scurt, Petre Roman a curtat-o pe Zoia, fiica Elenei și Nicolae Ceaușescu. Repet, foarte scurt. Câteva luni, maxim. Amândoi crescuseră, se văzuseră, se plăcuseră în Cartierul Primăverii. Un zid îi separa doar: tinerețea revoluționară a comuniștilor. Tatăl lui Petre Roman fusese un entuziast de stânga și nu era în asta nimic de condamnat. Nicolae Ceaușescu nu avea trecut, sau mai bine zis, avea unul inventat și ăsta era un motiv de ură față de comuniștii „cu istorie”. Tatăl lui Petre Roman, Valter, fusese în Războiul din Spania din anii 1930. Un război greu de explicat. Ideologic a fost primul antrenament înaintea celui de-al doilea război mondial. Prima confruntare între cele două forțe extremiste. Pe de o parte era dictatorul spaniol Franco, cel care a impus ordinea și a intrat în hora lui Hitler. Pe de altă parte, era influența lui Stalin, care a susținut fracțiunea comunistă și-și va impune Imperiul comunist în anii 1940. Ideologic, pare ușor de simplificat. Pasiunea războiului însă a fost mai presus de aceste fracțiuni. Și cruzimile au abundat de ambele părți. Cruzimea aceasta face ca puțină lume să se laude cu acest război. Dar de ce blestemul războiului din anii 1930 al unui tată se repercutează asupra fiului în anii 1970? Să citim. N-a fost doar Război. A fost și „gura” mare a târgului și „ochiul soacrei”.

Da, sindromul numit “ochiul soacrei” sau “ochiul dictatorului”

Mărturia unui ofițer al serviciilor secrete Burlan, un nume predestinat, nu?, vorbește despre îndrăgosteala lui Petre Roman cu Zoia. Plimbări prin Cartierul nomeclaturii, prin Parcul Herăstrău. Lucruri nevinovate pare se. Un sărut, o apropiere. O stare de bine. Însuși Petre Roman a tot spus-o că îndrăgosteala n-a durat și n-a avut timp să iasă din tipare, să-și arate fructele pasiunii.

Mărturia ofițerului confirmă, acesta povestește despre cum zilnic urmărea obiectivul Zoia, numită nu cu numele ei de Zoia, ci cu niște cifre. Și-ntr-o zi, Burlan e chemat la bază. Domle, dar sunt la obiectiv, nu pot părăsi zona. Nu, e ordin.

De la bază e preluată tovarășa Elena Ceaușescu

Și timp de o oră Elena stă în mașina lui Burlan și-și spionează copila și-și blamează “agresorul”: stă prea aproape, cum își permite? De ce e așa, de ce e pe dincolo? Uite, cum s-a îmbrăcat? Uite, ce măgărie! Pe scurt, avem o tragi-comedie. Simple gesturi de curtoazie devin povestite astfel, niște cuvinte urduroase, de-ți vine să nu mai iubești vreodată. Gura Elenei Ceaușescu devine “burlanul” prin care se rostogolesc nu doar răutăți, ci mai ales cruzimi inimaginabile.

Să fim sinceri. Acest martor plin de venin există în orice dragoste. El este “gura târgului”, “bârfa”

este „al treilea ochi” pe care orice relație de dragoste îl naște. Este al treilea ochi, ochiul martor, ochiul invizibil. Ochiul analizei critice, ochiul potrivirii între caractere, emoții, experiențe. Legătura între doi oameni, dacă ea promite sau nu, începe între patru ochi, iar apoi iese din cercul intimității și “joacă” în cel al anturajului, prietenii apropiați, și al imprevizibilului, stări-experiențe personale. Legăturii i se dau “examene” și mai ales acest examen este al privirii invizibile.

 Ori ochiul acesta imprevizibil este în cazul Petre Roman-Zoia Ceaușescu, Elena Ceaușescu, o gură spurcată, de o violență verbală, care nu poate fi de bun augur.

Să nu uităm Petre și Zoia sunt la începuturile relației. Atunci când trăim emoțional mai degrabă, când filtrele critice sunt înmuiate, puse la încercare. Când vedem cât de mult vrem sau nu intimitatea cu celălalt. Și Elena Ceaușescu intră cu bocancii și Burlanul. Nu a avut doar gură, a avut și un ochi. Pentru unii maniaci, e lucru normal să stai o oră să-ți spionezi propriul copil. Dar semn de vitejie nu estesă fii apărat de forțe de ordine, de tovarăși Burlan.

Sindromul “ochiul soacrei” / “ochiul dictatorului” este natura de mamă a Elenei

Ea își dezvoltă obsesia, însoțită, apărată de “forțe de ordine”. Orice ochi, orice gură sunt slobode să acționeze sau nu. Dar „mahalaua”, „răul” vine când gura și ochiul sunt apărate de “forțe de ordine”. Traiectoria pare stabilită, violența acțiunii are “un spate”. Elena Ceaușescu, s-a dovedit, n-a lăsat prea mult timp liberi porumbeilor. Gura și ochiul au executat fără ezitare o simplă întâmplare. Nu știm niciodată cum s-ar fi terminat între Petre și Zoia, între Zoia și Petre, pentru că nu s-a ajuns așa departe.

Elena Ceaușescu a ordonat și Zoia după scâșnete nu de multă durată s-a supus

Zoia nu l-a mai văzut pe Petre. Dar gura și ochiul de acum vor instaura dictatura asupra Zoiei. Prin intermediul lui Burlan, gura și ochiul vor fi la curent cu orice escapadă a fiicei. Și Zoia va protesta rău, va face scandal, spune Burlan, când diverșii curtezanii vor fi executați. Deci, Zoia n-a plecat, după îndepărtarea lui Petre, beată cu Mercedesul în lume, ca după un ginecolog de la Cluj. Nici n-a răsturnat și a spart serviciile de cafea, ca după un oarecare artist. Nu, nu. Petre a fost, cum vedem prin filmele de dating, unul printre alții.

Petre Roman nici nu conta în enumerarea gurii și ochiului soacrei Elena

dacă, nu-i așa, nu venea momentul 1989. Petre Roman a avut astfel o scurtă excursie în fruntea puterii politice. A fost Prim Ministru. Și atunci, spre comparație cu dictatorul Nicolae sau tatăl Iliescu, chipul lui Petre era cu șarm, luminos, ba știa și limbi străine. La „așa frumusețe”, guea lumii, presa din anii 1990,  i-a căutat antecedentele erotice și i le-a găsit. Era scurtul episod cu Zoia. Și i s-au “deschis” cărțile și i s-a “citit” viitorul: corul fetelor de la APACA.

Dar să ne întoarcem la “gura târgului” și “ochiul soacrei”, cele două personaje care însoțesc fără milă romantismul primelor ocheade.

Elena Ceaușescu mai știa ceva. Sub niciun pretext dragoste nu poate fi între Petre și Zoia. Petre avea păcatul tatălui său, Valter. Valter, cum spuneam, luptase în războiul spaniol. Avea o biografie revoluționară, față de una dubioasă a lui Nicolae Ceaușescu. Ori, Nicolae și Elena nu puteau “perpetua” și legifera dragostea Zoiei și revoluția lui Valter.  În viața lor de dictatori au nevoie de Burlan, care să asigure liniște absolută, cumințenie infinită.

Acum, vorba lui Petre Roman: bine că s-a amestecat Elena, cine știe ce se întâmpla dacă se amesteca dragostea. A venit Revoluția, ori la Revoluție, nu putea fi în frunte Petre Roman, ginerele lui Ceaușescu, nu?

Nota B365.ro: #I❤️InBucharest – alte iubiri din București, mai jos:

• Iubiri ucigătoare la București. Doctorul Ginel și Lica, fiica lui Gheorghiu-Dej, pasiunea care pe el l-a aruncat în închisoare, pe ea a dus-o în pragul nebuniei
• „Efectul Alcalay”, care a erotizat bucureștenii. Pe Calea Victoriei
• Vintilă plimbă ursul ca s-o înfricoșeze, dar s-o și farmece pe Marghioala. Îndrăgosteală în București, pe la 1800
• „Dezbracă-te și-ți stric frizurul” – veșminte dezbrăcate de boieri ca să descopere fructul dragostei
• Nadia Grey, o stea de cinema răsărită la București, și iubirea ei cu Bîzu, mare aviator și zeu la femei
• Amorurile și mizericordiile lui Caragiale. De la coana Mărghioala, la Amelia și Didina
• Boierii golani și “prezervativele” din Bucureștiul fără perdea al secolului 19
• George Enescu a iubit-o pe Maruca. Și, câtă suferință, atâta nesăbuință. Ca-n tragedia lui Oedip
• Alexandru Odobescu: gută, opiu și obsesia pentru Hortensia. Patima amoroasă care a făcut Bucureștiul să vuiască
• Triunghiul amoros Elena Chrissoveloni, Marcel Proust și Paul Morand a avut o copilă: cartea “București”
• Jeni Acterian, patimile cu Sănduc, celelalte iubiri și jurnalul ei de fată “greu de mulțumit”