Pe culmile nepăsării: se vede cerul prin acoperișul Casei cu Cavaler în Armură din Precupeții Vechi. Cine-a pus deasupra Bucureștiului misterioasa statuie cu ciocan ridicat amenințător
Pe culmile nepăsării, prin acoperișul Casei cu cavaler în armură se vede cerul. Cine-a așezat deasupra Bucureștiului misterioasa statuie cu ciocan ridicat amenințător. Foto credit: Andrei Neagu, bucurestidinpovesti.ro.
O imagine ireală te izbește cum intri pe strada Episcopul Radu, dinspre str. Eminescu, în ce-a mai rămas din mahalaua negustorească Precupeții Vechi, după sistematizarea Căii Moșilor.
Pe măsură ce înaintezi pas cu pas, prin coronamentul bătrânilor copaci se distinge tot mai clar statuia metalică a unui cavaler medieval, cocoțată provocator pe acoperișul unui monument istoric părăginit.
Cine a urcat în înaltul cerului, pe teritoriul păsărilor, ciudata lucrare și de ce? Cine a vrut ca oricine trece pe strada Episcopul Radu, fostă Birjarilor, să se oprească în loc mut de admirație?
Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Numele meșterului, “tinichigiu ornamentalist”, care-a făurit omul de aramă, dar și cele mai sofisticate acoperișuri ale palatelor din București și din țară, este azi total uitat
O inscripție pe zidul scorojit al clădirii ne spune că aceasta este:
Casa Alexandru Dimitriu, stil neoromânesc. Proprietarul, tinichigiu ornamentalist, a realizat decorațiunile din metal la numeroase clădiri publice, religioase și particulare din țară, printre care: Ateneul Român, Palatul Patriarhiei, Palatul Fundației Regale Carol I, Gara de Nord, Palatul Culturii din Iași, Palatul Sturdza din Miclăușeni.
Ca semn distinctiv pentru breasla meșterilor fierari al cărei fruntaș era, Alexandru Dimitriu a așezat pe acoperișul casei sale un cavaler blindat cu o armură atât de bine făurită încât pare veritabilă.
Omul cu pavăză și ciocan în mâna dreaptă, simbol al meseriașilor fierari, a rămas încremenit în timpul lucrului, peste un oraș din care au dispărut breslele fierarilor, rotarilor, frânghierilor, curelarilor, șelarilor, dogarilor, etc.
Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Omul de aramă privește Bucureștiul de sus încă din anul 1933 și a fost martor la transformarea orașului
O imagine aeriană ne arată acoperișul reședinței lui Alexandru Dimitriu și detaliile ornamentale metalice, elaborat lucrate, acum ruginite și crăpate. Îl vedem pe cavalerul plăsmuit de Dimitriu, maestrul înălțimilor, de aproape. Are un chip, expresie, este lipsit de rigiditate, spune ceva. De sus, dezastrul se vede ca-n palmă.
Cavalerului îi ține de urât o figurină metalică, un duh jucăuș mai mic decât el, dar mai sus poziționat.
Foto credit: Andrei Neagu, bucurestidinpovesti.ro.
Apărătorul casei lui Alexandru Dimitriu a rămas la înălțime timp de aproape 100 de ani, bine ancorat pe un acoperiș azi șubred, corodat și găurit
Cavalerul a fost așezat cu fața spre str. Eminescu iar privirea lui bate hăt departe, peste casele vechi din spatele cortinei de blocuri socialiste de pe Calea Moșilor, dincolo de Biserica Silvestru, de mahalaua Armenească, de Mântuleasa, de vechiul și noul București.
Casa lui Alexandru Dimitriu se află vizavi de barul “Gașca veche” și, întrebați despre istoria ei, oamenii din cartier spun că acolo a locuit “un mare potcovar”. O poartă încuiată, din tablă nouă, se află la intrarea în curtea monumentului.
