Omor la Oficiul Poștal 6 din București. Cum am pierdut 3 ore jumate la coadă, ca să ridic un colet venit din spațiul extracomunitar, dar am câștigat Mântuirea

Cu ocazia faptului că am fost neatentă și mi-am comandat o rochie africană de pe un site englezesc care avea prețurile afișate în euro (la derută, ca să te facă briții să crezi că încă mai fac parte din UE), am avut deosebita plăcere să stau trei ore și jumătate la coadă la Oficiul Poștal numărul 6 din București care are punct vamal. Timp de trei ore și jumătate, nu am pierdut timpul pe Facebook, ci mi-am revăzut viața trecându-mi prin fața ochilor. Am adăugat cele 3 ore și jumătate pierdute la Poștă la socoteala generală făcută de oamenii de știință care dovedesc că un om doarme 25 de ani și pierde alți șapte încercând să adoarmă. După trei ore jumate pierdute la Poșta Română, voi mai pierde alte zeci de ore, poate chiar toată viața care mi-a rămas, încercând să uit totul. Apoi, pot să mă culc la loc, liniștită.

Jurnaliștii de la “The Daily Mail” au publicat statistici care arată cât timp pierdem într-o viață, și așa scurtă. Iată rezultatele: pierdem un an din viață așteptând ceva ce nu mai vine sau vine târziu. Șase luni de stat la coadă in general, dintre care 27 de zile de așteptare în gări sau în stații de autobuz și 20 de săptămâni așteptând să vorbim cu cineva de la call center.

Dormim 25 de ani din viață și ne trezim ca să mergem la Poștă

Pierdem 11 ani de timp la televizor, 136 de zile dedicate alegerii hainelor, îmbracatului, machiajului sau cu anii, in cazul bărbaților care aleargă dupa femei. Dormim o treime din viață, vreo 25 de ani și trăim activ cel mult 50 de ani, asta dacă murim la 75. Dacă nu, oricum nu vom ști ce și cât am pierdut. Ce nu au inclus britanicii în statistică este timpul pe care-l pierd românii la coadă la Poșta română.

Coada s-a născut odată cu facerea lui Adam și a Evei: Eva a stat la coadă după Adam

Bucuria că, în sfârșit, a venit rochița africană era dublată de curiozitatea de a o vedea cu ochii mei, că așa este când faci cumpărături online: nu știi exact ce ai luat. Plăcerea a fost umbrită, de la bun început, de un mesaj de la bancă: “Dragă Antoaneta, ai folosit recent cardul cu numărul X pentru a autoriza tranzacția în valoare de 91, 64 EUR. Pentru această tranzacție, costurile totale de conversie exprimate în variație procentuală (adaos) au fost de 0.83% prin raportarea lor la cele mai recente rate de referință emise de Banca Centrală Europeană: 4.92640. E bine să știi că aceste calcule sunt orientative și au în vedere cursul disponibil imediat după momentul autorizării tranzacției”. În fine, asta e, plătesc conversia, oricum am plătit, bine că a venit rochița africană. Unde e? Vreau s-o văd.

Lumea în care trăim este Coada în care trăim

Dau fuga cu taximetrul la Oficiul Poștal Numărul 6 din București, cu birou vamal, de pe Calea Văcărești, nr. 203, plină de speranța și încântare. În față, lume ca la mort. Lume ca la accident. Lume ca la urs. Lume ca la check-în la avion. Lume ca la portocale și carne în comunism. Lume ca la intrare la concert. Lume ca la coadă la catafalcul Regelui Mihai. Coadă formată din Lume. Pentru că Viața, Lumea înseamnă, în primul rând, Coadă. Când va gândiți la semenii voștri, gândiți-vă la Coadă. Cine primește prima felie de tort? Cine va fi primul scos de sub dărâmături în caz de cutremur? Cine intră primul într-o Poștă?

