Palatul Suter, superba clădire de pe Dealul Filaret care veghează peste București

Sus, pe Dealul Filaret, la loc de cinste peste București, se află Palatul Suter, o adevărată capsulă a timpului și o clădire de poveste care dăinuie de mai bine de un secol într-una dintre cele mai pitorești zone ale Capitalei. Cu cât urci și te apropii de palat, cu atât îi vezi adevărata frumusețe și eleganță.

Palatul Suter din vârful Dealului Filaret bifează cam toate căsuțele pentru o clădire de excepție. Este plasat într-o locație pitorească, are în spate o poveste pe cinste și, din fericire, nu se află în paragină, spre deosebire de prea multe clădiri minunate ale Bucureștiului.

Palatul Suter și Dealul Filaret, o combinație ideală

Pentru a înțelege Palatul Suter, trebuie să înțelegem mai întâi locul în care se află. Dealul Filaret este una dintre cele mai vechi și mai importante zone ale Bucureștiului. Cunoscut ca fiind cel mai înalt punct natural al orașului sau, cel puțin, printre cele mai înalte, acest deal oferea la începutul secolului XX o panoramă amplă asupra Capitalei aflate în plină expansiune.

La doar câțiva pași se află Parcul Carol I, inaugurat în 1906 cu ocazia Expoziției Generale Române, un eveniment simbolic, menit să marcheze patru decenii de domnie a regelui Carol I și să proiecteze imaginea unei Românii moderne, europene. Filaretul nu era, așadar, o alegere întâmplătoare. Era un loc al prestigiului, al perspectivei, poate chiar locul perfect pentru un palat.

Gustav Adolf Suter, autorul palatului ce-i poartă numele

În centrul poveștii palatului se află Gustav Adolf Suter, un personaj fascinant, astăzi poate prea puțin cunoscut publicului larg. De origine elvețiană, Suter a fost arhitect și antreprenor, care a locuit în București la finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. 

Fiind implicat în dezvoltarea zonei Filaret, el a cumpărat terenuri, a gândit parcelări, a trasat alei și a înțeles potențialul rezidențial și simbolic al dealului. Astfel, Suter a fost un adevărat vizionar și un etalon pentru urbanism într-un București aflat la granița dintre Orient și Occident. Palatul pe care avea să-l construiască nu era destinat publicului dar nici fastului ostentativ. Era, înainte de toate, reședința sa personală.

Construcția Palatului Suter

Lucrările la Palatul Suter au început în jurul anului 1902 și s-au finalizat în 1906. Acești ani coincid cu o perioadă de efervescență arhitecturală în București, când orașul începea să-și contureze supranumele de „Micul Paris”.

Suter a conceput palatul cu același nume drept punctul dominant de pe Dealul Filaret, fiind gândit să închidă perspectiva Aleii Suter, dar într-un mod natural, deloc agresiv. Acest lucru este confirmat de asemenea și prin stilul arhitectural ales de Gustav Suter.

Palatul Suter este realizat în stil neoclasic, cu influențe brâncovenești. Astfel, simetria, ordinea și proporțiile echilibrate specifice neoclasicului se îmbină cu elementele decorative și modul în care au fost gândite loggiile, balustradele și detaliile ornamentale.

Ce a rezultat este o combinație dintre stilul disciplinat, specific Occidentului și o notă de respect acordată culturii române, prin elementele specifice stilului brâncovenesc.

Pe cât de frumos e palatul, pe-atât de trist a fost destinul

Palatul a fost locuința familiei Suter pentru o perioadă relativ scurtă. După moartea soției sale, Gustav Adolf Suter ar fi decis să vândă proprietatea și să se întoarcă în Elveția, în jurul anului 1916. Această plecare marchează începutul unui parcurs complicat pentru clădire.

De-a lungul deceniilor următoare, palatul își schimbă proprietarii și rolul. De la cumpărarea de către un bancher influent, la povești mondene și chiar oferirea clădirii drept cadou unei amante, în jurul Palatului Suter au plutit o mulțime de povești care confirmă aura de mister și exclusivitate. Până la urmă, este vorba despre un palat care veghează peste București.

Palatul Suter în secolul XX. supraviețuire și uitare

Perioada interbelică și apoi cea comunistă au lăsat urme adânci asupra multor clădiri istorice din București, iar Palatul Suter nu face excepție. După instaurarea regimului comunist, clădirea a fost naționalizată, iar scopul său a fost modificat.

De-a lungul anilor s-au succedat utilități administrative și politice, inclusiv ca reședință pentru membri ai aparatului de stat. Ca multe alte imobile valoroase, palatul a supraviețuit mai degrabă prin adaptare decât prin protecție conștientă. Eleganța inițială a fost estompată, compartimentările au fost modificate, iar istoria sa a fost, pentru o vreme, împinsă în plan secund. Din fericire, Palatul Suter se prea poate să fi fost “prea” palat, prin eleganță, locație și calitatea construcției ca până și comuniștii să-l pună la pământ.

Retrocedarea și renașterea

După 1989, odată cu schimbările politice și juridice din România, Palatul Suter intră într-un nou capitol. În 2001, clădirea este retrocedată, iar ulterior începe un proces complex de restaurare.

Restaurările nu au fost simple și nici rapide. Acestea s-au desfășurat de-a lungul anilor 2000 și 2010, culminând cu o renovare amplă care a permis redeschiderea palatului către public într-o formă complet nouă, cea de hotel boutique de lux.

Această transformare nu a fost una agresivă. Dimpotrivă, conceptul actual al Palatului Suter mizează pe ideea de patrimoniu viu, și anume o clădire istorică adaptată nevoilor contemporane, fără a-și pierde identitatea.

Palatul Suter astăzi

Astăzi, Palatul Suter funcționează ca un hotel boutique de cinci stele, cu un număr restrâns de camere și apartamente, gândite pentru a păstra intimitatea și atmosfera unei reședințe aristocratice. Fiecare spațiu este diferit, iar accentul cade pe detalii, materiale de calitate și dialogul constant dintre vechi și nou.