Palatul Telefoanelor, la prima tinerețe. Imagini-document cu primul zgârie-nori din țară, care îi făcea pe bucureșteni să se simtă pe Calea Victoriei fix ca pe Broadway

19 ian. 2024
8550 afișări
Palatul Telefoanelor, la prima tinerețe. Imagini-document cu primul zgârie-nori din țară, care îi făcea pe bucureșteni să se simtă pe Calea Victoriei fix ca pe Broadway
Palatul Telefoanelor, la prima tinerețe. Imagini-document cu primul zgârie-nori din țară, care îi făcea pe bucureșteni să se simtă pe Calea Victoriei fix ca pe Broadway | Imagine colorizată cu ajjutorul AI; sursa foto: Agerpres

Pe 23 aprilie 1934, Palatul Telefoanelor era inaugurat în prezența Regelui Carol al II-lea. Foarte, foarte mare eveniment în oraș, căci, pe locul bătrânei Terase Otetelașanu, extraordinar de populară în epocă pentru baluri, teatru de revistă, must și mititei, se înălța acum primul zgârie-nori din țară.

Palatul Telefoanelor și „umbra sa de Broadway” aruncată pe Calea Victoriei

Revista Arhitectura amintește un fragment din “Cartea nunții”, în care George Călinescu descria uimitorul București de atunci, cu tot cu formidabilul zgârie-nori:

După trei ani de lipsă din țară, Bucureștii i se părură uimitori de modernizați. Numeroase construcții moderniste presărau orașul cu punți de vapor și cuburi albe. Palatul Asigurării Generale se ridica în chipul unui masiv chip de sare babilonică spre cer, transformând bulevardul, împreună cu palatele Ciclop și Lido, în arteră de mare metropolă. În josul peretelui drept și amețitor al enormului turn, scundele clădiri vecine păreau barăci de scânduri.  Micul zgârie-nori în fier și blocuri de piatră al Palatului Societății de telefoane  aruncase pe porțiunea strâmtă a Căii Victoriei o umbră de Broadway. Ferestrele scunde și late de cabină de vapor, planurile suprapuse, cu acoperiș plat, barele de fier alb, suprafețele colorate în terrasit cafeniu sau albastru, vitrinele enorme înconjurate cu plăci de sticlă colorată, barurile automate, toate acestea erau elementele unei lumi noi iubind spațiul alb, igienic, interiorul marmorean al unor terme simplificate, sticla, nichelul, lemnul neted, neornamentat, lumina prelingându-se pe pereți. În acest decor de monumente geometrice, mijlocul de locomoție cerut de ochi era Lincoln-ul spațios, corespunzând în severitate lui mecanică vechiului landou.

Clădirea era simbolul progresului fără precedent din București. Și e erau vremurile în care bucureștenii se bucura de anii de după primul război, de efervescență economică, de viteză. 

Când s-a turnat fundația clădirii, pe Calea Victoriei circulau deja automobile, iar telefonul, nou și formidabil mijloc de comunicare,  detronase, “depeșa” lui Caragiale 

Primul zgârie-nori din București, în imagini din anii ’50

În arhiva istorică Agerpres se păstrează imagini formidabile ale vechiului București.

Printre ele, cele de mai jos, cu Palatul în anii ’50. În primele două, „veghează” o cursă automobilistică.

Palatul Telefoanelor

Palatul Telefoanelor, 1951 | sursa foto: Agerpres

Palatul telefoanelor
 Sursa foto: Agerpres
Palatul Telefoanelor
București, 1956; imagine aeriana cu vedere spre Palatul Telefoanelor | Sursa foto: Agerpres

Povestea completă a acestei excepționale clădiri din București, dar și alte momente importante din existența sa, mai jos:

 

Cookies