Odeon, teatrul vrăjit din care se vede cerul. Cum s-a clădit nobilul edificiu de pe Calea Victoriei, cu acoperiș glisant care funcționează încă din anul 1911

În seara primei zile de Crăciun a anului 1911, familia princiară moștenitoare a tronului României, Principele Ferdinand și Principesa Maria, și “toată elita intelectuală și socială a Capitalei” inaugurau cu mare fast cel mai nou și mai elegant teatru de pe Calea Victoriei: “Comoedia” (“Comedia”, după grafia modernă a limbii române).

În comunism, „Comoedia” a purtat numele plebeu de „Teatrul Muncitoresc C.F.R Giulești” și a fost redenumit „Odeon” după 1990, pornind de la ideea marelui regizor, actor și scenograf Liviu Ciulei.

“Comoedia” (azi “Odeon”), „teatrul din pasaj” fără egal în Bucureștiul începutului de secol XX, care rivaliza cu Teatrul Național. Grație acoperișului glisant, printre puținele din Europa, spectatorii pot vedea cerul

Pe locul domnesc al marelui ban Dimitrie Ghica (1718-1803), cumpărat ulterior de familia Lahovary pe la 1860, strălucitul arhitect și inginer constructor Grigore P. Cerchez ridica ansamblul arhitectural “Comoedia-Majestic”, un patrulater compus din clădirea teatrului, flancată de două corpuri care adăposteau apartamente și magazine, Hotelul Majestic și cele două pasaje.

Cochetă, îmbrăcată în alb și roșu și cu o acustică excepțională, “vrăjită”, Sala de spectacole “Comoedia” uimea bucureștenii printr-un element uimitor, cum nu se mai pomenise în Capitală: acoperișul glisant prin care, în serile de vară, se puteau vedea stelele (dacă ne gândim că, acum mai bine de 100 de ani, Bucureștiul nu era nici atât de poluat și nici atât de zgomotos cum este azi).

Pentru simplificare, vom folosi pe parcursul articolului cuvântul grafiei de azi, “Comedia”, în loc de “Comoedia”.

În 2011, la 100 de ani de înființarea minunatului teatru de pe Calea Victoriei, “coloana vertebrală a Bucureștilor”, Maria-Magdalena Ioniță, doctor în istorie, a publicat volumul “Teatrul Comoedia-Odeon”. La peste un secol de istorie”, ed. Oscar Print, 2021.

Cu respect pentru adevărul istoric, după temeinice cercetări în arhive și studierea lucrărilor despre istoria Căii Victoriei și a memorialisticii epocii, dr. Maria-Magdalena Ioniță ne prezintă cu amănunțime istoria acestui vechi loc pe care îl ocupă Teatrul Odeon, dar și povestea marilor actori și creatori de teatru care și-au legat faima și numele de vestita sală de spectacole “Comedia”.

Pentru că n-a fost nume de artist uriaș care să nu fi jucat pe scena fermecătorului teatru, din care amintim: Tony Bulandra, Mărioara Voiculescu, Maria Ventura, Maria Filotti, George Vraca, Elvira Popescu, Grigore Vasiliu Birlic, Clody Bertola, Tantzi Cocea, ș.a.

“Comedia”, o bijuterie arhitecturală între două “pasagii” proiectată de Grigore P. Cerchez, creatorul Palatului Școlii Superioare de Arhitectură, azi Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”

Locul pe care a fost înălțat Teatrul Comedia (Odeon după 1990) este flancat de cele două “pasagii”, “Comedia” și “Majestic”, mărginite azi de blocul socialist ce închide latura de nord a patrulaterului și, respectiv, Hotelul Majestic, pe latura sudică a acestuia.

Pasagiul “Comedia” dă în strada Academiei, chiar în dreptul “Bisericii Dintr-o Zi”, ctitorită de breasla bărbierilor, lăcaș de cult care dispunea în sec al XVIII-lea și “de un șir de odăi în formă de chilii călugărești”, dărâmate în 1848.

Zona Teatrului “Comedia”/”Odeon” „era încă de la 1812, neîntrerupt aci, locul unde lumea bună și-a dat întâlnire ca să se distreze, să joace, să discute sau să mănânce”.

