Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatinsă de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU
Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatins de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU. Foto credit: Mihai Petre, bucurestiulmeudrag.ro.
Palatul Băncii Chrissoveloni (str. Lipscani 16/str.Stravropoleos), a fost construit între anii 1923-1928, după un proiect semnat de arhitecții George M. Cantacuzino și August Schmiedigen, în spiritul Renașterii Italiene. Edificiul, unic în București, este ctitoria lui Jean N. Chrissoveloni (1881-1926), președintele băncii cu același nume, și reprezintă întru totul viziunea și pasiunea bancherului de origine greacă pentru Arhitectură ca mod de reprezentare și progres.
De curând, Jean Chrissoveloni, ultimul urmaș din dinastia bancherilor, a intrat pentru prima dată în monumentalul edificiu, inspirat de opera arhitectului renascentist, Andrea Palladio (1508-1580)
După mai mult de 100 de ani de la edificarea construcției, Jean N. Chrissoveloni, (n.15 sept, 1943), a pășit pentru prima dată în Palatul familiei sale.
Mai jos, povestea sediului Băncii Chrissoveloni, spusă de nepotul lui Jean N. Chrissoveloni, ultimul urmaș din dinastia a patru generații de Chrissoveloni, care au modernizat și dezvoltat România.
În anul 1929, marea criză economică mondială (1929-1933) a obligat familia Chrissoveloni să vândă clădirea Băncii Naționale pentru a evita falimentul.
Impozanta construcție a fost astfel tot timpul sediu de bancă și, astfel, a fost ferită de distrugeri, spre marea sa șansă. În prezent, Palatul Chrissoveloni este sediul Sucursalei Regionale București a BNR
“Banca pe care prezentăm azi publicului rezumă și comemorează aspirațiile și idealurile unui om care a avut calități excepționale pentru a înțelege rolul social al arhitecturii”, spunea arhitectul George M. Cantacuzino în cuvântul său de inaugurare a Băncii Chrissoveloni, din aprilie 1928. (sursa Dan Teodorovici, “George Matei Cantacuzino, Modernismul Hibrid”, Editura Simetria, 2016).
“Palais De La Banque Chrissoveloni, Bucarest”, o carte de preț care ne arată interioarele Palatului la inaugurarea sa din anul 1928
Jean Chrissoveloni păstrează în arhiva familiei un album rar și foarte prețios, “Palais De La Banque Chrissoveloni, Bucarest”, publicat la Paris în anul 1929, cu dedicație din partea arh. George Matei Cantacuzino pentru bunica sa, Sibylle C. Youell (1881-1931), prietenă apropiată a Reginei Maria. Mai jos, vedeți fotografii și planșe de arhitectură originale, care ilustrează un Palat cum nu mai văzuse Bucureștiul.
Palatul Chrissoveloni era unul dintre cele mai moderne sedii de bănci din Europa anilor ’20
Banca Chrissoveloni era una dintre principalele bănci comerciale ale României interbelice, cu sucursale în țară (Galați, Sibiu, Constanța) și în străinătate (Istanbul, Viena, Paris, New York). Proiectul clădirii a fost pus în opera de arhitecții George M. Cantacuzino și August Schmiedigen, și conține elemente interioare din marmură, piatră și metal, adaptate activităților bancare. La etajul II, Sala Florentină sau Sala de Consiliu se remarcă prin ferestre vitrate, pardoseală din piatră, decorațiuni murale, tavanul din bârne masive din lemn, șemineul și corpurile de iluminat, care întregesc tabloul unei construcții unicat.
Palatul în care funcționa imperiul bancar Chrissoveloni se remarca prin dotări inovatoare, extraordinare pentru acele timpuri: generator de electricitate, centrală termică și ventilație artificială, telegraf propriu, rețea de telefonie internă, puț de mare adâncime pentru alimentarea cu apă, lifturi, etc. La etajele superioare, angajații Băncii beneficiau de sală de sport, sală de scrimă, sală de mese cu bucătarie, vestiare.
