Parcul Herăstrău – cel mai mare parc din București și oaza verde a orașului, locul unde găsești un copac unic în lume. Numele lui e „Sophora japonica București”

Probabil știți deja că cel mai mare parc din București este parcul Herăstrău (denumit și Regele Mihai I), însă știți cumva de unde provine numele său, sau cine a fost arhitectul parcului și al lacului artificial de 77 de hectare, sau că aici acum aproape 100 de ani era o mlaștină în toată regula… sau că aici găsești o specie de copac unicat în toată lumea? În rândurile de mai jos veți afla povestea și o mulțime de fapte cel puțin interesante despre parcul Herăstrău.

Astăzi e cel mai mare parc din București, însă acum aproape un secol era o mlaștină de mari întinderi aflată spre marginea Capitalei. Este vorba despre parcul Herăstrău, denumit oficial în prezent parcul „Regele Mihai I”, unul dintre „plămânii verzi” ai orașului, aflat în una dintre, dacă nu cea mai frumoasă zonă a Bucureștiului.

Parcul Herăstrău – de unde îi provine numele?

Povestea parcului Herăstrău începe spre finalul secolului al XVII-lea, în anul 1686, când pe marginea lacului este amplasat un gater (un fierăstrău mecanic, de mari dimensiuni, pentru tăiat trunchiuri de copaci). Asta se întâmpla pe când domnitorul Țării Românești era Șerban Cantacuzino. Fiind extrem de util pentru locuitorii Bucureștiului, fierăstrăul devine un punct important de interes în Capitală, aici venind toți cei care aveau nevoie să taie lemnul în scânduri.

Fierăstrăul s-ar fi aflat pe undeva prin apropierea podului Herăstrău de azi, pe unde se întinde astăzi DN1, în drum spre Ploiești, potrivit Știri din Lume. Locul a devenit de-a lungul anilor unul extrem de important pentru bucureșteni, astfel că nu e deloc surprinzător că până la 1877 Calea Dorobanți, care ducea până la gater, se numea Ulița Fierăstrăului. Cu timpul, zona a crescut economic, și a împrumutat numele utilajului care a pus-o pe hartă, devenind cunoscută printre locuitorii Bucureștilor ca Herăstrău.

Numele Uliței Fierăstrăului se va schimba după Războiul de Independență, în cinstea armatei Române, începând cu 1878. Astfel, drumul devine Calea Dorobanților.

Mlaștina Herăstrăului devine parc și apare și un lac…

În 1930, autoritățile Capitalei încep un ambițios proces de modernizare și urbanizare a zonei din nordul Bucureștiului, cu ajutorul inginerului Nicolae Caranfil, mintea din spatele rețelei de apă și canalizare, de electricitate și de gaze a Bucureștiului. Arhitectul-inginer a proiectat sistemul de bălți și lacuri, format din lacurile Tei, Floreasca, Băneasa și Herăstrău. Acesta din urmă a devenit astfel din mlaștină un lac, asemenea celorlalte, scopul municipalității fiind de a amenaja aici zone de relaxare și destindere pentru bucureșteni. Lucrările au fost terminate în 1937. Eforturile au fost consemnate printr-o placă comemorativă instalată la intrarea în Muzeul Satului, aflat chiar în parc:

„Sub domnia Regelui nostru Carol II, Primarii Capitalei fiind Dem Dobrescu, Al. Donescu, în anii 1932-1937 s’a făcut asanarea mlaștinelor Colentinei, înfăptuindu-se lacurile Băneasa, Herăstrău, Floreasca, prin mari lucrări la Buftea, precum și derivarea de ape din râul Ialomița la Bilciurești, ca să însănătoșească Capitala Țării și să o înfrumosețeze. Această lucrare a fost făcută de Uzinele Comunale București, Director Gen. fiind ing. Nicolae Caranfil.”

Muzeul Satului a fost înființat în 1936, cu ajutorul profesorului Dimitrie Gusti. Muzeul de pe malul lacului Herăstrău este unul dintre primele muzee de profil etnografic în aer liber din lume, dovadă fiind faptul că la acea vreme în Europa mai existau doar două astfel de locații – muzeul Skansen din Stockholm, Suedia și muzeul Bigdo din Lillehamer.

În ciuda tuturor barurilor, restaurantelor de top, a monumentelor și clădirilor impresionante din zonă, bijuteria rămâne Lacul Herăstrău. Lacul are o lungime de 3,5 kilometri, un volum de 1,5 milioane de metri cubi de apă, și lungimea totală a malurilor sale este de 7.400 de metri. De asemenea, aleea care împrejmuiește lacul are o lungime de 5,92 kilometri, fiind la mare căutare în rândul celor pasionați de sport sau o plimbare liniștită în jurul lacului.

Frumusețile pe care le ascunde parcul Herăstrău

La începutul anilor 1930, mai multe locuințe modeste și o întreprindere din zonă au fost demolate pentru a putea face loc parcului Herăstrău, care fusese proiectat de la început pentru a fi cel mai mare parc din București. Parcul a fost realizat între 1936 și 1939, fiind opera arhitecților Friedrich Rebhuhn, Ernest Pinard și Octav Doicescu, arhitect care a fost responsabil de proiectarea aleilor și spațiilor de promenadă. Forma actuală a parcului datează din anul 1951, când Herăstrăul a fost extins, reamenajat și modificat.

Parcul adăpostește o mulțime de plante și de copaci aparte, precum plopii, salciile, teii sau arțarii, cărora li se adaugă diverse grădini florale, cea mai celebră fiind Grădina Japoneză, dar și superba Insulă a Trandafirilor sau ExpoFlora, locul unde an de an se amenajează 15 hectare de decorațiuni florale.

De-a lungul anilor, din cauza schimbării de regimuri politice, parcul Herăstrău a purtat mai multe denumiri: Parcul Carol al II-lea, Parcul Național, Parcul I.V. Stalin sau Parcul Regele Mihai I.

CITEȘTE ȘI

❤️Extraordinarul Herăstrău, cu bucureșteni eleganți, bucureștence cochete și un bebeluș în landou pe aleile parcului, acum 70 de ani. Plus roata mare și tiribombe❤️

Pavilioanele Expoflora din Herăstrău se redeschid în mai. Sunt pline de flori exotice aduse, în anii ’70, de o stewardesă generoasă, acum o bunicuță care vrea să rămână tot necunoscută

Rețeta succesului Stadio Park din Herăstrău nu e mare brânză sau ce se mai mănâncă prin București