Georgeta Filitti în prefața volumului: La început de secol XX pe Calea Victoriei, totul mărturisea goana după nou, modernizarea, aspirația către civilizație. Această stare de spirit ambițioasă își găsește expresia salutară în inițiativa societății “Atlas”, materializată de un urmaș al Lahovărăștenilor, inginerul arhitect Grigore P. Cerchez.

Noua construcție a uimit lumea de la naștere, asemeni năzdravanului din poveste, căci a fost înzestrată cu acoperiș glisant, funcțional și azi. “Mic cât un pahar”, cum l-a definit Tudor Arghezi, intim și elegant, cu o sală “cu o acustică vrăjită” de 500 de locuri, noul teatru s-a impus rapid nu doar ca instituție reprezentativă a capitalei ci a țării întregi.

“Bucureștiul se afla în plină transformare, se desfășurau o serie de lucrări edilitare esențiale unui oraș care se voia european. “Comedia” a avut drept model Teatrul Odeon din Paris și are spatele spre str. Academiei și fața îndreptată spre Calea Victoriei”

Dr. Maria-Magdalena Ioniță în volumul “Teatrul Comoedia-Odeon. La peste un secol de istorie”: Teatrul, care-și va lua, la început, ca model, și ca formă și ca fond, celebrul teatru parizian “Odeon”, reprezenta doar sâmburele, punctul central al acestui complex arhitectural.

Arh. Grigore P. Cerchez a mai proiectat și două corpuri laterale ce-l flancau, unul cu magazine și apartamente pe partea nordică, celălalt cu magazine și hotel, în partea de sud.

“Clădirea teatrului a fost concepută într-un singur volum paralelipipedic conținând sala principală de spectacole cu anexele ei, o sală de dimensiuni mici, cu o bună vizibilitate generală și o acustică fără intervenții electrice”

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: Bazându-se pe o vastă cultură și pe o bună cunoaștere a tehnicii construcțiilor, folosind materiale ce se impuneau pe atunci în practica arhitecturală, cum era de pildă fierul care îl atrăgea în mod deosebit, arh. Grigore P. Cerchez introduce o noutate tehnică-tavanul glisant de deasupra sălii de spectacole.

Această soluție aleasă, pe lângă faptul că a permis, atâta timp cât poluarea fonică din zonă nu a ajuns la cote alarmante, prelungirea stagiunii și pe timpul verii (“stagiunea de vară”), a concurat, alături de gurile de ventilație prevăzute în pereții exteriori, și la o mai bună, permanentă și continuă aerisire a spațiului.

Anexele sălii de spectacole, au fost inițial o cochetă Sală de Varietăți, aflată la un fel de demisol, numită “Majestic”, unită cu un luxos bar american și un restaurant, folosind probabil, în parte, printr-o legătură subterană, serviciile hotelului alăturat.

La inaugurarea teatrului “Comoedia”, Calea Victoriei s-a oprit în loc. “Am ajuns să vedem aceea ce nu s-a văzut încă la noi: lume multă care n-a mai putut găsi locuri, staționând în fața teatrului și oferind prețuri enorme, 100 chiar și 150 lei pentru un fotoliu”

Să ne întoarcem în seara magică a Crăciunului anului 1911, când bucureștenii, avizi de tot ce este fresh și la modă la Paris, primeau un cadou care le întrecerea cele mai îndrăznețe așteptări.

Momentul inaugurării noului teatru este descris în “Rampa”, revistă de teatru, muzică, artă și literatură, al cărei prim număr a apărut în octombrie 1911, din inițiativa lui N.D. Cocea și Alexandru Davila. “Rampa” a fost concepută după modelul revistei “Comoedia” din Paris.

Deschiderea teatrului “Comoedia” a fost mai degrabă un strălucit eveniment monden, mai mult decât unul artistic.

Bucureștenii au venit în număr mare, dornici să vadă cu ochii lor cocheta și primitoarea sală în alb și roșu care amintea, în special elegantului public feminin, de micile teatre pariziene.

Teatrul Comoedia are o sală foarte cochetă și elegantă. Cuprinde ceva mai mult de 500 de locuri, distribuite în parter, loji baignoire și bel etaje și o serie de balcoane. Are o acustică minunată, e zugrăvit în alb. E foarte bine luminat, tavanul e mobil, pentru ca sala să poată fi utilizată în tot timpul verei.

