Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei

susținut de
02 sept. 2024
5444 afișări
Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat  Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei
Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei interbelice. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.

Casa sufletului meu”, astfel descria Martha Bibescu monumentala sa operă de refacere și restaurare a ruinelor de la Mogoșoaia, cândva “Palatul Prealuminatului Domn” Constantin Brâncoveanu.

Dintre toate reședințele somptuoase în care a trăit, Prințesa Martha Bibescu (1886-1973) a rămas, până în ultima sa zi, profund atașată de Palatul de la Mogoșoaia, un domeniu uriaș, romantic, cu lac, pădure și întinse grădini de trandafiri, crini și iriși.

Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Foto credit: ColoRostariu, Istoria în culori.
Foto credit: ColoRostariu, Istoria în culori.

Reședința princiară era înzestrată cu obiecte de artă de mare preț, colecții de tablouri, portrete ale înaintașilor familiei Bibescu, tapiserii, sculpturi, patul Prințului Alphonse de Chimay, tronul domnitorului Gheorghe Bibescu, două pocale din colecția Palatului de la Versailles, o lungă listă de comori furate odată cu instaurarea comunismului. În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un fermecător loc de atracție pentru turiști.

Martha Bibescu pe lacul Palatului Mogoșoaia. Sursa foto: Nadeja Știrbey.
Martha Bibescu pe lacul Palatului Mogoșoaia. Sursa foto: Nadeja Știrbey.

Martha Bibescu, veritabil influencer în perioada interbelică, cunoscută regilor și președinților Europei

Mogoșoaia este azi cel mai bine păstrat Palat realizat în stil brâncovenesc din țară, construcție unicat cu elemente de arhitectură bizantină și venețiană. În perioada 1927-1940, după ample lucrări de restaurare, conservare și înfrumusețare comandate și susținute financiar de Prințesa și Prințul Bibescu, Palatul de la Mogoșoaia devine destinația celor mai importanți oameni din Europa, invitații Marthei Bibescu. Mai jos, povestea unui Palat serenisim, încărcat de istorie, ruinat și refăcut, devastat și jefuit în repetate rânduri și din nou mobilat și înfrumusețat. Istoria reședinței unei Prințese cu sânge românesc, grecesc, francez și italian, Martha Bibescu, abilă ambasadoare a României în perioada interbelică, întruchiparea stilului, a succesului, bogăției și eleganței.

În anul 1911, Martha Bibescu, născută Lahovary, a primit drept dar de nuntă Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia de la soțul ei, Prințul George Valentin Bibescu.
În anul 1911, Martha Bibescu, născută Lahovary, a primit drept dar de nuntă Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia de la soțul ei, Prințul George Valentin Bibescu.

1911-1931. Prințesa Bibescu investește sume uriașe în refacerea Palatului. Proiectul aparține arhitectului venețian Domenico Rupolo și, pe atunci, tânărului student la Arhitectură, G.M. Cantacuzino

În anul 1911, Martha Bibescu, născută Lahovary, a primit drept dar de nuntă Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia de la soțul ei, Prințul George Valentin Bibescu, pionier al aviației și automobilismului, faimos în epocă pentru pasiunea sa nemăsurată pentru mașini, avioane, călătorii și femei frumoase. Mariajul a fost unul nefericit, Prințul Bibescu înșelând-o toată viața, cei doi rămânând împreună din conveniență. Prințul Bibescu a murit în Palatul de la Mogoșoaia în anul 1941, îngrijit de soția sa, și a fost înhumat în cavoul familiei Bibescu.

Prințul Bibescu a murit în Palatul de la Mogoșoaia în anul 1941, îngrijit de soția sa, și a fost înhumat în Biserica
Prințul Bibescu a murit în Palatul de la Mogoșoaia în anul 1941, îngrijit de soția sa, și a fost înhumat în Biserica „Sfîntul Gheorghe” de pe domeniul familiei. Fotografie de epocă.
Cavoul Familiei Bibescu-Palatul Mogoșoaia. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Cavoul Familiei Bibescu-Palatul Mogoșoaia. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.

Supranumită “Nimfa Europei”, Martha Bibescu a fermecat înalta societate cu frumusețea, talentul și legăturile ei cu ultimii regi ai Europei și cu șefi de state

Talentată scriitoare de limbă franceză, inteligentă, cultivată, bogată, Martha Bibescu a fost prietena celor mai puternici oameni din Europa: Charles de Gaulle, Winston Churchill, Anthony Eden, Neville Chamberlain. Sir Samuel Hoare a fost oaspetele ei la Mogoșoaia. A fost invitată la Casa Albă de soții Roosevelt, a băut cafea și a discutat literatură cu Marcel Proust în ermeticul lui apartament din Paris, poetul Rainer Maria Rilke i-a lăudat talentul literar, a fost prietena și confidenta Reginei Maria și a lui Georges Clemenceau. Regele Spaniei, Alfons al XIII-lea, a trait o pasiune pentru Martha Bibescu, Wilhelm, Prințul moștenitor al Germaniei îi scria scrisori de dragoste, Regele Ferdinand al României o adora și era oaspete obișnuit la Palatul de la Mogoșoaia.

Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Talentată scriitoare de limbă franceză, inteligentă, cultivată, bogată, Martha Bibescu a fost prietena celor mai puternici oameni din Europa.
Talentată scriitoare de limbă franceză, inteligentă, cultivată, bogată, Martha Bibescu a fost prietena celor mai puternici oameni din Europa.
1950. Prințesa Martha Bibescu. Foto credit: Ida Kar, apud istoriaincomoda.wordpress.com.
1950. Prințesa Martha Bibescu. Foto credit: Ida Kar, apud istoriaincomoda.wordpress.com.
Lordul Thomas of Cardington și Antoine de Saint-Exupery, oaspeți la Mogoșoaia.“Palatul este o minune arhitecturală: minune pe dinafară, minune pe dinăuntru, minune de jur-împrejur”

Politicianul Constantin Argetoianu (1871-1955, exterminat de puterea comunistă în închisoarea de la Sighetul Marmației) a vizitat Palatul la 1 iunie 1932. Descrierea ne-a rămas în Însemnările sale.

Martha Bibescu, pornind de la pereții găsiți în picioare, a realizat o minune arhitecturală. Minune pe dinafară, minune pe dinăuntru, minune de jur-împrejur, minune-de la tainica grădiniță florentină, în care merișorul crește printre lespezi de piatră alături de trandafirul frumos, trufaș și prost agățat de bolțile ce prelungesc vechea bucătărie brâncovenească, și până la terasele înflorite ce își scaldă treptele în apele statute ale lacului, pe oglinda căruia se lăfăiesc foile largi de nufăr. Totul este armonie în această operă fără disonanțe; nicio frântură de linii, niciun gol nu supără ochii. Înăuntru, nicio mobilă, niciun obiect care să nu se supună ritmului de înaltă preocupare artistică, ce domnește pretutindeni”.

Foto credit: INP, Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: INP, Institutul Național al Patrimoniului.
Palatul de la Mogoșoaia a fost inaugurat în iunie 1927, în prezența Reginei Maria, dar lucrările de amenajare și restaurare vor dura până în 1931

În încăperile reimaginate după propriul său gust estetic, Martha Bibescu a adunat obiecte de artă valoroase: tronul domnitorului Gheorghe Bibescu (fotoliu de pluș cu lemnărie poleită, sub un baldachin), două săbii și mantaua Domnitorului, picturi italiene provenite din colecția Contesei Marie de Montesquieu, un rar și prețios pendul provenit din colecția Palatului de la Versailles și două tablouri reprezentându-i pe Prințul de Chimay și Pierre-Paul de Riquet. Sufrageria Palatului era mobilată în stil Ludovic al XV-lea, pereții fiind înfrumusețați cu patru tapiserii realizate după desenele marchizei de Pompadour. Salonul de muzică era decorat cu o broderie de mătase de 50 mp, realizată în anii 1930 de Nora Steriadi, autoarea tabloului votiv de la Mănăstirea Hurezi. Palatul era înconjurat de un parc uimitor, cu păuni în grădina florentină. (Sursa: Muzeul-Virtual, Palatul Mogoșoaia).

Sursa Foto: Colecția Jean Gkica, apud Asociația Istoria Artei.
Sursa Foto: Colecția Jean Gkica, apud Asociația Istoria Artei.
Sursa Foto: Colecția Jean Gkica, apud Asociația Istoria Artei.
Sursa Foto: Colecția Jean Gkica, apud Asociația Istoria Artei.
Martha Bibescu a fost forțată să plece din România în 1945, cu doar câteva bagaje și 65 de caiete de Jurnal, transcrise minunat și legate în volume, viața ei de până atunci

Însemnările Marthei Bibescu începeau în anul 1908 și evocau 65 de ani de viață, întâmplări și amintiri. Despre “casa sufletului meu”, Martha Bibescu scria:

“Am urmărit, timp de 20 de ani, cu cea mai mare pietate față de comorile arhitecturale și artistice ale Țării și mai presus pentru memoria Sfântă a lui Constantin Vodă Brâncoveanu, Ctitor al Neamului, ai cărui urmași și moștenitori suntem, restaurarea Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia și totodată a a Sfântului locaș drept Paraclis Domnesc, care se găsește în incinta grădinilor noastre”.

Martha lângă copia tabloului găsit la Sinai, care îl înfățișeaza pe Constantin Brâncoveanu. Sursa: Asociația Istoria Artei.
Martha lângă copia tabloului găsit la Sinai, care îl înfățișeaza pe Constantin Brâncoveanu. Sursa: Asociația Istoria Artei.
Martha Bibescu, reclamă vie a Caselor de modă Cartier, Dior, Doucet și Channel. L-a cunoscut pe ultimul Țar al Rusiei și pe ultimii suverani ai Europei

Martha Bibescu a fost mai mult decât ultimul martor al penultimei Europe. Era mai degrabă o oglindă a istoriei”, scria Mircea Eliade. Prin stil, veșminte și bijuterii, Prințesa Bibescu a reprezentat toată viața marile case de modă europene. La bătrânețe, Dior îi croia caftane din materiale deosebite, fastuoase tunici, lungi până la pământ. “Nimfa Europei” purta bijuterii de pe vremea lui Napoleon și nu vorbea niciodată despre averea și palatele pierdute. Nu a renunțat niciodată la statutul ei de prințesă a Europei.

La bătrânețe, Dior îi croia caftane din materiale deosebite, fastuoase tunici, lungi până la pământ. “Nimfa Europei” purta bijuterii de pe vremea lui Napoleon și nu vorbea niciodată despre averea și palatele pierdute.
La bătrânețe, Dior îi croia caftane din materiale deosebite, fastuoase tunici, lungi până la pământ. “Nimfa Europei” purta bijuterii de pe vremea lui Napoleon și nu vorbea niciodată despre averea și palatele pierdute.
Foto credit: INP.
Foto credit: INP.
Gazda fastuoaselor baluri de la Mogoșoaia de altădată, Martha Bibescu, s-a ridicat deasupra destinului și a dominat evenimentele toată viața

Marcel Proust o evocase la un bal unde venise într-o rochie roz, pe care șiroiau smaralde ce-i evocau lui prospețimea frunzișurilor. Era însoțită întotdeauna de papagalul ei, care nu avea o comportare prea bună.

Cel de-al Doilea Război Mondial și revoluția comunistă din România au privat-o de Palatul ei de la Mogoșoaia și de posibilitatea de a trăi în palate. S-a retras într-un mic apartament în vârful insulei Saint-Louis, unde aveai senzația că te afli în cabina unui vas amiral ce spinteca valurile Senei. Martha Bibescu s-a mișcat, până în ultima ei zi, printre așa numiții mari ai lumii. La Londra, am însoțit-o la o serată dată de Lady Londonderry, al cărei soț fusese ministru al aviației (1933-1935), la Londonderry House. Și, mărturisesc, am fost surprins să-l întâlnesc, în capul scării de onoare, pe Ramsey Mac Donald, prim ministru laburist, în costum de Curte, cu pantaloni de mătase, ciorapi albi și arborând Ordinul Jartierei.

Cu câțiva ani înainte de a muri, Martha Bibescu cumpărase în Comitatul Cornwall o căsuță fermecătoare, în stil George VI, pentru fiica și ginerele ei. Casa domina un estuar, în care fluxul și refluxul dădeau naștere unei permanente mișcări a apei. Casa adăpostea câteva obiecte istorice, pe care Martha Bibescu izbutise să le scoată din fostul ei Palat românesc, îndeosebi patul Prințului de Chimay și un portret al Primului Consul. Într-o vitrină erau câteva obiecte napoleoniene, printre care brățara pe care Împăratul o oferise doamnei de Pellapra, în seara bătăliei de la Austerlitz. Modesta căsuță devenise astfel un loc istoric și, din când în când, era vizitată de turiști, pe care îi primea chiar Prințesa. Ascultând-o fermecați, vizitatorii cumpărau și vreuna din cărțile ei cu dedicație. Căci mare e puterea cuvântului. Astfel, până în ultima clipă a vieții, în ciuda furtunilor prin care trecuse, a pierderii prietenilor, averii, palatelor și, în pofida ireparabilului efect al anilor, Martha Bibescu a știut să facă față mereu nenorocirii și să stăpânească evenimentele”.

Martha Bibescu a murit la 26 noiembrie 1973, la vârsta de 87 de ani, fiind înmormântată în cimitirul Pere Lachaise. Pe piatra ei funerară scrie doar atât: Marthe Bibesco, Ecrivain Francais
Martha Bibescu a murit la 26 noiembrie 1973, la vârsta de 87 de ani, fiind înmormântată în cimitirul Pere Lachaise. Pe piatra ei funerară scrie doar atât: Marthe Bibesco, Ecrivain Francais

În anul 1954, Academia Franceză îi conferă Marthei Bibescu Marele Premiu de Literatură pentru întreaga opera, iar în anul 1955 devine membră a Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză din Bruxelles.

Martha Bibescu a murit la 26 noiembrie 1973, la vârsta de 87 de ani, fiind înmormântată în cimitirul Pere Lachaise. Pe piatra ei funerară scrie doar atât: Marthe Bibesco, Ecrivain Francais

Ansamblul de la Mogoșoaia este compus din clădirea palatului, Curtea interioară, Turnul Porții, Cuhnia (bucătăria veche), Vila Elchingen (vechea casă de oaspeți), ghețăria, Cavoul familiei Bibescu și sera de flori. În parcul Palatului se află Biserica “Sfântul Gheorghe”, cavoul familiei Bibescu, livada și grădinile adiacente, un rai cu trandafiri, crini și iriși.

Palatul a fost ridicat de domnitorul Constantin Brâncoveanu, lucrarea fiind terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a construcției. După 1714, când Domnitorul și fii săi au fost executați la Constantinopol, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han.

Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat Legației Elvețiene din România

După 6 martie 1945, Ansamblul de la Mogoșoaia a fost confiscat, Martha Bibescu reușind să obțină de la guvernul comunist statutul clădirii de monument istoric. În septembrie 1945, Prințesa pleacă definitiv din țară, mai întâi în Anglia, apoi în Franța, lăsând domeniul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești. În 1949, Palatul a fost naționalizat, cei doi fiind arestați, dar reușind să plece la Paris în anii ’50. În 1957, clădirea a devenit sediul Secției Feudale a Muzeului Național de Artă și Vila de creație a Uniunii Scriitorilor din România. În vila scriitorilor a murit Marin Preda.

Martha la Palat. Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Martha la Palat. Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Restaurarea Palatului Mogoșoaia, primul proiect al arh. George Matei Cantacuzino (1899-1960). GMC, personalitate marcantă a istoriei arhitecturii 

Restaurarea Curții de la Mogoșoaia a fost primul proiect al arhitectului GMC. Detalii puteți afla din volumul “George Matei Cantacuzino-Modernismul Hibrid”, Dan Teodorovici, Editura Simetria, 2016. În paginile 45-46, autorul descrie “O biografie intelectuală: primul proiect, Mogoșoaia”. Detalii despre opera arh. G.M. Cantacuzino, nepot de soră cu Prințul Bibescu, vezi aici: Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatinsă de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU

Familia Bibescu a primit proprietatea în anul 1830 și a încercat să o renoveze în câteva rânduri, lucru dovedit imposibil, ca urmare a crizelor politice și economice. Martha și George Bibescu l-au întâlnit pe arhitectul venețian Domenico Rupolo (1861-1945) cu ocazia unei călătorii a acestuia în România. Rupolo avea o experiență bogată în lucrări de restaurare ca urmare a refacerii fațadei Ca d’Oro (1896-1897) de pe Canal Grande și a refacerii campanilei Bisericii San Marco (1907). În cele din urmă, Martha și George Bibescu l-au angajat pe Rupolo, care l-a luat pe GMC ca ajutor.

Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Restaurarea Curții de la Mogoșoaia a fost primul proiect al arhitectului GMC. Detalii puteți afla din volumul “George Matei Cantacuzino-Modernismul Hibrid”, de Dan Teodorovici, Editura Simetria, 2016.
Restaurarea Curții de la Mogoșoaia a fost primul proiect al arhitectului GMC. Detalii puteți afla din volumul “George Matei Cantacuzino-Modernismul Hibrid”, de Dan Teodorovici, Editura Simetria, 2016.
În vara anului 1920, îl găsim pe GMC acceptând cu imensă plăcere, oferta Marhei Bibescu de a prelua supravegherea șantierului, de la arh. Rupolo

În anul 1927, lucrările principale erau terminate, în timp ce lucrări de mai mică anvergură au durat până în anul 1931, ca urmare a unor probleme financiare. GMC a proiectat scara exterioară din colțul de nord-est al Palatului, care duce la marea loggie a intrării principale, a reparat zidul de cărămidă al grădinii și turnul de intrare, a transformat vechea bucătărie în atelier pentru Martha Bibescu și a adăugat o loggie cu două niveluri la Vila Elchingen-construită în ultima parte a secolului al XIX-lea, având numele lui Helene Bibescu, născută von Elchingen, soția lui Nicolae Bibescu și nepoata Mareșalului Ney din armata lui Napoleon. GMC a amenajat și întinsele grădini concepute inițial de arhitectul peisagist Rohan, în jurul anului 1870, și a proiectat terasele de pe malul râului Colentina”, “George Matei Cantacuzino-Modernismul Hibrid”, Dan Teodorovici, Editura Simetria, 2016).

Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Una din performanțele cheie ale lui GMC o constituie imaginea contemporană a exteriorului palatului de la Mogoșoaia”

Deși încă student, GMC s-a opus Comisiei Monumentelor Istorice și a avut câștig de cauză. Comisia era condusă de bine-cunoscutul Nicolae Iorga. Comisia a insistat, mai întâi, ca pe fațada Palatului să se refacă stratul gros de tencuială, în mod similar cu finisarea originară, bazându-se pe mărturiile istorice ale ambasadorilor și călătorilor europeni, care au vizitat Palatul pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu. Totuși, după decapitarea lui Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi, în 1714, Palatul a fost abandonat și a intrat în decrepitudine, iar mare parte din stratul gros de tencuială n-a mai existat. Se pierduseră și toate desenele originare conform cărora, la data construcției sale, Palatul era bogat decorat cu fresce și stucaturi- perfecțiunea acestora fiind similară cu cele de la mica biserică Fundenii Doamnei, din nordul Bucureștiului. (..).

