Bucureștiul s-a trezit azi sub un strat pufos de zăpadă și, în loc de panică, în fața Ateneului Român a răsărit o misiune de importanță strategică și „feșănistă”: găsirea accesoriului perfect pentru omul de zăpadă cu două fețe.
Mica sculptură de zăpadă veghează atent și liniștit parcul, înveselindu-i pe toți cei care trec pe lângă el. Cu toate astea, paznicul pufos ce veghează perimetrul Ateneului duce lipsă de…un chipiu.
În timp ce utilajele de deszăpezire își fac loc, mai mult sau mai puțin forțat, printre nămeți, în inima Capitalei, un om de zăpadă atipic, cu două fețe, stă neclintit în fața Ateneului Român.
Totuși, privirea sau, mai bine zis, privirile lui trădează o ușoară nemulțumire: îi lipsește un chipiu, iar în iarna bucureșteană, până și un gigant de gheață are nevoie de o prezentare impecabilă.
Povestea omului de zăpadă cu doua fețe începe în zorii zilei, când primele straturi groase de zăpadă au transformat parcul Ateneului într-o pânză albă.
Cineva, probabil un trecător cu mult umor și, poate, o viziune artistică de tip „Ianus”, a decis că un clasic om de zăpadă nu este suficient pentru prestigiul locului. Și, dacă am merge și mai departe cu povestea, poate că ar avea șanse să fie și metafora „duală” a orașullui.
Așa a apărut el: o siluetă impunătoare care privește simultan spre Calea Victoriei și spre intrarea coloanelor ionice.
Cu un zâmbet minimalist, personajul sezonului rece în curs, pare să salute fiecare bucureștean care se încumetă să înfrunte gerul.
Cu toate astea, un astfel de „oficial” al zăpezii nu poate rămâne la bustul gol…sau, mai bine zis, la capul gol.
Misiunea bucureștenilor este una cât se poate de serioasă: omului de zăpadă cu două fețe îi trebuie un chipiu de general, să dirijeze traficul de sănii.
Această căutare a chipiului pierdut transformă o zi banală de iarnă într-un exercițiu colectiv de imaginație.
Astfel, bucureștenii sunt invitați să treacă pe la Ateneu, nu doar pentru cursele cu sania, ci și pentru propuneri stilistice, demne de catwalk. Se caută acel obiect vestimentar care să îi ofere omului de zăpadă cu două fețe distincția necesară pentru a supraviețui topirii de mâine.
Dincolo de aspectul ludic, această misiune de la Ateneu spune ceva despre reziliența bucureștenilor.
Într-un oraș care, adesea, se blochează la prima fulguială, puterea de a te opri în fața unei astfel de sculpturi de gheață și de a-i căuta un accesoriu este o formă de victorie asupra stresului de zi cu zi.
Indiferent dacă va primi un chipiu militar, o căciulă de lână sau un lighean improvizat, omul de zăpadă cu două fețe și-a îndeplinit deja scopul: a făcut Bucureștiul să zâmbească de două ori în același timp.
Așadar, dacă vă aventurați prin centrul Bucureștiului, nu uitați să verificați și mica sculptură de gheață.
Cine știe? Poate se va găsi accesoriul care va finaliza cea mai importantă misiune a iernii: încoronarea străjerului cu două fețe.
Te-ar mai putea interesa și: