Pe unde trebuia să circule, de fapt, metroul din București. Cum arăta planul lucrărilor înainte de Nicolae Ceaușescu

17 mart. 2023
13414 Afișari
Pe unde trebuia să circule, de fapt, metroul din București. Cum arăta planul lucrărilor înainte de Nicolae Ceaușescu
Pe unde trebuia să circule, de fapt, metroul din București. Cum arăta planul lucrărilor înainte de Nicolae Ceaușescu

Deși pe site-ul Metrorex istoria metroului începe din 1972, când a luat ființă prima comisie responsabilă cu realizarea propunerilor pentru rețeaua de transport în subteran din București, prima idee documentată pentru construirea metroului în Capitală îi aparține lui Dimitrie Leonida, care a realizat conceptul „Metropolitanului din București” încă din anul 1908. De-a lungul primei jumătăți a secolului trecut au fost gândite mai multe planuri pentru metrou, motiv pentru care mai jos vă vom prezenta planul realizat cu două decenii înainte de începerea lucrărilor din anii ’70.

Metroul din București a devenit realitate începând cu 19 noiembrie 1979, când prima magistrală din Capitală, care făcea legătura între Semănătoarea (Petrache Poenaru) și Timpuri Noi a fost dată spre folosință pentru călători. Planurile pentru construirea rețelei de metrou din București au început însă în anul 1908, când un student ambițios pe nume Dimitrie Leonida, aflat în ultimul an de studiu la Politehnica din Charlottenburg, lângă Berlin, își realizează lucrarea de licență. Intitulată „Metropolitanul din București”, lucrarea a fost un proiect realizat împreună cu Elie Radu care venea ca răspuns la realitatea cu care se confrunta Capitala.

Pe unde trebuia să circule, de fapt, metroul din București. Cum arăta planul lucrărilor înainte de Nicolae Ceaușescu

La acea vreme, municipalitatea negocia cu compania germană Siemens & Halske pentru concesionarea liniilor de tramvai din București. Deoarece firma germană cerea sume foarte mari pentru liniile de tramvai, cei doi ingineri, care făceau parte din Consiliul Tehnic al Bucureștiului, au propus realizarea unei rețele de metrou în schimb.

Lipsa fondurilor, situația incertă din Regat și venirea războiului au făcut autoritățile să uite de „metropolitan” până în 1929-1930. Atunci, propunerea a fost readusă în discuție de arhitectul Duiliu Marcu și al său Plan de sistematizare a Capitalei. În cele din urmă s-a renunțat la metrou și de această dată, deoarece autoritățile susțineau că Bucureștiul putea fi acoperit „la limită” doar cu transportul în comun de suprafață.

O a treia inițiativă a apărut în 1940, odată cu modernizarea în masă a Capitalei și cu acoperirea Dâmboviței cu un planșeu de beton în zona Palatului de Justiție. Atunci, în București se lua în calcul realizarea a trei linii: între Hipodrom și Piața Unirii (8,2 km), de la Gara București Est până la Șoseaua Academiei intersecție cu Știrbei Vodă (5,5 km) și între Gara de Nord și Piața Victoriei (1,3 km), prin săpături de la suprafață. Și această propunere a fost dată uitării odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Primul proiect serios a fost demarat în 1953

În 1953 a avut loc un nou plan de organizare a metroului, iar de această dată a existat și „memoriu tehnic asupra construcţiei metroului în oraşul Bucureşti”, iar în ministerul Căilor Ferate fusese realizată Direcțiunea Generală a Metroului București. Rețeaua subterană era inspirată direct de cea din Moscova, fiind cu dublu rol: de transport și de apărare împotriva bombelor în caz de război. Asta presupunea construirea galeriilor la adâncimi între 20 și 40 de metri, lucru extrem de greu de realizat și de costisitor, ceva ce nu putea să fie realizat în Bucureștiul de după război.

Proiectul era alcătuit din trei faze de construire a metroului, iar prima fază consta în cele patru linii de bază. Aceste patru linii legau centrul Capitalei de nord, est și vest și urmau să fie dezvoltate în magistrale diametrale, întocmai metroului din Moscova. Potrivit studiului de la acea vreme, magistralele aveau să „facă legătura între centrele importante periferice, trecând prin centrul orașului”, acestea intersectându-se „în centrul oraşului la nivele diferite, realizându-se astfel, în plan, două triunghiuri cu vârf comun. La punctele de intersecţii se vor construi staţii de transbordare cu coridoare de legătură între aceste staţii”.

Hartă metrou 1953 vs. hartă metrou 2018. Cum ar fi trebuit să arate traseul subteran al Capitalei

Primele patru linii de metrou din București aveau să circule pe următoarele trasee:

  • Cişmigiu-Uzinele 23 August (actuala Faur)
  • Cişmigiu-Griviţa Roşie (unde se află azi Piața Chibrit)
  • Casa Scânteii (actuala Piaţă a Presei)-Piaţa N. Bălcescu (unde e Piața Universității de azi)
  • Cişmigiu-Fabrica Gheorghe Gheorghiu Dej (în zona actualei stații de metrou Politehnica).

Care putea să fie traseul și lungimea primelor patru magistrale din București

Primul traseu avea să lege Atelierele Griviţa (zona Chibrit-1 Mai) și Portul Bucureşti (actuala zonă Văcăreşti). Lungimea totală trebuia să fie de 10,7 kilometri şi erau prevăzute 10 staţii.
Al doilea traseu, denumit și diametrala Nord-Sud, era gândit să lege Parcul de Cultură şi Odihnă I.V. Stalin (Parcul Herăstrău, în zona Pieţei Presei) şi Comuna Progresul (actualul cartier Progresul). Traseul era prevăzut cu 14 stații și avea o lungime totală de 13,2 kilometri.
Diametrala Est-Vest era al treilea traseu gândit în cadrul metroului din Capitală și trebuia să conecteze Uzinele 23 August (actuala Faur) cu Fabrica de Confecțiuni Gheorghe Gheorghiu Dej (zona Apaca). Pe acest traseu erau prevăzute 13 stații, dispuse pe o distanță totală de 11,85 kilometri.
Nu în ultimul rând, în prima fază a metroului trebuia realizat traseul diametral dintre Colentina și Piaţa Rahovei. Linia de metrou ar fi făcut legătura între actualul Pod Colentina şi zona intersecţiei dintre Calea Rahovei şi Antiaeriană. Traseul avea o lungime de 10,2 kilometri și dispunea de 12 stații.

Proiectul trebuia încheiat ulterior cu o linie inelară de metrou, similară cu cea construită în prezent. Această linie avea ca scop conectarea directă a tuturor raioanelor din Capitală, după modelul deja realizat la Moscova.

În cele din urmă, metroul din București începea să prindă formă din anul 1975, pentru ca inaugurarea primei linii să fie realizată la finalul anului 1979.

DESPRE ISTORIA METROULUI PE LARG VĂ INVITĂM SĂ CITIȚI URMĂTOARELE ARTICOLE:

„Atenție, se închid ușile”. Povestea metroului din București (Partea II)

„Atenție, se închid ușile”. Povestea metroului din București (Partea II)

Cookies