Între anii 1993-1998, Palatul Chrissoveloni a trecut printr-un amplu proces de restaurare. Proiectul a fost premiat de Uniunea Arhitecților din România
Lucrările au fost coordonate de arhitecții Gabriel Tureanu, Constantin Rulea, Aurel Ioncică și Eliodor Popa. Au fost repuse în funcțiune toate instalațiile originale și a fost redată frumusețea decorațiunilor- pardoseli, tavane, lambriuri, vitralii, mobilier de epocă, grilaje metalice, corpuri de iluminat originale.
“Spațiul reprezentativ al parterului clădirii era Sala Ghișeelor, locul unde se desfășoară în prezent operațiunile cu publicul ale Sucursalei Generale București, a BNR. Acesta impresionează prin luminatorul central pus în valoare de pereții finisați în marmură albă și de pavimentul de culoare verde închis. Pe trei dintre laturile sălii sunt amenajate ghișee, iar zona centrală este mobilată cu două mese și patru banchete sculptate în marmură albă”, sursa bnr.ro.
G.M.Cantacuzino, prințul-arhitect, un nobil creator de frumos în istoria arhitecturii române
George Matei Cantacuzino (1899-1960), talentat și nobil arhitect, pictor și scriitor s-a născut în anul 1899 la Viena în Metternichgasse 10. A fost fiul lui N. B. Cantacuzino și al Marcelei Bibescu, nepoata de fiu a Domnitorului Gh. Bibescu. N. B. Cantacuzino se înrudea, indirect, cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Atât prin filiera paternă sau maternă, cât și, mai târziu, prin aceea din partea soției, G. M. Cantacuzino se mai înrudea, direct sau indirect, cu o serie de personalități: Martha Bibescu, Anne de Noailles, domnitorul Barbu Dimitrie Știrbey, Nicolae Ghika-Budești, Gheorghe Balș, cu pictorii Theodor Pallady, Puvis de Chavannes, Theodore Chasseriau. (sursa, Facultatea de Arhitectura G.M.C).
George Matei Cantacuzino a fost Diplomat al Școlii Naționale de Belle Arte din Paris (19 februarie, 1929), diplomă echivalată la București în anul 1929. A fost arhitect Consilier la Direcția de Studii a Căilor Ferate Române și profesor supleant la Academia de Arte Frumoase. (sursa istoric de artă, Oana Marinache, arhivadearhitectura.ro).
Printre numeroasele proiecte remarcabile semnate de arh. G.M. Cantacuzino amintim: Domeniul Mogoșoaia, 1920-1931, modernizarea și extinderea domeniului și a grădinilor, inițial în colaborare cu Domenico Rupolo, beneficiar, Martha Bibescu; Banca Chrissoveloni, strada Lipscani16 /strada Stravropoleos, 1923-1928; Domeniul Polizu, Vila Reginei Elisabeta a Greciei, București, Calea Victoriei, 163, circa 1923-1925, 1928-1929, Casa Nae Ionescu, rechiziționată de mareșalul Ion Antonescu, restaurarea Mitropoliei din Iași (1959-1960), Pavilionul Românesc de la Expoziția Internațională de la New York-1939, Hotelul Belona și vile la Eforie Nord (1934-1940), Hotelul Rex din Mamaia (1934-1940), blocul Carlton (1934-1940), distrus de cutremurul din 1940, etc.
