LA MINE-N CARTIER

Parcagiii din Bucureşti, azi îi vedem şi „nu e”

Acţiunea PLMB a început în jurul orei 17:00. După o scurtă şedinţă tehnică în care s-au stabilit zonele de acţiune, cele şase echipaje (intervenţie, paza şi circulaţie) au descins în zona Gării de Nord. La faţa locului, oamenii legii i-au luat ca din oala pe parcagii şi cerşetori. Operaţiunea n-a decurs însă fără incidente. În dreapta coloanelor Gării de Nord, într-un părculeţ flancat de câteva florarii, un grup de parcagii, care cu câteva minute mai devreme direcţiona maşini către locurile rămase libere din dreptul caselor de bilete, simula “buna-convietuire” într-o sufragerie în aer liber. Mulţi dintre ei, clienţi mai vechi ai PLMB s-au evaporat. Au lăsat în urma doar un fotoliu, câteva haine întinse la uscat, o saltea de dormit şi câţiva companioni mai puţin sprinteni. Între aceştia şi Felix din Galaţi, care a simulat o criză de epilepsie în momentul în care oamenii legii au deschis portiera dubei. Cu faţa arsă de soare, braţele mâncate de o boală ciudată de piele şi privirea pierdută mai că i-a păcălit pe agenţi. „E drograt, dom’le”, zice la un moment dat o florăreasă. Lucru confirmat ulterior chiar de el, care la auzul cuvântului “ambulanta” s-a ridicat în capul oaselor ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. “Am luat d’alea legale şi mă omoară ăştia dacă-mi dau ceva”, zice speriat cu gândul că medicamentele date de paramedici i-ar putea face rău în combinaţie cu “cocktail-ul” de etnobotanice.

La Piaţa Unirii, în dreptul hotelului Horoscop, aproape aceeaşi poveste: parcagiii care jurau că se aflau doar în trecere şi că habar nu au că se cer bani pe locurile de parcare. Unul dintre aceştia, “profesionist” de altfel, era echipat şi cu o vestă reflectorizată dar şi cu un scaun pe care îşi trăgea sufletul în perioadele mai puţin “profitabile”. “N-am făcut nimic, şefu! Stăteam şi mă uitam”, zice în momentul în care oamenii legii îl urcau în duba.

Descinderea de la barierea străzii Şelari a durat cât cele de la Gara de Nord şi Hotel Horoscop. A fost suficientă o patrulă să adune toţi parcagiii înşiraţi până la intersecţia cu Calea Victoriei. Şi aici, aceeaşi clienţi vechi. Cei care activează în zonă sunt cunoscuţi de oamenii legii drept „Parcagii lui Nea Jean”. Un staroste cu state vechi în Centrul Vechi care locuieşte la doi paşi de gură de metrou de la Unirii.

Razia agenţilor Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti a durat aproximativ două ore. În tot acest timp, au fost ridicate şi verificate 25 de persoane. Două dintre aceste aveau interdicitie de a intra în Capitală, în timp ce restul aveau zeci de amenzi la activ, tăiate în baza legii 61/1991 privind sancţionarea faptelor de încălcare a normelor de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

Însă cum doar în 2010 poliţiştii locali au aplicat 793 de amenzi, din care au fost plătite doar şapte, e uşor de intuit cam câte din amenzite aplicate vor fi achitate. Motivul? – Parcagiii, prostituatele şi cerşetorii nu au bunuri, proprietăţi sau domicilii şi nu pot fi executaţi silit. “Toate aceste categorii strică în acest moment imaginea Bucureştiului. Cheltuim resurse de pomană în condiţiile în care legea nu ajută. Acţiunile Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti, pentru eradicarea acestui fenomen, merg aproape în gol cât timp nu mai există o pedeapsă alternativă în privinţa acestor trei tipuri de contravenienţi”, concluzionează şeful biroului de presă al Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti, Răzvan Popă.

Munca în folosul comunităţii pare a fi singura soluţie

În cazul în care legea ar prevede măsuri alternative de sancţionare, cum ar fi munca în folosul comunităţii, ar putea să existe toate şansele ca fenomenul parcagiilor, dar şi al cerşetorilor, să dispară din Capitală. Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor, Dan Nica, principalul promotor al legii poliţiei locale, declară pentru B365.ro că dacă există voinţă şi aceste lucruri ar putea fi clarificate. “Esenţa acestor probleme nu se află însă în totalitate în legea poliţiei locale ci se regăseşte într-un ansamblu de legislaţie care ar trebui să privească persoanele care se află într-o situaţie socială dificilă. Alte ţări au, spre exemplu, o lege a cerşetoriei”, susţine fostul ministrul.

„La ei…”

La nivel european, munca în folosul comunităţii, ca o alternativă contravenţională a fost consacrată legislativ destul de târziu, la sfârşitul anilor ’70. Asta şi pentru că munca neremunerată în folosul comunităţii conţine o importantă conotaţie punitivă: infractorului i se cere să muncească neplătit sub privirile comunităţii pe care a prejudiciat-o. În acelaşi timp, această pedeaspă are avantajul că este alternativă la închisoarea, deci contribuie la descongestionarea penitenciarelor. În prezent, în Europa, munca în folosul comunităţii se practică, sub diferite nume, în Marea Britanie, Franţa, Cehia, Suedia şi Belgia.


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button