Mai ales la colțuri, acoperișul a cedat sub presiunea zăpezilor și a ploilor. Casa lui Alexandru Dimitriu a intrat în descompunere. Imaginile care surprind acoperișul casei sunt grăitoare pentru cârpelile și degradarea imobilului.
Casa pare a fi nelocuită, deși cineva a uitat la etaj un aparat de aer condiționat și un steag flendurit.
Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.
“O casă cu un aer aparte. Cavalerul din fosta stradă a Birjarilor are un frate geamăn care împodobește clădirea Primăriei sectorului 1 („de Verde”)” și un altul pe Palatul Culturii din Iași
În cel mai recent volum al său, “Vânătoare de comori “ (ed. Vremea, 2025), Silvia Colfescu spune și povestea casei lui Alexandru Dimitriu.
Silvia Colfescu în “Vânătoare de comori“: O casă cu un aer aparte se păstrează până în zilele noastre pe o stradă care pare din alte vremi, lângă capătul dinspre Calea Moșilor al străzii Eminescu.
Remanierea unei case de la sfârșitul secolului al XIX-lea, săvârșită de însuși proprietarul ei, în 1932, a avut ca rezultat o clădire pitorească, încadrabilă (cu bunăvoință) în stilul neoromânesc, a cărei volumetrie originală se remarcă în peisajul înconjurător.
Un cavaler de metal, înalt de vreo 3 metri, păzește solemn acoperișul casei, ridicând amenințător un ciocan, cu siguranță simbol al artei ornamentelor de metal. Statuia Sfântului Dumitru în armură, executată de Dimitriu, care împodobea până de curând acoperișul clădirii Primăriei sectorului 1 („de Verde”), este geamăna cavalerului de pe acoperișul propriei case.
Foto credit: Andrei Neagu, bucurestidinpovesti.ro.Casa cu cavaler și dragpn. Foto: Antoaneta Dohotariu.
“În casa lui Alexandru Dimitriu se afla la un moment dat sediul Partidului Socialist Român, involuntar omagiu adus industriașului care s-a preocupat în timpul vieții de binele oamenilor mărunți”
Silvia Colfescu în “Vânătoare de comori“: Într-adevăr, Alexandru Dimitriu a organizat în atelierele lui o școală pentru meseriași, ajutându-i să-și deschidă la rândul lor ateliere.
Bine inserat în societatea bucureșteană (la un moment dat era secretar al Camerei de Comerț), Dimitriu a fost cel care a pus bazele învățământului seral pentru meseriași, cursurile fiind susținute de membri de frunte ai breslelor constructorilor, între care inginerul Leonida, arhitectul Ștefan Burcuș (autorul clădirii Bursei), arhitectul Petre Antonescu (căruia i se datorează clădirea Primăriei Bucureștilor, casa lui N. Malaxa din Aleea Alexandru, casa Oprea Soare, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din bulevardul Aviatorilor etc.).
Volumul “Vânătoare de Comori” ne arată ceea ce are mai tainic și mai de preț acest oraș, adevărate comori încărcate de detalii artistice, de povești din alte vremuri și de istorie. “Este o declarație, dar și o promisiune de dragoste pentru orașul nostru”, se arată în prezentarea cărții
Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Alexandru Dimitriu, self-made man, autor al acoperișurilor monumentale din București și din țară. Maestrul înălțimilor a primit primit medalia de aur la Expoziția Generală 1906
Alexandru Dimitriu s-a născut în anul 1871 la Iași și a fost un copil înfiat de Petre Dimitriu, “picher de cale ferată”.
Harnic și talentat, pasionat de arta și tehnica prelucrării metalelor, Alexandru Dimitriu a absolvit, cu lauri, Școala de Arte și Meșteșuguri din Iași, apoi a dobândit o gamă largă de specializări în Europa apuseană.
La 1 iulie 1840, domnitorul Mihail Sturdza, emitea hrisovul prin care, la propunerea lui Gheorghe Asachi, se înființa “în Ieși cel dintâi Institut de Arte și Meșteșuguri pentru informarea industriei naționale”. Astfel, în 1841, își începea activitatea Institutul de Arte și Meserii, astăzi Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi”. Gheorghe Asachi a fost cel care întocmit “Instrucțiunile fundamentale ale Școalei de Arte și Meșteșuguri” în care se arătau obligațiile maiștrilor, calfelor și ucenicilor.
Alexandru Dimitriu, “vechi absolvent” al Școalei de Arte și Meserii, meșteșuguri azi dispărute: fierărie, stolerie, șaidăcărie
La început, școala a funcționat cu șase ateliere: lăcătușerie, rotărie, fierărie, stolerie (tâmplărie), șaidăcărie (obiecte de șelărie, harnașamente) și strungărie, conduse de maiștri, de inginerul ceh Karol Mihailiuk de Hodocin din Transilvania, ajutați de patru calfe.
Școala a fost vizitată de regele Carol I “fiind o dovadă că în viața țării, a Iașului, cât și a sistemului de învățământ, importanța școalei creștea permanent”. Școala Arte și Meșteșuguri din Iași participă la Expoziția Universală de la Paris unde obține medalia de aur.
Plecat din “dulcele târg al Ieșilor”, Alexandru Dimitriu devine calfă în mari ateliere meșteșugărești din Viena, Koeln, Paris, Marsilia și absolvă Institutul de Electroplastie din Berlin
Victoria Dragu-Dimitriu îi dedică meseriașului un capitol în volumul „A zecea carte cu povești din București” (Ed. Vremea, 2015), după ce i-a intervievat pe nepoții lui Alexandru Dimitriu, Sanda Retinschi și Sava Dumitrescu. Aflăm astfel că:
Bunicul, fiind primul în clasă, la absolvirea Școlii Superioare de Arte și Meserii din Iași a primit o bursă. El, cu încă un coleg. Cu ajutorul acestei burse, s-a dus şi a lucrat mai întâi la un meseriaș-patron din Viena care, între altele, repara armuri din colecțiile nobilimii austriece. (…)
Acolo a deprins bunicul tehnica făuririi armurilor, pe care mai târziu a folosit-o ca să facă o serie de armuri, pentru decorarea unor mari clădiri de la noi.
Elevi al Școlii de Arte și Meserii din Iași. Foto credit: anticariat-unu.ro.
Reîntors acasă, la numai 25 de ani, în 1896, Alexandru Dimitriu realizează poarta monumentală a Cimitirului Evreiesc din Iași. La 26 de ani, în 1897, lucrează acoperișul neogotic al Castelului Sturdza-Miclăușeni, apoi acoperișul Palatului Administrativ -azi Palatul Culturii- din Iași, unde făurește primul său cavaler.
La București înființează un atelier apoi Fabrica de Produse Metalice, “Specialitate: Ornamentații Arhitectonice pentru Acoperișe”.
Palatul Sturdza, al lui Beizadea Vițel, din Piața Victoriei, azi dispărut. Foto credit: Fost, colorizare și retușare.Palatul Ministerului lucrărilor Publice, azi Primăria București, cu acoperiș realizat de Alexandru Dimitriu. Foto; pmb.ro.
Alexandru Dimitriu, faur specializat în armuri, cu cunoștințe temeinice de ornamente arhitectonice din zinc, alamă, bronz, costume din oțel și emailaj pe metale
Din CV-ul prezentat clienților săi aflăm lista orașelor în care tânărul și ambițiosul Alexandru Dimitriu și-a desăvârșit arta prelucrării artistice și industriale a metalelor.
Alexandru Dimitriu, faur specializat în armuri, cu cunoștințe temeinice de ornamente arhitectonice din zinc, alamă, bronz, costume din oțel și emailaj pe metale
Alexandru Dimitriu a absolvit următoarele: A.M. Beschorner-Wiena, Ornamente arhitectonice metal, A. Ostrihanski-Wiena (Armuri și costume din oțel), Louis Schroedel-Berlin (Amboutisage, repousage, polisage), Larondelle &Comp-Koeln (Ornamente din zinc, alamă, bronz, etc., Trafilage, Repousage,, Montage), Viltard, Coutelier, Roseleur Paris (Ornamente arhitectonice, Galvanostegie, etc,), Carl Doener-Viena (Emailaj pe metale), Dr. Herm. Paul -Berlin (Galvanoplastie, Galvanostegie), etc.
Vulturul de pe Palatul Patriarhiei. Foto credit: basilica.ro.Palatul Patriarhiei. Foto credit: basilica.ro.
Vulturul de pe cupola Patriarhiei, cupola metalică a Ateneului Român, acoperișul palatului Fundațiilor Regale Carol I, al Mitropoliei din Sibiu și al Catedralei din Cluj, operele lui Alexandru Dimitriu
O carte specială, dedicată lucrărilor de feronerie care au înfrumusețat arhitectura Bucureștiului încă din perioada Belle Epoque și până la instaurarea comunismului, este “Feronerie. București 1890-1945”, Ed. Universitatea Ion Mincu, 2024, semnată de arh. Dorothee Hasnaș și istoricul Ciprian Plăiașu, cu fotografii de arh. Andreea cel Mare.
Autorii volumului scot din uitare numele meșterilor care au făurit podoabele din fier forjat ale clădirilor vechi din București (porți, garduri, balcoane, ferestre, marchize, acoperișuri, etc), dar mai ales avertizează că “pierderea acestui patrimoniu fragil va duce la ștergerea unui strat relevant pentru identitatea orașului”.
Arh. Dorothee Hasnaș în “Feronerie. București 1890-1945”: Alexandru Dimitriu a învățat în orașele europene tehnica făuririi armurilor, care i-a influențat opera. Reîntors în țară, a colaborat cu arhitectul Ioan Berindey la Palatul Culturii din Iași, unde a creat prima statuie a unui cavaler din fier, reluată ulterior în proiectele sale.
Armură ecvestră de turnir din colecția Muzeului Peleș. Se presupune că a fost adusă de regele Carol I din colecția tatăluii său, de la castelul Sigmaringen. Foto credit: peles.ro.
Arh. Dorothee Hasnaș: La București, Alexandru Dimitriu a deschis un atelier care s-a transformat într-o fabrică de produse metalice.
Spre deosebire de alți meșteșugari ai vremii, Alexandru Dimitriu se concentra pe lucrări unice și complexe, Una din lucrările emblematice ale meșterului este vulturul de pe Palatul Patriarhiei.
Primăria de Verde, cu cavalerul lui Alexandru Dimitriu. Sursa: Primaria sectorului 1, istoric.Cavalerul de pe Primăria Sectorului 1. Foto credit: arh. Andreea cel Mare.
Trei cavaleri pentru eternitate
Arh. Dorothee Hasnaș: Cea mai cunoscută lucrare este statuia Sfântului Dumitru de pe clădirea Primăriei Sectorului 1. Motivul cavalerului, simbol al meseriei sale, a fost reluat în mai multe proiecte. Primul, realizat la 25 de ani după întoarcerea făurarului din Germania, împodobește Palatul Culturii din Iași. Al doilea cavaler decorează acoperișul casei sale iar al treilea a fost comandat de Primăria de Verde (azi Primăria sectorului 1) în 1929, pentru turnul de supraveghere împotriva incendiilor.
Alexandru Dimitriu a fost activ și în viața comunității meșteșugărești, fiind membru al comitetului de administrație al Societății Absolvenților Școlii de Meserii și propus de Nicolae Iorga în Consiliul Camerei de Industrie și Comerț. Seriozitatea și talentul sau i-au asigurat o poziție importantă în cercurile politice și economice ale Bucureștiului interbelic.
Palatul Artelor din parcul Carol, azi dispărut, cu acoperiș și vulturi realizați de Alexandru Dimitriu. Foto: anticariatunu.ro.Castelul Sturdza din Miclăușeni. Foto credit: miclauseni.ro.
“Alexandru Dimitriu a murit în 1955, într-o epocă ce nu mai prețuia unicitatea elementelor arhitecturale, dar moștenirea sa continuă să impresioneze”
Arh. Dorothee Hasnaș: Ornamentele sale metalice împodobesc numeroase clădiri istorice din București și din țară, iar statuia cavalerului de pe casa sa rămâne un simbol al creativității și excelenței în meșteșugul feroneriei.
Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Uluitoarea moștenire a artistului Alexandru Dumitriu. Tânărul ucenic care repara armurile nobililor europeni, ajuns în vârful meseriei sale
Lista lucrărilor executate în fabrica și sub conducerea lui Alexandru Dimitriu a fost întocmită de Silvia Colfescu.
București. Palatul Grigore M. Sturdza (apoi Ministerul Afacerilor Externe), 1899-1902, arh. J. Reinecke. Palatul Funcționarilor Publici (1902), bombardat în 1944. Turlele bisericii Sf. Silvestru (1903), Palatul Artelor-dispărut-, Expoziția 1906, Palatul Camerei Deputaților 1907-1908, Palatul Cercului Ofițerilor 1922-1924, Casa arh. Dim. Maimarolu, Palatul Fundației Universitare Regele Carol I, 1894-1914, Palatul Camerei de Comerț și Industrie Bursa, Ateneul Român, Palatul Primăriei IV de Verde din bd. Banu Manta, Casa Lipatti 1906, Casa Geblescu, Casa ing, D Matac, Casa Cesianu, Casa proprie (1933),
Casa Dinu Lipatti, cu acoperiș realizat de Alexandru Dimitriu. Sursa foto: Clotilde Armand/Facebook
Iași. Spitalul Sf. Spiridon-instalațiile de băi, 1896, Băile Turco-române, după 1896, Abatorul Comunal.
Cluj. Catedrala ortodoxă, catedrale în Galați, Sulina, Turnu-Măgurele, Mitropolia din Sibiu, Gările liniei Iași-Dorohoi.
Palatul Fundației Regale Carol I. Foto credit: bcu.ro.Catedrala Mitropolitană din Cluj. Foto credit: Mitropolia Clujului.
În străinătate, Alexandru Dimitriu semnează acoperișul hotelului Stephanie din Abazzia, Teatrul și Foișorul de foc din Fiume, Primăria din Reichenberg și gara din Dusseldorf. Cele mai multe din aceste palate, case și biserici există și azi, este destul să privim în sus ca să remarcăm cupolele, lucarnele și dantelăriile metalice.
Cu armura sa ruginită, nobilul cavaler nu mai poate să protejeze casa lui Alexandru Dimitrie, nici orașul, dar rămâne acolo, sus. Până în ziua în care se poate prăbuși, cu tot cu acoperiș.
Casa Alexandru Dimitriu, maestrul înălțimilor, septembrie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.
„Casa cu cavaler de aramă” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
În luna septembrie, va avea loc marea finală a Turului României 2026. Totodată, vor fi competiția de amatori King of the Capital și Cursa Copiilor pe 13 septembrie. Înscrierile sunt
O clădire interbelică finalizată în 1930 de pe Strada Episcopiei, de lângă Ateneul Român, va fi reconvertită într-un proiect imobiliar mixt cu spații comerciale, apartamente premium și
Bucureștenii și turiștii sunt invitați la un concert și o seară de poveste în Grădină la Ateneu, la ediția Athenaeum Summer Festival de anul acesta. Va fi un program variat, cu muzică de