GMC, arhitectul Palatului Chrissoveloni, a trecut prin închisorile comuniste
În 1939, GMC fondează împreună cu arh. Matila Gkyka, Paul Emil Miclescu și Octav Doicescu revista Simetria, “Caiete de artă și critică”. Este arestat în anul 1948 și condamnat la 5 ani de închisoare și trece prin Jilava și Aiud. Este eliberat în anul 1953 și încarcerat din nou la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Un amplu și documentat studiu îi dedică Dan Teodorovici lui GMC, în volumul “George Matei Cantacuzino, Modernismul Hibrid”, Editura Simetria, 2016
“În anul 1923, GMC și August Ferdinand Schmiedigen au deschis un birou de arhitectură. Așadar, GMC, deși tânăr și încă student, a putut elabora propriile proiecte. Datorită lui Schmiedigen, GMC s-a familiarizat cu materialele de construcție și a învățat cum să coordoneze un proiect în toate fazele sale pornind de la o idee și trecând prin proiectul de arhitectură și structură până la supravegherea șantierului. În plus, GMC a elaborat studii analitice despre arhitectura tradițională. Astfel, bancherul Jean Chrissoveloni (1881-1926), l-a întâlnit și i-a cerut lui GMC să facă proiectul sediului Băncii Chrissoveloni din București”, Dan Teodorovici, “George Matei Cantacuzino, Modernismul Hibrid”, Editura Simetria, 2016.
“Jean Chrissoveloni cunoștea, cu siguranță, și admira limbajul arhitectural al lui GMC și Schmiedigen, în spirit palladian”
“În perioada interbelică, Banca Chrissoveloni se număra printre primele nouă cele mai importante bănci din România. Jean Chrissoveloni a dorit construirea unui sediu nou, pe Lipscani, cartierul bancar al Bucureștiului. Dorea o clădire reprezentativă, nu numai pentru profesionalismul său, ci și pentru afinitățile sale sociale și marea sa pasiune pentru arhitectură. Jean Chrissoveloni cunoștea cu siguranță și admira limbajul arhitectural al lui GMC și Schmiedigen, în spirit palladian. Unul dintre motive a fost, poate, faptul că era un bun cunoscător al civilizației franceze și engleze, unde clasicismul și palladianismul erau folosite cu precădere pentru clădirile administrative. Jean Chrissoveloni studiase în Franța. Mai târziu, stabilise o colaborare strânsă cu Banca Hambros din Londra, avea rude care trăiau în Anglia și se căsătorise cu Sibylle C. Youell (1881-1931), prietenă apropiată a Reginei Maria (1875 Eastwell / Kent-1938 Sinaia)”. (Sursa, Dan Teodorovici, “George Matei Cantacuzino, Modernismul Hibrid”, Editura Simetria, 2016).
“GMC și Schmiedigen au folosit tipologia istorică a unui palat urban palladian, așa cum a fost explicată de Andrea Palladio, atât în cele “Patru Cărți de Arhitectură”, cât și de palatele de la Vicenza, pentru a concepe pe lotul de formă neregulată – un teren între străzile Lipscani și Stavropoleos care nu sunt paralele -o construcție care să fie în armonie cu clădirile învecinate.
Arhitecții au construit în întregime pe terenul dintre cele două străzi și au dispus volumul clădirii în jurul unei curți interioare dreptunghiulare acoperite cu un luminator, cu ghișee pentru public la parter. În funcție de destinație, aripile dinspre stradă au adâncimi diferite. Aripa principală, cu vedere pe strada Lipscani, cuprinde intrarea principală cu elementele sale de accces (portic, rotonda vestibulului cu acces la scara principala și lifturile). Aici rotonda adaptează planul clădirii la unghiul diferit al celor două străzi. Această mecanică subtilă a proiectului corespunde scopului arhitecților de a masca cât mai mult posibil rețelele instalațiilor generale, cât și pe cele de aer condiționat”, (Dan Teodorovici, “George Matei Cantacuzino, Modernismul Hibrid”, Editura Simetria, 2016).
“Proiectul Băncii Chrissoveloni prezintă două alte caracteristici ale operei lui GMC: fuziune arhitecturală și motivul decorativ al lalelei”
“O caracteristică esențială a proiectului o constituie proporția spațiilor. Dacă vorbim numai despre parter (intrarea, vestibululul și curtea interioară), toate au forme regulate: pătrat, cerc, respectiv dreptunghi. Lungimea holului de intrare este egală cu raza vestibulului (circa 4 metri; diametrul acestuia reprezintă 2/3 din lățimea curții, aceeași proporție menținându-se și pentru curte (circa 12/18 m). Raportul dintre pătrate de 1.5, este tipic pentru ordinul toscan și corespunde notei muzicale de 1/4 recomandată de Vitruviu, adesea folosită de Palladio.
“Înainte de terminarea proiectului, Jean Chrissoveloni a decedat subit ca urmare a unei tumori la creier, lucru care l-a marcat pe GMC”
Proiectul Băncii Chrissoveloni prezintă două alte caracteristici ale operei lui GMC: fuziune arhitecturală și motivul decorativ al lalelei. Înainte de terminarea proiectului, Jean Chrissoveloni a decedat subit ca urmare a unei tumori la creier, lucru care l-a marcat pe GMC. Se considera norocos că-l întâlnise pe Jean Chrissoveloni ca pe “un oaspete la banchetul lui Platon”.
În cuvântul său de inaugurare a băncii, din aprilie 1928, GMC spunea: “Banca pe care prezentăm azi publicului (..) rezumă și comemorează aspirațiile și idealurile unui om care a avut calitățile excepționale pentru a înțelege rolul social al arhitecturii. Palladio povestește că aristocrații din Vicenza, atunci când i-au cerut să construiască palatele acestui oraș, nu s-au gândit numai la nevoile lor imediate, ci și la renumele orașului. Aceasta a fost și preocuparea care l-a ghidat pe dl. Jean Chrissoveloni, nu numai în arhitectură, ci și în finanțe și politică”.
“Hall-ul ghișeurilor este compus pe ritmul unei logii din Verona de la începutul Renașterii, pe când fațadele sunt desenate după unele principii ale lui Palladio, care încheie Renașterea”
În același discurs inaugural, GMC a menționat că: “Banca Chrissoveloni nu este o copie arheologică. Ea se compune dintr-o sumă de reminiscențe liber interpretate. Fațada intrării aduce aminte poate de severele arhitecturi din era bizantină a Italiei. Hall-ul ghișeurilor este compus pe ritmul unei logii din Verona de la începutul Renașterii, pe când fațadele sunt desenate după unele principii ale lui Palladio, care încheie Renașterea”. Loggia din Verona este chiar Loggia del Consiglio, dispusă pe două niveluri, atribuită lui Fra Giovanni Giocondo (1433-1515). Această loggie a fost, cu siguranță, importantă pentru GMC, deoarece cele cinci statui reprezentând personalități marcante din Verona și care domină ultimul nivel, îi numără pe Catul și Vitruviu, de care GMC era atașat în mod deosebit”, (Dan Teodorovici, “George Matei Cantacuzino, Modernismul Hibrid”, Editura Simetria, 2016).
B365.ro: Domnule Jean Chrissoveloni, v-ați întors în România în anul 1991. De ce nu ați reînființat Banca Chrissoveloni?
Jean Chrissoveloni: Noi am plecat din țară după 100 de ani în care n-am făcut decât să construim. În anul 1848 s-a făcut primul sediu al băncii noastre din Constantinopol. Așa că dacă eu reușeam să obțin licență Băncii Chissoveloni, după 1989, am fi fost cea mai veche bancă din România. Am vrut să reînființez banca. Am încercat, dar nu am reușit.
“Tatăl meu a vândut clădirea pentru 160 de milioane de lei, ea a costat 220 de milioane”
Jean Chrissoveloni: Este o clădire incredibilă și, de curând, am intrat pentru prima dată în interiorul ei. Păstrez albumul cu planșe și fotografii, pe care G.M Cantacuzino i l-a dăruit în anul 1929, în ziua de 15.10, bunicii mele, Sibylle C.Youell (1881-1931), prietenă apropiată a Reginei Maria.
Cartea aceasta este fenomenală, vedeți bustul buniculu meui sau detaliile acestei uși care există și azi. Marele nostru noroc, pentru că trebuie să ai și noroc în viață, este faptul că această clădire a fost vândută Băncii Naționale, în timpul celei mai mari crize financiare din secolul al XX-lea. Tatăl meu a vândut clădirea pentru 160 de milioane de lei, ea a costat 220 de milioane plus 6 milioane onorariul arhitecților. Vedeți ce treabă fenomenală au făcut arhitecții. Toată această clădire reprezintă pasiunea bunicului meu pentru Renașterea florentina, era un mare pasionat de arta italiană.
“Tatăl meu spunea că cel mai mare sacrificiu pe care a trebuit să-l facă în viața lui a fost să vândă Banca”
B365.ro: Ce sentiment ați avut când ați văzut, pentru prima dată în viață, interioarele Băncii?
Jean Chrissoveloni: Am fost foarte emoționat. Bunicul ne-a părăsit din nefericire, în anul 1926, fără să vadă finalizarea clădirii. Nu a trăit finalul construcției, deși a pus în acest proiect monumental toată gândirea lui. A urmat tatăl meu la conducerea băncii, Nicky Chrissoveloni, care avea atunci 21 de ani. El spunea că cel mai mare sacrificiu pe care a trebui să-l facă în viața lui a fost să vândă Banca Chrissoveloni. Criza a măturat lumea financiară ca un tsunami și clienții băncii au venit să-și ceară înapoi tezaurul. A fost un run on the banks, toți clienții se grăbeau să-și retragă banii. Tatăl meu a vândut totul, inclusiv sediul Băncii, și a dat oamenilor înapoi fiecare bănuț, a restituit miliarde.
“Interioarele sunt incredibile, nu înțeleg de ce Banca Națională nu organizează măcar o dată pe săptămână un tur pentru marele public”
B365.ro: Ce era acest tezaur?
Jean Chrissoveloni: Era ceva fenomenal, aveai voie să pui în cutii toate lucrurile tale de valoare, dacă erai clientul băncii. Nu puneai numai bijuterii sau bani, ci era un tezaur al tuturor valorilor pe care le aveai. Iar ele deveneau responsabilitatea Băncii Chrissoveloni, intrau în tezaurul băncii. Interioarele sunt incredibile, nu înțeleg de ce Banca Națională nu organizează măcar o dată pe săptămână un tur pentru marele public. Toată lumea ar trebui să poată să vadă Banca.
Tatăl meu a restituit aproape 3 miliarde de lei, a fost nevoit să lichideze tot , tot ce avea familia. Bunicul meu avea viziuni mari, conducea o bancă multinațională cu birouri la Paris, New York, în Viena, avea proprietăți valoroase și în România, dar și în afară. Totul a fost lichidat pentru ca tatăl meu să plătească creditorii. A fost un efort imens și a pierdut clădirea. Dar ca să vedeți cât de optimist era, după ce a pierdut totul și nu mai avea sediu, Banca Chrissoveloni s-a mutat în Palatul Suțu, în anul 1933. Nu mai avea sediul ei, dar exista.
“Masa din biroul bunicului și al tatălui meu este singurul obiect salvat din tot mobilierul băncii. O păstrez în apartamentul meu din Atena”
Mai există și azi în Sala de consiliu tavanul de lemn pictat, adus bucată cu bucată din Toscana. Este incredibil ce au făcut arhitecții, dacă nu vezi, nu poți să crezi. Din toată mobila din clădire, tatăl meu a salvat doar o masă, care se afla în biroul președintelui băncii. Masa era în biroul bunicului, apoi în cel al tatălui meu. După vânzare, tata a luat masa cu el la noul sediu al băncii din Palatul Suțu. Când au venit comuniștii, în 1948, și i-au luat tot, singurul lucru pe care l-a salvat a fost, din nou, această masă. O păstrez acum în apartamentul meu din Atena. Vă dați seama? Din toate cele 280 de milioane, investite în clădire, singurul lucru pe care s-a salvat este această masă antică luată din Florența.
