Pe 23 aprilie 1934, Palatul Telefoanelor era inaugurat în prezența Regelui Carol al II-lea. Foarte, foarte mare eveniment în oraș, căci, pe locul bătrânei Terase Otetelașanu, extraordinar de populară în epocă pentru baluri, teatru de revistă, must și mititei, se înălța acum primul zgârie-nori din țară.
Revista Arhitectura amintește un fragment din “Cartea nunții”, în care George Călinescu descria uimitorul București de atunci, cu tot cu formidabilul zgârie-nori:
După trei ani de lipsă din țară, Bucureștii i se părură uimitori de modernizați. Numeroase construcții moderniste presărau orașul cu punți de vapor și cuburi albe. Palatul Asigurării Generale se ridica în chipul unui masiv chip de sare babilonică spre cer, transformând bulevardul, împreună cu palatele Ciclop și Lido, în arteră de mare metropolă. În josul peretelui drept și amețitor al enormului turn, scundele clădiri vecine păreau barăci de scânduri. Micul zgârie-nori în fier și blocuri de piatră al Palatului Societății de telefoane aruncase pe porțiunea strâmtă a Căii Victoriei o umbră de Broadway. Ferestrele scunde și late de cabină de vapor, planurile suprapuse, cu acoperiș plat, barele de fier alb, suprafețele colorate în terrasit cafeniu sau albastru, vitrinele enorme înconjurate cu plăci de sticlă colorată, barurile automate, toate acestea erau elementele unei lumi noi iubind spațiul alb, igienic, interiorul marmorean al unor terme simplificate, sticla, nichelul, lemnul neted, neornamentat, lumina prelingându-se pe pereți. În acest decor de monumente geometrice, mijlocul de locomoție cerut de ochi era Lincoln-ul spațios, corespunzând în severitate lui mecanică vechiului landou.
Clădirea era simbolul progresului fără precedent din București. Și e erau vremurile în care bucureștenii se bucura de anii de după primul război, de efervescență economică, de viteză.
Când s-a turnat fundația clădirii, pe Calea Victoriei circulau deja automobile, iar telefonul, nou și formidabil mijloc de comunicare, detronase, “depeșa” lui Caragiale
În arhiva istorică Agerpres se păstrează imagini formidabile ale vechiului București.
Printre ele, cele de mai jos, cu Palatul în anii ’50. În primele două, „veghează” o cursă automobilistică.
Palatul Telefoanelor, 1951 | sursa foto: Agerpres
Povestea completă a acestei excepționale clădiri din București, dar și alte momente importante din existența sa, mai jos: