Pantelimon, singurul cartier din București cu acoperișuri pictate. Cândva, era adăpostul ciumaților și locul spânzurătorilor

Pantelimon, cartierul cu nume de sfânt (Panteleimon), a fost adăpostul ciumaților exilați la periferie în Spitalul de lângă Mănăstirea Pantelimon, ansamblu arhitectonic demolat de Ceaușescu în anul 1986.

Pantelimonul din “Târgul din afară” – de culoare neagră – este locul în care s-a născut hip-hopul bucureștean în anii ’90. Pantelimon, cartier muncitoresc-dormitor, înconjurat de mărețele realizări ale industriei socialiste, având propriul său “Circ al Foamei”. Astăzi, urcăm pe acoperișurile pictate ale Pantelimonului și plonjam în trecutul unui vechi și surprinzător cartier bucureștean.

Pantelimon, raiul păcănelelor și al blocurilor gri, mai nou colorate țipător în urma reabilitarilor. Pantelimon, cartierul-poartă de intrare în București, când vii de la mare, pe drumul vechi, fără ce știi câtă istorie și ce trecut există după blocurile gri.

În Pantelimon există singurul Circ al Foamei din București care și-a păstrat aspectul originar de inspirație nord-coreeană

Nu degeaba Pantelimonul a fost zona în care trăia sărăcimea Bucureștilor de altădată. În cartier există singurul “Circ al Foamei” care și-a păstrat aspectul originar. “Complexul comercial agro-industrial” a fost inaugurat de Nicolae Ceaușescu în anul 1987 și trebuia să centralizeze distribuția alimentelor în București, un fel de mall pentru de-ale gurii, într-o perioadă în care românii erau puși la post aspru.

Clădirea de inspirație nord-coreeană adăpostea o mare piață în care nu găseai nimic, autoserviri și săli de mese goale și mici magazine de tot felul, prin care sufla vântul. Un spectacol al sărăciei cu luciu. După 1989, în “Circul Foamei” s-au aciuat sute de tarabe cu marfă ieftină chinezească, de proastă calitate, iar clădirea neîntreținută a devenit un real pericol public. Abia în anul 2021 a început renovarea “Circului Foamei” iar coșmeliile au fost mutate într-o clădire nouă.

Pantelimon, cartier-dormitor înconjurat de fabrici azi distruse

Tot regimul comunist a fost cel care a schimbat definitiv structura socială și chipul Pantelimonului. Vechiul cartier de case construite în perioada interbelică a fost demolat în anii ’60. Clădirile au fost înlocuite de blocuri socialiste și de numeroase fabrici. Apoi, an de an, fabricile au fost aruncate în aer ca să facă loc mall-urilor. Pantelimon a devenit cartierul în care domină jocurile de noroc de tip slot machine, păcănelele. Le putem admira de-a lungul Șoselei Pantelimon, alături de farmacii, case de amanet și alte dughene.

Tinerii de la organizația socio-culturală Make a Point au adus arta comunitară în cartier și au venit cu proiecte de regenerare urbană

Din anul 2009, organizația Make a Point și-a propus să facă loc culturii și artei în Pantelimon. Fondată în anul 2009 de către documentaristul Mădălina Roșca, criticul de film Viorica Bucur și artistul vizual Alma Cazacu, Make a Point a concretizat numeroase proiecte de regenerare și reconversie de spațiu industrial. Make a Point a organizat tururi ghidate în care bucureștenii au fost invitați să vadă ce se află dincolo de blocurile colorate pestriț prin reabilitările Primăriei sectorului 2.

“Uriași de Pantelimon”, cea mai mare expoziție de street-art și collective art din lume; tre’ să fii uriaș ca să poți vedea acoperișurile pictate minunat

Tot Make a Point a decorat acoperișurile a ceea ce a mai rămas din industria română din Pantelimon. Proiectul de artă comunitară Uriași de Pantelimon a demarat în anul 2016 și a fost materializat în 2017.

La București au venit cei mai mari street-artists din Europa și din lume. 5 kilometri de fire colorate, 6000 de metri pătrați de acoperișuri pictate, 100 de kilograme de vopsea au remodelat imaginea cartierului.

Despre fotograful Bucureștiului văzut de sus citește în articolul de mai jos:

• Imagini de vis cu Bucureștiul văzut de pe acoperișuri. “De departe, orașul seamănă cu o ființă, cu o creatură”. Interviu cu fotograful Cornel Lazia

Parcul Florilor din Pantelimon, cel mai romantic din București

Punctele de interes ale cartierului sunt: ce a mai rămas din Fabrica de Parașute – Spitalul Malaxa – Parcul Sticlăriei – Facultatea de Pompieri -Turnul de Artă & Make a Point (adicăTurnul de Apă al Postăvăriei Române) – Parcul Florilor – Mănăstirea Mărcuța, una dintre cele mai vechi din București – Piața Delfinului sau “Circul Foamei”- peninsula Ostrov de pe Lacul Fundeni. Tot în Pantelimon se mai păstrează unul dintre puținele monumente realist-sociaste, “Statuia Răscoalei din 1907”, aflată acum în Parcul Florilor, cel mai romantic din București.

Până în secolul al XIX-lea, Sfântul Panteleimon a fost ocrotitorul Bucureștilor

Pantelimon/ Panteleimon i s-a spus dintotdeauna acestei părți a Bucureștiului prin care intrăm în oraș dinspre răsărit, după numele mucenicului Panteleimon, cel care care a ocrotit Bucureștii până în secolul al XIX-lea. Avea să fie detronat de Sfântul Dimitrie Basarabov. Să ne întoarcem în trecut, pe vremea când Pantelimonul era doar o periferie locuită de sărăcime și de mici meșteșugari, în timpurile în care ciuma făcea ravagii în București.