“Clădirea nu a trecut prin colhozul comunist, a fost mereu în posesia Băncii Naționale. Este o mare salvare, un câștig pentru patrimoniul țării, dar de ce nu o arată publicului larg?”
Interioarele Băncii Chrissoveloni au fost mobilate după descrierea minuțioasă a bunicului meu. Partea tehnică (instalații, aer condiționat, sisteme de securitate, încălzire, lifturi, etc), este uluitoare pentru o clădire care a fost gândită în anul 1920, vă dați seama?
Marea fericire a fost că imobilul a ajuns la Banca Națională, care are bani, are și oameni care apreciază clădirile vechi. Guvernatorul Mugur Isărescu are un mare respect pentru această clădire și o menține într-o stare foarte bună. Imobilul nu a trecut prin colhozul comunist, a fost mereu în patrimoniul Băncii Naționale, deci este o mare salvare, un câștig pentru patrimoniul țării, dar de ce nu-l arată? Ar trebui să-l arate, vin mulți turișți străini în București și ar putea să înțeleagă că România are o istorie. BNR are acolo birouri, dar foarte mult din clădire este liberă.
B365.ro: Ce știați despre această clădire?
Jean Chrissoveloni: Știam că istoria ei este legată de cel mai mare șoc prin care a trecut afacerea familiei, concepută de bunicul meu după 3 generații de Chrissoveloni. Zannis, Nicholaos, apoi Jean, bunicul meu, și Nicky, tatăl meu, toți au muncit enorm și au construit un imperiu financiar. Normal că aveau nevoie și de un palat din care să conducă acest imperiu. Aceasta era viziunea bunicului meu, el vedea totul în mare, totul trebuia să fie mare.
“Tatăl meu era perfect, înalt, frumos, bogat, avea de toate, dar, în special, era un leader”
B365.ro: Tatăl dvs avea 21 de ani când a preluat afacerea, pe timp de criză. De ce spuneați că a fost un dandy?
Jean Chrissoveloni: Era un bărbat foarte frumos, jumate englez, jumate grec, și a a luat ce era mai bun de la fiecare. Era perfect, înalt, frumos, avea de toate, dar, în special, era un leader. Vedeți, Chrissoveloni este o afacere care a durat 100 de ani. Nu ar fi rezistat 100 de ani dacă fiecare generație nu ar fi avut persoana potrivită pentru fiecare context dificil. Tatăl meu nu era ca bunicul meu, bunicul era un vizionar, tatăl meu era o persoană pusă în fața unei crize majore. A vrut să salveze banca, afacerea avea nevoie de tipul acesta de creier și acesta a fost norocul băncii.
B365.ro: Familia Chrissoveloni era apropiată de Familia Regală.
Jean Chrissoveloni: A fost ceva incredibil, bunicul meu a transformat conacul lui de la Ghidigeni în Spitalul de Campanie “Prințul Mircea”, în timpul primului război mondial. A adus pe banii lui doctori din Franța, avea o fabrică de spirt și a donat tot spirtul. Soția lui, Sybille, dar și Regina Maria și Principesa Mignon, Mărioara, au lucrat acolo 24 de ore din 24, la infirmerie. Bunicul a organizat serviciul de ambulanțe “Regina Maria” și a finanțat spitalele de campanie.
“Regina Maria era nașa tatălui meu. Bunicul era obsedat de această femeie, orice îi cerea ea să facă, el făcea”
Bunicul meu era obsedat de această femeie, de Regina Maria, care era pentru el un leader. Orice îi cerea, orice îi spunea ea, el făcea. Bunicul i-a dăruit Reginei terenul pe care și-a construit castelul de la Balcic. A fost cea mai bună investiție pe care a făcut-o în Cadrilater. Bunicul a fost primul care, în 1913, a investit în cea mai mare moară din Balcani, era o bună afacere. În 1926 a făcut ultimul său gest pentru Regina Maria, i-a dat terenul pentru Cuibul Liniștit.
