Pește așteptări. Am mâncat pentru tine în Delta Dunării storceag, borș de pește, scrumbie la grătar și pepene de baltă

10 sept. 2021
2992 afișări
Pește așteptări. Am mâncat pentru tine în Delta Dunării storceag, borș de pește, scrumbie la grătar și pepene de baltă
Pește așteptări. Am mâncat pentru tine în Delta Dunării storceag, borș de pește, scrumbie la grătar și pepene de baltă

Bucureștenii știu că cel mai bun restaurant de pește din oraș e tot Delta Dunării. Fie că-i vorba de borș de pește, pește la grătar, prăjit, perișoare sau sub orice altă formă posibilă, doar Delta poate oferi experiența completă a gustului autentic, savuros, de pește adevărat.

Drag de Deltă

Dă-mi o barcă, o lansetă, și uită-mă pe un lac cu știucă. Nu vei mai auzi de mine o zi întreagă. Delta Dunării rămâne, pentru mine, locul perfect de relaxare, de reconectare cu natura și limpezire a creierului. Un loc unic, fascinant și, peste toate, curat, unde noaptea vine la pachet cu cel mai frumos cer din univers. Uite așa, săptămâna trecută, am împachetat tot și-am lăsat Bucureștiul pentru 4 zile la Maliuc, un sătuc situat în inima Deltei Dunării, cum faci a doua la stânga, pe Brațul Sulina.

Lacul Furtuna, Delta Dunării

Discover Maliuc

Câteva blocuri comuniste, unele cu 4 etaje, altele cu două, și o cooperativă agricolă aduc aminte de “Epoca de Aur”. Dacă n-ar fi Dunărea și Delta, ai zice că ești într-un colț de sat uitat de lume, undeva prin Oltenia. Barca e mașina de serviciu. În rest, o biserică și multe panouri cu promisiuni de la UE. Vorbe-n vânt.

Cu toate astea, Maliuc renaște ușor-ușor cu ajutorul pensiunilor și bucătăriei locale de excepție. Te poți caza și la localnicii care au înțeles că, în lipsa peștelui “ca pe vremuri”, turismul e unicul colac de salvare. Nu e ușor să trăiești din pescuit, să fii pescar. Vintirele și plasele alea nu se montează singure, benzina costă și, vorba cântecului: “bate un vânt rece din baltă”…de-ți face oasele spaghete. Puțini tineri se mai încumetă să facă efortul străbun de a ieși pe baltă. Cu frigul și cu umezeala nu-i de șagă. Satul e înțesat de grădini mici în care cresc legume de captură, coapte sub cerul liber.

Dimineața, pește, la prânz tot pește, iar la cină pește iară

Prezentul articol nu face nimic altceva decât să exemplifice doare câteva feluri de preparate din pește extrem de simple (la prima vedere) și senzațional de gustoase, pe care le poți savura în Delta Dunării. Mâncăruri de neratat, care trebuie experimentate măcar o dată în viață. Obligatoriu, la sursă. Sursa mea: Casa Doi Stejari. Despre câteva preparate consumate, în rândurile următoare.

Din meniu:

Storceag – Borș de pește cu burtă de somn.
Borș de pește tradițional
Borș de pește cu perișoare de pește
Scrumbie la grătar
Aripioară de crăpcean (din păcate, n-a mai ajuns să fie fotografiată)
Caras prăjit
Crap prăjit
Bonus Desert – Pepene crescut în Deltă

Înainte de toate, o vișinată din partea casei. Mereu! Pentru “poftă de mâncare”.

Judecata de Apoi

Storceag – teoretic, borș de pește cu burtă de somn, dres cu smântână

Practic, Storceagul de Maliuc e regele bălții. E un preparat în sine. Storceagu’ e storceag. Unic. Nu prea-i poți spune nici borș, nici ciorbă. El este STORCEAGUL.

La Maliuc se face din burtă de somn, mai precis bucățele mici de burtă de somn, tăiate pătrățele de 2-3 cm, max. Fiecare pătrățică e o explozie de aromă de pește. Iar zeama! Doamne, zeama este divină!

Nu pot descrie cum e să vii de pe baltă, puțin înfrigurat și cineva să-ți pună în fața ochilor o oală de storceag fierbinte, cu sarmuzac și ardei iute. E dar de la Dumnezeu. Mângâiere și alinare pentru suflet și papile. Di-vin! Prin alte părți, storceagul se face cu sturion. Fițe. Să fim serioși, de unde atâta sturion?
Anyway, dacă ajungi în Deltă, mai cu seamă la Maliuc, e musai de încercat un storceag. Mu-sai!

Eu am ras 3 farfurii. Trei! Și asta doar la un prânz.