GMC a propus să se scoată toată porțiunea de tencuiala veche, încă existentă, pentru a dezvălui privirii, în mod deliberat, calitatea estetică neștirbită a captușelii de cărămidă care devenise aparentă: textura, decentele umbre, roșul aprins și contrastul cald care îl creează cu elementele de calcar ale balustradelor, coloanelor și ancadramentelor ferestrelor”.(“George Matei Cantacuzino-Modernismul Hibrid”, Dan Teodorovici, Editura Simetria, 2016).

Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Tot la Mogoșoaia, GMC se prea poate să-l fi întâlnit pe August Schmiedigen, arhitectul-constructor din București a cărui firmă ar fi putut executa lucrările de zidărie în piatră”

GMC era convins că arhitectul are datoria de a cunoaște și interacționa cu contextul istoric al unui anume proiect. Cu alte cuvinte, GMC a învățat de la Rupolo, Schmiedigen și din discuția avută cu Comisia Monumentelor Istorice, modul de a da viață vechilor clădiri. A făcut încercări repetate pentru a reuși să elaboreze un proiect comprehensiv prin armonizarea alementelor arhitecturale proprii clădirilor cu peisajul natural. În același timp, iubind arhitectura în piatră, a învățat meseria de cioplitor în piatră.

În cele din urmă a ajuns să aprecieze Mogoșoaia ca fiind cel mai semnificativ exemplu de serenitate și de reculegere din arhitectura Țării Românești, care îmbină două teme ce urmau să joace un rol atât de important în cariera sa: o arhitectură armonioasă și spiritul european. Într-adevăr la Mogoșoaia vedem o îmbinare unică dintre stilul autentic bizantino-valah târziu și arhitectura venețiană, precum și dintre arhitectura franceză clasică și arhitectura peisagistă contemporană. (“George Matei Cantacuzino-Modernismul Hibrid”, Dan Teodorovici, Editura Simetria, 2016).

Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.
Foto credit: Institutul Național al Patrimoniului.

Aici, în Câmpia Valahă, jefuită de secole de invadatori tătari, otomani, bulgari și bosniaci a apărut, ca prin minune, un autentic palat bizantino-venețian, o perlă arhitecturală care strălucește în toată splendoarea gloriei secolului al XVIII-lea. La începutul secolului al XVIII-lea, un Domnitor brâncovean a trimis un arhitect la faimoasa Universitate din Padova pentru a învăța cum să proiecteze și să construiască un Palat care să îmbine tradițiile bizantine cu cele venețiene. În perioada 1927-1940, Mogoșoaia va deveni un centru cultural european cunoscut pentru frumusețea și importanța sa, datorită Marthei și lui George Bibescu”. (“George Matei Cantacuzino-Modernismul Hibrid”, Dan Teodorovici, Editura Simetria, 2016).

Portretul Marthei făcut de Martha. Martha are ultimul cuvânt: “Străină, străină, străină de tot și de toți”

Schismatică, eretică, trădătoare, seducătoare, papistașă, convertită, floare a răului, forță a răului, pericol public, disidentă, renegată, ascunsă, rezervată, înconjurată de mister fără să dea explicații, imprudentă sau prea prudentă, urmărind scopuri ascunse, de nemărturisit, străină, străină, străină de tot și de toți; venită de aiurea, iubind aiurea, umblând aiurea, trădându-i pe toți cei care au iubit-o fără a se trăda niciodată pe sine, trimițind celor care o urăsc dezmințire după dezmințire, fără a dori să dovedească nimic, fidelă celor care au iubit-o împotriva voinței ei. Acuzată, uneori; acuzatoare, niciodată. Născută exegetă, va face să exegeze. Aceasta este menirea ei. De aceea, doar exegeții ei o vor înțelege, dar fiecare în felul său”. (Martha Bibescu, La Nymphe Europe).

Sursa: Asociația Istoria Artei.
Sursa: Asociația Istoria Artei.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

 

 

Cookies