“Regina Maria i-a cerut bunicului perlele bunicii, îi plăceau. După ce el a murit, bunica s-a dus la Regina și și-a luat perlele înapoi”
B365.ro: Este adevărat că Regina Maria i-a cerut perlele bunicii dvs și bunicul i le-a dat?
Jean Chrissoveloni: I le-a cerut. De câte ori le vedea, Regina Maria spunea: „Aaa, ce frumoase sunt”. Până la urmă, bunicul le-a luat de la bunica și i le-a dat. Însă bunica, fiind englezoaică cu mintea întreagă, după ce a murit el în 1926, s-a dus la Regină și și-a luat perlele înapoi. Este o poveste de familie adevărată, verificată. Pot să-ți arăt bustul mamei cu perle, fotografii cu mama cu perle. Erau faimoase perlele astea, așa că pot să spun clar că le-a luat înapoi. Mi-a spus o doamnaă că le-a văzut în colecția de bijuterii a Reginei Maria la un muzeu. M-am dus la muzeu și a spus că nu le mai au. Nu știm unde se află acum vestitele perle ale bunicii.
“Există mulți tineri interesați de patrimoniul Bucureștiului. Afară, dacă ai un eveniment cum este o vizită la Banca Chrissoveloni, nu vine nimeni”
Jean Chrissoveloni: Afară, oamenii sunt blazați, pe când în România când ai un eveniment, foarte mulți sunt interesați să vină, să știe, să descopere ce s-a întâmplat. Asta nu o să vezi afară, persoanele din străinătate au trăit altă istorie, pentru ei patrimoniul nu este un mister, pe când la noi este un mister.
“Comunismul nu ne-a ruinat numai bunicii și părinții, ci a distrus și generația mea. Noi niciodată nu am fost lăsați să facem ceva în țara în care ne-am născut”
Bucureștiul îmi aduce aminte de copilărie, am plecat din țară la vârsta de 17 ani, m-am întors după 30 de ani, nici nu mai vorbeam românește. Cei mai mulți dintre prietenii mei au plecat din țară. Comunismul nu ne-a ruinat numai bunicii și părinții, ci a distrus și generația mea. Noi niciodată nu am fost lăsați să facem ceva în țara în care ne-am născut. Aceasta a fost o mare pierdere. Sunt legat de România prin rădăcinile familiei mele iar un alt lucru care mă leagă de români este că avem același simț al umorului. E curios. Umorul bucureștenilor are un pic de ironie, de sarcasm, dar există o legătură între noi, pe care afară nu o simți. Aici e diferit. Găsesc că râdem la aceleași lucruri. De exemplu, fotbalul, că tot a fost campionatul de fotbal. Tot timpul românii spuneau: „Ăștia, adversarii, sunt cu mult mai valoroși decât noi, n-avem nicio șansă”. Apoi se întorceau și spuneau: „Da, dar noi o să batem și Anglia și Germania, îi batem pe toți”. Este un fel de contradicție amuzantă care ne definește.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
Un bărbat în vârstă de 52 de ani a fost arestat preventiv după ce a amenințat trei polițiști din Centrul Vechi al Capitalei. Individul a fost prins după o urmărire în trafic. Bărbatul i-a
ASPA organizează un nou târg de adopții de căței în acest weekend. Astfel, sâmbătă, 22 iunie, puteți să vă găsiți cel mai bun prieten blănos într-o locație neobișnuită: în Centrul
Patru indivizi au fost arestați preventiv, iar alți doi au fost arestați la domiciliu, fiind acuzați că se împrieteneau cu turiști străini veniți în localuri din Centrul Vechi al Capitalei,