Pacepa cel bun

17 feb. 2021
148 Afișari
Pacepa cel bun

Știți cum e cu Pacepa cel bun, până la urma uniforma aia in care nu te-a îmbrăcat nimeni cu forța vine la pachet cu niște principii, indiferent de regim, dar chiar indiferent. Tot trădare ii spune cand te refugiezi la inamic, oricum ai da-o. Dar!

Exista un „dar”.  Și anume că poți să te întorci împotriva unui tiran, dar ca militar ești obligat sa alegi varianta grea, win or die, nu aia ușoară. Cam ca Navalnii care s-a întors în gura lupului, nu că Pacepa. Acolo se numește disidență. El chiar clatină regimul cu riscul vieții. 

Erou a fost Stauffenberg, pentru un militar exista un singur drum: să-ți pregătești lozinca pe care o strigi în fața plutonului, nu sa chiţăi pe la ușile ambasadelor. Pacepa a știut exact consecințele gestului și a cantarit precis, nu doar viața subordonaților versus a sa, dar chiar pe a noastra a tuturor. E inadmisibil să numești așa ceva patriotism. 

Oh, ba nu, scuze, a scris o carte de pe veranda generoasă a unui ranch cochet al CIA. Dar, nu-i așa, era urmărit de asasinii lui Ceaușescu, era plin de ei pe la Langley sau în alte sedii ultra securizate ale americanilor, noi, supravietuitorii dementei care s-a dezlănțuit la fuga lui nu eram urmăriți de nimeni… 

Nu vreau sa minimalizez diaspora anti-comunista, dimpotriva, dar Pacepa nu a fost un disident. A fost un simplu trădător. Orice Hurezeanu sau Munteanu s-au expus infinit mai mult cu beneficii infinit mai puține. Hurezeanu sau Munteanu ne-au tinut treji noptile de pe 16 decembrie încolo, ei au clătinat regimul, nu Pacepa. La 12 ani de la fuga, securistul nu mai conta pentru nimeni, nici măcar pentru el. Așa ca mai ușor pe scări cu noul star de care v-ați amintit brusc. Nu, nu toți ne naștem eroi, nici nu trebuie, dar hai sa nu inventăm unii.

Cookies