Pantelimon, locul în care “pre apa Colentinii, la fântâna ce se zice a babei”, a fost ridicat primul spital pentru săracii bolnavi, “din cei cu rane și buboși”

“Ciuma, “această cumplită şi năprasnică boală” – cum îi spune cronicarul – ivindu-se şi în vara lui 1734, determină pe Grigore Ghica, unul din urmaşii în scaun ai lui Nicolae Mavrocordat, să întemeieze, la răsărit de Bucureşti, “pre apa Colentinii, la fântâna ce se zice a babei”, un “spital de săraci bolnavi”, cu o secţie specială pentru ciumați. În hrisovul din 12 octombrie 1735, de înzestrare a acestui spital şi a mănăstirii vecine, ridicate “întru cinstea şi lauda marelui mucenic şi tămăduitor Panteleimon”, se arată cât suferă lumea, şi în special sărăcimea, de lipsa unui loc unde să fie îngrijiţi cei bolnavi; căci – citim în hrisov – spitalul întemeiat la Colţea de Mihai Cantacuzino este “numai de bolnavi cei cu rane şi buboşi”. Prin urmare, face acest nou spital, care, pe lângă partea “dinlăuntru”, unde vor fi cei atinşi “de alte boale”, va avea şi o parte “denafară”, cu case izolate pentru ciumaţi, “ca un lazaret”, aşa încât “să nu se smreduiască”, adică să se contamineze – nici ceilalţi bolnavi, nici “posluşnicii”, adică îngrijitorii acestora”, Viorica Petrescu, “Câteva aspecte din istoria cartierului Pantelimon”, bucurestiivechisinoi.ro.

Mănăstirea și spitalul Pantelimon au fost demolate de comuniști ca să pună în loc complexul Lebăda

Biserica Pantelimon făcea parte dintr-un străvechi ansamblu mănăstiresc, ridicat de domnitorul Grigore Grica al II-lea, și se afla pe insula din Pantelimon. A fost demolată în anul 1987, într-o singură noapte de august iar în locul ei s-a construit complexul Lebăda, cu restaurant și hotel de lux. Au fost spulberate mormintele Ghiculeștilor și monumentul funerar al domnitorului Alexandru Ghica, cântărind peste 4 tone și străjuit de un vultur, cel mai frumos din câte existau în România, scria Nicolae Iorga. Singurele monumente istorice din cartierul Pantelimon care au scăpat de demolările perioadei comuniste sunt Biserica Fundenii Doamnei și Biserica Mărcuţa.

Pantelimon, o mahala de periferie cu “lume măruntă” formată din lefegii, abagii, dulgheri și multă saracime

“Conform datelor păstrate din secolul al XVIII-lea, cartierul era locuit de o populaţie recrutată dintr-o lume măruntă de ostaşi (călăraşi, lefegii, seimeni), meşteşugari (abagii, băiaşi, postăvari, cojocari, cismari, dulgheri, lăcătuşi) şi sărăcime. În 1831, cu ocazia primului recensământul modern din istoria Ţării Româneşti, în mahalaua Pantelimon existau înregistrate 970 de persoane din clasa de mijloc, 36 de slugi, 6 clerici, în total 246 de familii locuitoare în 223 de case”, Viorica Petrescu, “Câteva aspecte din istoria cartierului Pantelimon”, bucurestiivechisinoi.ro.

“Strada Pantelimonului apare către jumătatea secolului XIX înlocuind vechea uliţă a Mărcuţei”

“Dintre arterele de circulaţie ale cartierului Pantelimon, cele mai vechi care apar în planurile realizate la începutul sec. XIX sunt “uliţa Iancului”, “uliţa Mărcuţei”, “uliţa Bariera Vergului”.

Strada Pantelimonului apare către jumătatea secolului XIX înlocuind vechea uliţă a Mărcuţei, pentru ca, spre finalul secolului să fie tăiate marile bulevarde aşa cum le cunoaştem astăzi. Bulevardul ce leagă Cotrocenii de Piaţa Iancului a fost tăiat în 1890, în timpul primariatului lui Pache Protopopescu, şi avea menirea de a uni oraşul pe de la vest la est. Lucrările au durat cinci ani. În 1893 apar “bulevarde de centură”, după modelul Parisului, constituind limita de fapt a Bucureştilor – astfel apar şoselele Ştefan cel Mare şi Mihai Bravu”.Viorica Petrescu, “Câteva aspecte din istoria cartierului Pantelimon”, bucurestiivechisinoi.ro.

Anul 1893. Linia de tramvai 14, prima linie de tramvai electrică din București, lega zona Pantelimon-Iancului de Cotroceni

“În 1890 Primăria concesionează unei societăţi de tramvaie (Frederico Thalassa şi contele E. Graziadei) construcţia unei linii de tramvai electrice. Trei ani mai târziu bulevardul a avut parte de o premieră – inaugurarea primei linii de tramvai electrică din Bucureşti – purtând numărul 14 care lega zona Iancului cu Cotrocenii. Tramvaiele de pe această linie erau de culoare verde la început, iar în preajma primului război mondial de culoare galbenă. “Capul liniei” 14 dinspre Obor era la început la Şcoala Iancului, iar mai apoi a fost prelungit până la biserica Iancu Vechi, în dreptul străzilor Mătăsari, Fluierului şi Agricultori şi mai târziu în faţa fabricii de ţesătorie de pe Şoseaua Iancului lângă strada Sătucu”, Viorica Petrescu, “Câteva aspecte din istoria cartierului Pantelimon”, bucurestiivechisinoi.ro. 

Povestea Pantelimonului merge mai departe, va urma.