Parcagiii lui Nea Jean: afacere de mii de euro pe lună

Vineri, ora prânzului. Pe Spaiul Independenţei, sub un soare ce transformă asfaltul în clei, câţiva parcagiii dau din mâini la câteva sute de metri de bariera de pe Șelari. Unul dintre aceştia, Vlad, are 10 ani fără două săptămâni şi abia dacă se vede de maşinile aranjate-n spic, pe partea dreaptă. Este supravegheat de un „veteran” într-ale meseriei care, cu ochiul format, a depistat de la o distanţă considerabilă echipajele Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti şi s-a făcut nevăzut, lasându-l pe Vlad în urmă. La aceeaşi oră, alţi copii de vârsta sa erau în careu, în curtea şcolii, la festivitatea de sfârşit de an şcolar. Vlad în schimb, e tot la careu, însă în faţa poliţiştilor locali şi dă explicaţii: ”Sunt aici de trei zile. Cu tot ce strâng îmi iau dulciuri”, zice el cu o voce stinsă. Puţin probabil. Legea nescrisă a instituţiei parcagiiilor spune că banii se colectează şi ajung „sus”, iar cei din teren rămân cu mai nimic. Vlad refuză să spună cui îi dă banii şi dă din cap în semn de nu când este întrebat de părinţi.

Zona este a lui Nea Jean, susţin politiştii locali. Un staroste cu state vechi în Centrul Vechi care locuieşte la doi paşi de gura de metrou de la Unirii. Apare rar pe teren şi umblă vorba că are un fiu care se poartă îmbrăcat la patru ace, în maşini scumpe. „Suntem in jur de zece aici”, spune un parcagiu cu faţa arsă de soare. După comportament e unul din cei care colaborează cu oamenii legii. Răspunde promp şi dezinvolt la fiecare întrebare care îi este pusă. „Facem în jur de 300 pe zi”, spune acesta. „De mii de lei vechi?”, vine întrebarea. Zâmbeşte cu subînţeles şi se uită lung către parcare cu o vădită mândrie, probabil cu gândul că refuzul de a da bani pentru un loc se poate transforma într-o zgârietură pe porţiera maşinii sau o oglidă ruptă.

Suma, bineînţeles, că este de 300 de lei noi, într-o zi proastă. În week-end când Centrul Vechi prinde viaţă, nu de puţine ori, o mână cu ceas de aur şi ghiul întinde câte o bancnotă de 50 de lei, din spatele unui geam fumuriu al unei maşini care a tras pe dreapta in locul indicat de parcagiu. „Un parcagiu strânge pe lună cel puţin 1.700 de lei. Dacă mai punem la socoteală şi week-end-urile, când locurile de parcare în zona sunt foarte căutate, suma creşte foarte mult”, explică pentru B365.ro purtătorul de cuvant al Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti, Răzvan Popa.

De la începutul anului, poliţistii locali ai Primăriei Generale au tăiat 123 de amenzi şi 200 de avertismente. Însă cum doar în 2010 politiştii locali au aplicat 793 de amenzi, din care au fost plătite doar şapte, e uşor de intuit cam câte din amenzite aplicate în primele şase luni ale acestui an vor fi achitate. Motivul? – parcagiii nu au bunuri, proprietăţi sau domicilii şi nu pot fi executaţi silit.

Munca în folosul comunitaţii pare a fi singura soluţie

În cazul în care legea ar prevede măsuri alternative de sancţionare, cum ar fi munca în folosul comunităţii, ar putea să existe toate şansele ca fenomenul parcagiilor, dar şi al cerşetorilor, să dispară din Capitală. Fostul ministru al Administraţiei şi Internelor, Dan Nica, principalul promotor al legii poliţiei locale, declară pentru B365.ro că dacă există voinţă şi aceste lucruri ar putea fi clarificate. “Esenţa acestor probleme nu se află însă în totalitate în legea poliţiei locale ci se regăseşte într-un ansamblu de legislaţie care ar trebui să privească persoanele care se află într-o situaţie socială dificilă. Alte ţări au, spre exemplu, o lege a cerşetoriei”, susţine fostul ministrul.