Viața înseamnă Eu/Tu, Coadă și Poșta Română, cei din spate și cei din față

Există trei noțiuni puternice în viață, strâns legate între ele: Eu sau Tu, Coada și Poșta Română. Nu, nu o să stau la nicio coadă. Renunț. Studiez programul Oficiului Poștal și văd că a două zi deschide la opt. A doua zi, spălată pe ochi în treacăt, la ora șapte și un sfert sunt în taximetru. Bucuroasă că a venit rochița, după 3 săptămâni de așteptare, deci nu am luat țeapă de la un site de cumpărături on-line. La șapte si jumate sunt în față la Oficiul Poștal numărul 6. Surpriză: 15 oameni în fața mea, 15 s-au trezit mai devreme, 15 au fost mai puțin leneși ca mine, 15 vor primi prima felie de tort. 15. Și de la un minut la altul se adună alții și alții. Dar ei sunt în urma mea, vezi? Pentru că măreața coadă are două segmente: în față și în spate. Gândul că în fața mea sunt 15 este îndulcit de plăcerea că în urma mea număr 30. Toate clișeele existențiale îmi inundă creierul care oricum a dormit un sfert din existența lui, deci ce să-i mai ceri? Pe de altă parte, dacă nu stai la coadă nu obții nimic. Pierdem un sfert din viață dormind, pentru că nu avem încotro. Fără somn, am muri. Dar în somn nu te enervezi. În somn, timpul de așteptare nu se dilată, ca în față la Poșta Română, nu e ca la iarbă. În somn, dormi. La Poștă, aștepți. Așa suntem construiți.

De ce am fost proastă?

La opt fix se deschide Oficiul. Se face opt jumate. Se face nouă fără un sfert și încă nu mă strigă să vin să-mi ridic rochița africană. Coadă ca la Apă în Africa. La început, dai vină pe Poștă. Că merge greu. Că sunt prea multe hârtii de întocmit și prea puțini angajați. Că își bate joc de lume, de coadă, DE IDEEA DE COADĂ. Ca sunt prestatori de servicii comuniști, nereformați. Dar mie ce mi-a trebuit colet din Anglia? De ce există rochii africane in Anglia? De ce am fost proastă? Nu știam că va fi trimis prin Poșta engleză și că va fi preluat de Poșta Română, iar Poșta Română înseamnă Omor? Acum voi mai plăti și taxa vamală pentru 91, 64 de euro, cât a costat rochia, 101 în total, cu tot cu taxa de transport. Cât va fi prețul final? Voi afla numai dacă intru.

Rugați-vă prietenii extracomunitari să nu va trimită niciun cadou, niciodată

Mă uit la cei din jurul meu, la cei din CAUZA cărora există Coadă pe pământ, și o dulce fraternitate mă cuprinde. Sunt și ei tot ca mine. Suntem cu toții tineri români. Și ei așteaptă să deschidă un colet care nu vine din UE. Rugați-vă prietenii care nu trăiesc în UE să nu va trimită niciun cadou, niciodată. Niciun colet. Nimic.

După coada la Poștă a urmat coada după pomelnice

Mă strigă: Antoaneta Dohotariu. Să trăiți, aici sunt, păi se putea să nu fiu aici? Se stie că eu, am n-am treabă, la șapte jumate trecute, fix sunt la Poștă. Ajung într-un birou. În fața mea un agent vamal îmi cere dovada plății pentru rochia africană, suma. Îi arăt e-mailul cu shipping, cu order, cu number. Nu, îmi dați dovada printată. Unde să printez? E o firmă de printare/imprimare în Piață, duceți-vă acolo. Ies din Poștă, mă duc la Piață. E închis. Deschide la nouă. Doar că atunci când am ajuns eu, era deja coadă. O altă coadă. În spatele meu, o bătrână vrea să multiplice un pomelnic. Nu vede bine să scrie și preferă să-l copieze. Are puțini morți, puțini vii, o listă scurtă, dar măcar alții au probleme adevărate și nu umblă dupa o rochiță africană, teleleu. O invit mieroasă să intre în fața mea. Simt că devin un om mai bun, că această altă coadă și miza ei este alta. Că eu, de fapt, nu mă grăbesc. Că eu am tot timpul din lume. Nu mai contează. Nu mai are nicio importanță. Mai am până când voi scrie și eu pomelnice. Iar la Judecata de apoi tot la coadă vom sta, așa că ce-am avut și ce-am pierdut? Timp am avut, timp am pierdut, timp voi mai pierde și înapoi nu-l voi mai primi. Mă rog: „Sfinte Petre, te rog ca la coada Judecății de Apoi să ții minte că am lăsat-o pe bătrână înaintea mea la print și să mă chemi pe mine prima. Înaintea ei.Te rog!”

Când vrei să faci pipi, imaginează-ți că alți zece oameni vor să facă înaintea ta și vei deveni un om mai bun

Mă întorc la Oficiul Poștal numărul 6 cu o foaie printată în mână, aproape o flutur, cum flutura Chamberlain dovada că Hitler se va mulțumi doar cu ocuparea regiunii sudete din Cehoslovacia și apoi va fi pace. A fost război. M-am întors. Oooo, ce coadă lungă și lată s-a mai făcut între timp. Cum am lipsit o oră, numai o oră, cum parcă tot Bucureștiul s-a adunat să-și ia pachetele străine. Nici să n-o mai recunosc. Cât timp am lipsit! Cât timp am parasit-o.

Intru în față cu dovada printată, mi se dă voie, ajung la agentul vamal, achit o sută de lei taxa vamală, plec acasă cu taximetrul, nu mă spăl pe mâini când intru in casă că n-am timp de tâmpenii, probez rochia africană. Este ora 11. Trebuie să fac pipi, dar nu fac pipi chiar acum. Pot să mai astept, ho că nu dau turcii! Îmi imaginez că alți zece oameni vor să facă pipi înaintea mea și îi aștept să termine. Eu mai am timp.

“Din păcate, nu avem un serviciu prin care clienții să se poată programa la oficiile vamale”

Am trimis o solicitare către Biroul de presă al Poștei Române ca să îi rog să mă programeze, să nu stau la coadă. Mi-au răspuns: “Din păcate, nu avem un serviciu prin care clienții să se poată programa la oficiile vamale. Însă, pentru a evita cozile care se formează la oficiile cu puncte vamale, vă punem la dispoziție serviciul de comisionariat vamal, prin care trimiterile poștale extracomunitare pot fi îndrumate către oficiul poștal de care aparțineți”. Iată și linkul:  https://www.posta-romana.ro/a1272/stiri/posta-romana-te-ajuta-sa-primesti-mai-simplu-trimiterile-postale-extracomunitare-prin-serviciul-de-comisionariat-vamal. „În cazul în care clienții doresc să primească colete extracomunitare, prin utilizarea serviciului de comisionariat vamal, nu mai este necesară deplasarea personală a acestora pentru a indeplini formalitățile vamale. Aceștia au posibilitatea de a împuternici Poșta Română să îi reprezente în relația cu autoritățile vamale și să efectueze formalitățile vamale la Biroul de Schimb Internațional București, pe langă Biroul Vamal de Interior Poștă. După realizarea acestor formalități, distribuirea trimiterilor poștale, se va efectua la adresa înscrisă pe buletinul de expediție al trimiterii sau la sediul subunității poștale de care aparține aceasta. Totodată, clienții care utilizează serviciul de comisionariat vamal au posibilitatea să efectueze plata eventualelor drepturi de import (taxe vamale și/sau TVA), precum și a tarifului de comisionariat vamal, prin transfer bancar, direct în conturile Poștei Române. Detalii vă vor fi oferite de declarantul vamal la finalizarea operațiunilor de vămuire.

În cazul în care optați pentru utilizarea acestui serviciu, inclusiv în cazul trimiterilor deja avizate la nivelul subunităților poștale cu asistență vamală, vă rugăm să ne contactați la Compartiment Comisionari Vamali și Relații cu Vama: tel: 0725.903.714; 0372.163. 882/881,0799.887 780, e-mail [email protected]; [email protected]; [email protected]; Program: L-V, interval orar 07.30 – 15.30. Toate detaliile legate de acest servciu, le găsiți accesând link-ul: Condiții Generale Comisionariat Vamal.

Două vești am să vă dau: una buna, alta rea

Două vești mai am să vă dau. Vestea bună este că de la 1 iulie 2021, vă puteți ridica pachetul extracomunitar de la Oficiul Poștal de care aparțineți. Vestea proastă este că da, veți sta la coadă, dar măcar veți sta la coadă la Oficiul Poștal de care aparțineți. Și nu prin străini, aiurea, în alte cartiere din București. Să ne iubim unii pe alții. S-o port sănatoasă!