Pe cine ar vota Dumnezeu duminică

Deși m-am interesat, n-am găsit pe nicăieri nicio opinie a Domnului Nostru Isus Cristos despre liberul arbitru. Nici măcar vorbă. Zero declarații. Niciun interviu. Filosofic vorbind, această nonabordare a subiectului poate fi foarte ușor de înțeles dacă luăm în calcul o idee care poate aduce atât pace, unora, cât și neliniște, altora, ideea că liberul arbitru nu există. Putem spune că e o formă de a privi viața care ține foarte mult de o mare deschidere a minții, nefiind ceva ușor de acceptat și, cine știe, poate că Isus a fost înaintea vremurilor lui. Ca intelect, nu ca timp. Ca timp a trăit chiar atunci când a fost în viață.

Această idee s-a tot vehiculat în ultima vreme, domnul Robert Sapolsky, neurolog și profesor la Stanford publicând chiar o lucrare științifică în acest sens, lucrare al cărei foarte scurt rezumat ar spune că, de fapt, impulsul decizional se formează în creier înainte ca noi să luăm vreo decizie și, mai mult, acest impuls are la bază o serie de factori externi care nu au fost și nici nu vor fi vreodată sub controlul nostru. Adică un eveniment picat din senin, un accident, de exemplu, îți poate influența inconștient deciziile toată viața. Adică nu ține de noi alegerea. 

Teoretic ar trebui să aibă mai mult înțeles pentru credincioși această afirmație, căci, na, noi, de fapt, suntem creații ale lui Dumnezeu, iar alegerile țin strict de ego, cunoscut în creștinism sub numele de Dracul.

Singura alegere despre care Isus a discutat de foarte multe ori este cea care recomandă să urmăm Voia lui Dumnezeu, specificând în repetate rânduri că doar Voia lui Dumnezeu există și doar Ea se va face. Acest fundament al credinței, că doar Voia lui Dumnezeu se va face, sugerează și el, la rândul lui, că noi n-am avea liber arbitru, ceea ce nu mi se pare deloc regretabil, având în vedere că ar decis Dumnezeu în locul meu.

Pentru atei nu știu ce să zic, o variantă ar fi să permită bunului simț să le ghideze deciziile și să ia și în calcul că, poate, între Dumnezeu și bun simț nu e nicio diferență.

Dumnezeu are, de când se știe, o mare legătură cu Duminica, pentru că așa ne-a fost dat să alegem, să vedem o zi mai sfântă decât altele.

După cum bine se cunoaște, în prima zi a creat lumina și întunericul, în a doua cerul, în a treia apa și uscatul, în a patra Soarele, Luna și stelele, deci lumina din prima zi venea din altă parte, în a cincea păsări și pești, în a șasea animalele terestre, bărbatul și, mai apoi, femeia, probabil nedându-i prin cap să facă și omul de ambele sexe, ca restul animalelor.

În a șaptea zi, Duminica, s-a odihnit, dar eu refuz să cred că a făcut-o de oboseală, ci, mai degrabă, de drag și plăcere. 

Duminica aceasta care vine are, asemenea Paștelui, o mai mare legătură cu Dumnezeu decât au cele mai multe duminici, întrucât foarte mulți dintre candidați n-au venit în fața alegătorilor singuri, ci cu Creatorul după ei. După modelul lui Isus Cristos, și candidații poartă cruci, unele văzându-se pe piepturi, iar altele văzându-se în declarații, o serie dintre aspiranții la cea mai înaltă funcție în stat apucându-L pe Dumnezeu cum au putut și ei, după care au dat cu El în opozanți. Ideea e că toți candidații care se folosesc de Dumnezeu în campanie par că îl au pe dracul în ei când se întâlnesc unii cu alții.

Din partea candidaților la președinție, Dumnezeu nu se va putea odihni duminică, pentru că va fi luat la urne și de cei care votează și de cei care sunt votați și de cei care nu merg la vot. Totul fiind Voia lui Dumnezeu, acest lucru era, cumva, inevitabil. La fel cum, inevitabil, unul dintre ei va câștiga pentru că așa a vrut Dumnezeu. 

Dezbaterea cu adevărat interesantă este de ce va fi vrut Dumnezeu să câștige un anumit candidat. Teoretic, Dumnezeu ar trebui să aleagă candidatul care și-a tratat toți contracandidații cu blândețe și respect, candidatul care nu L-a pomenit niciodată, pentru că reverența față de El nu ar permite folosirea numelui Lui în campanii, candidatul care nu judecă pe nimeni, candidatul care nu a reacționat ca un adolescent la ceea ce i s-a oferit în dezbateri, candidatul care se trezește in fiecare dimineață cu atenție la interesul colectiv, nu la cel personal, candidatul care are cele mai multe soluții practice pentru problemele cu care Grădina Maicii Domnului se confruntă în minunatul an de grație care este 2025. Practic, nu candidează nimeni care să se potrivească descrierii anterioare. Era, teoretic, domnul Georgescu, dar și acolo practicul a spus cu totul și cu totul altceva.

Poate că unele voci vor sări și vor spune: Cum să nu pomenească Numele lui Dumnezeu? Că și Isus făcea la fel. Era numai cu Dumnezeu la gură. Treaba e că Isus nu candida și, în plus, nu s-a văzut la El nevoia de a-L alege lumea, dar asta și pentru că Îl alesese Altcineva. Și alegerea asta a lui Isus de către Dumnezeu ar putea ajunge subiect de dezbatere dacă nu ar exista posibilitatea ca Dumnezeu să ne fi ales pe fiecare dintre noi să facem fix ce trebuie, idee în urma căreia am sta mai liniștiți și nici n-am mai avea motive să ne judecăm unii pe alții, căci așa a vrut Domnul.

Am putea spune că Dumnezeu are șansa să se poată simți român weekendul acesta, pentru că și El se va vedea nevoit să aleagă răul cel mai mic? Eu, personal, mă confrunt cu o fire idealistă pe care nu mi-o regret decât uneori și de pe urma căreia am ajuns la concluzia că, deși nu pare, ne îndreptăm înspre Mântuire. Prin prisma acestei teorii, aș trage concluzia că duminică se va alege răul cel mai bun în acest sens. Nu știu când va veni Mântuirea, nici n-ar trebui să ne preocupe data, dar nu m-ar deranja să fie atât de repede, încât domnul Bolojan să fie ultimul președinte al țării noastre. 

Frumos ar fi să ne fie dat să nu ne panicăm sau să nu ne aprindem, indiferent ce se va întâmpla duminică. Tuturor ne-a fost dat să alegem și rău și bine și tot aici suntem. Știu că aparențele ne-ar sugera că ar fi exclus ca un candidat sau altul ar putea fi alegerea lui Dumnezeu, dar, pe de altă parte, dacă arbitrul Acestuia e liber și neconstrâns nici măcar de imaginație, poate ar fi mai sănătos să așteptăm deznodământul umanității ca să vedem dacă Dumnezeu a făcut bine sau nu. 

Atât pentru astăzi. Voi încheia cu o rugăciune în folosul tuturor: Doamne, ferește-ne de alegeri și Doamne, ajută-ne să alegem doar cum vrei Tu. 

Pup. Adișorul Realegătorul. 

Sursa foto: Dreamstime