Cărășel prins pe loc, crestat și prăjit ca la carte

Carasul se numără printre peștii cu cea mai dulce și aromată carne. Mulți se feresc de el, vezi Doamne, are multe oase. Are, dacă nu știi cum să-l prepari. Carasul crestat bine înainte de prăjire duce la anularea oaselor mici, astfel încât să te bucuri din plin de carnea lui dulce ca mierea, numa bună de muiat în sarmuzac cât cuprinde. Ce are? Că doar nu te duci la agățat fete prin Maliuc.

Înghit în sec când mă uit la poze. Gustul crustei rezultată în urma tăvălirii prin făină și prăjirii rămâne adânc întipărit în creier. Am și dovada. Uite cum arată un cărășel prăjit ca la carte. Mai mare dragu’. Îți vine să-l pupi.

Scrumbia la grătar care n-a mai prins bilet la Gault & Millau

S-a lăsat seara peste Maliuc. Cerul e plin de stele, iar Dănuț al meu, pescar din localitate și tânăr antreprenor, a scos din rezerva frigorifică națională vreo 15 scrumbii prinse chiar de el, în sezon. Cică, să le punem pe grătar. Auzi, tu! Păi, ce, eu sunt prostul satului? Motiv pentru care m-am umflat în pene și-am plusat cu un vin cărat jdesute de km, de la București: Caii de la Letea, un aligote sec via Sara Niculițel. Cling-cling! Noroc, mulțani!

Scrumbie ochioasă pe pat de jar

Scrumbia la grătar este aur. La propriu. Crestată frumos și întinsă pe grătar, scrumbia prinde o culoare aurie, miroase a mare curată, curge grăsimea din ea ca la balamuc, dar și scoate fum ca o mocăniță. Miroase a scrumbie în toată balta. Suntem vreo 5-6 în jurul grătarului și încercăm să nu bălim peste el. Fiecare ins primește o lămâie. E vremea mesei. Nu s-au făcut poze la masă. Nu s-a auzit nici musca. Scrumbia și…se mănâncă cu mâna.

Până la urmă, scrie pe toate gardurile mare și citeț: scrumbia este cel mai sănătos și gustos pește, doldora de acizi Omega 3, calciu şi vitamina D. A fost, căci s-a sfârșit, cum se întâmplă mai mereu cu lucrurile bune în viață. Vorba aia: nu știe țăranu’ ce-i șofranu’, nici francezu’ ce-i ciortanu’…sau scrumbia. Mon Dieu!

Borș de pește tradițional, dar și cu perișoare de pește

Așa arată borșul de pește din Deltă. Peștele vine separat de zeamă, ca să nu alergi după el prin farfurie. Îl poți mânca separat, cu mujdei, sarmuzac sau ardei iute, după om.

La mine în farfurie s-a nimerit niște crap, un pic de somnel și niște ciortan. Carnea de somn, fără oase, muiată-n sarmuzac? Pfuuuu. Superbă!

Mai există varianta cu perișoare. Perișoare de pește, fără oase, gustoase. Practic, un fel de mură-n gură. Ambele variante de borș sunt cât se poate de gustoase, da’ tot storgeacul rămâne zânul zânilor.

Pepene roșu de Delta Dunării

Nu vezi asta în fieacare zi. În Delta Dunării cresc și pepenii, nu doar peștii. Vin cu barca, un fel de tarabă plutitoare.

Pepenii de Maliuc au coaja groasă, sunt dulci și proaspeți, cu sâmburi mărișori, spre deosebire de frații lor de Dăbuleni, cu coaja subțire și sâmburi mici. Foarte buni.

Cam asta a fost cu Delta Dunării. De te nimerești prin zonă, nu uita de cele de mai sus. Iar dacă te nimerești prin Maliuc, ține minte Casa Doi Stejari. E bine de știut unde poți trage la un borș adevărat.

Până data viitoare, să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.

Cu drag, boul bălții.

PS: Pentru pasionații de blinchereală și știucărit și, în general, pescuit la răpitor, aflați că e interzisă reținerea știucii și a oricărui pește. Se practică doar catch & release, așa cum ar fi trebuit, de fapt, să fie dintotdeauna. Oricum, știuca s-a cam dus, cel puțin de pe Furtuna, cât și de pe Șontea, iar Ocolitorul e greu accesibil datorită vegetației. Personal, pe Furtuna, am prins doar 3 mârlițe și vreo două „creioane” pe care le-am pupat și eliberat aferent. În 3 zile. Poate doar Holbina să mai miște la capitolul știucă, dar acolo e deja altă mâncare de pește.

ȘI, FOARTE IMPORTANT: Dacă ajungi în Deltă, nu uita să îți cumperi permis de acces. Se poate achiziționa online, de aici.

Uite și alte locuri pe unde-am mai mâncat:

Cookies