Tot revista “Rampa”, din oct. 1911, ne spune că “mobila va costa frumoasa sumă de 120.000 lei, ceea ce dovedește că luxul va fi desăvârșit”. Noul și cochetul teatru va avea propria sa orchestra, dirijată de Oscar Spirescu, “o orchestră admirabilă care va face, o prevedem, deliciile bucureștenilor”.

“Comedia”/ “Odeon”, teatru cu repertoriu inspirat de Theatre Libre, condus de Andre Antoine, primul teatru independent din Paris, care punea în scenă piese noi, realiste, “neîncercate până atunci”

Repertoriul va fi diferit de cel al Teatrului Național, deoarece:

În timp ce prima scenă a țării prezintă lucrări din repertoriul clasic, la noul teatru se va juca mai mult repertoriul de la Antoine și Michel, cu un cuvânt repertorial realist modern, mai apropiat de mintea și de sufletul publicului nostru”, mărturisea Mihail Simpson, director al teatrului “Comedia” și totodată reprezentant al Societății Atlas, care edificase proiectul arhitectului Grigore P. Cerchez.

“Arh. Grigore Cerchez a reușit performanța creării unui spațiu intim de comuniune perfectă între autor, regizor, actori și public, dar și între spectatori, unii cu alții”

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: În deschiderea programului de inaugurare a fost interpretat marșul din opera “Tannhauser” de Richard Wagner și în fața cortinei, încă în transă, a apărut actrița Maria Giurgea, în costum de Pierrot, din atlas alb, care a recitat cu “dicțiunea-i impecabilă și cu mult suflet”, “Prolog de deschidere a noului Teatru Comoedia”, scris de, pe atunci, tânărul Tudor Arghezi, text apreciat ca fiind “fin, sentimental, plin de vervă și de spirit”.

Vedeți că arhitectul, croindu-l cam rotund, / I-a dat sonoritate și-un aer de altar. / Răsună ca vioara. E mic cât un pahar. / Vom căuta ca-ntr-însul să nu cumva să-ncapă/ Aceeaș băutură ca-n cele mari, cu apă../ Uitați-vă la teatru și spuneți-mi, vă rog, / De nu este întocmai cum zice în prolog, / Păreții-și țin auzul aproape de cortină-/ Și cine oare are ureche-atât de fină?

Da, teatru-i mic și intim, și pare ca o casă / Cu o stăpâna dulce-n fotoliul ei, frumoasă, / Zâmbind în evantalii cu fulgi mărgăritare / Și-n fiecare șoaptă, discret, o sărutare.

În prolog era slăvită și inovația tehnică, noutate absolută în epocă, tavanul glisant prin care bucureștenii împătimiți de teatru puteau vedea cerul

Un amănunt îmi vine la rândul lui de spus./ Uitați-vă o clipă, vă rog, cu mine-n sus. / Tavanul plin de stele, cum îl vedeți că este, / Se ia din loc, se mută din loc, ca-ntr-o poveste”.

Cu versurile de la finalul prologului, actrița Maria Giurgea ridica sala în picioare, ropotele de aplauze auzindu-se din Calea Victoriei.

Vă mulțumesc.. Și fiindcă nu am ca să închin / În sănătatea sălii o cupă-n mâini cu vin, / Vă-nchin avântul nostru și zorii ce-i străbat. / Și-n sănătatea voastră iau palmele și bat.

Ansamblul arhitectural Comedia-Majestic, ridicat pe locul domnesc al marelui ban Dimitrie Ghica, după o idee de Emil N. Lahovary, și finanțată de Societatea “Atlas”

Emil N. Lahovary (1855-1930), cel mai mic din cei patru băieți ai lui Nicolae sau Nicu Lahovary, “părintele fericit “, “era tot așa de studios, de luminat și de bun român ca și frații săi, dar nu s-a bucurat de reputația și ascendența lor, fiindcă nu-l atrăgea zbuciumata viață publică de atunci, cu luptele acerbe dintre partidele politice, mulțumindu-se cu un mandat de deputat conservator fără alte veleități”, ne-o spune Victor Bilciurescu în volumul “ București și bucureșteni de ieri și de azi” (1945).

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: Numele lui Emil N. Lahovary este strâns legat de inițierea și edificarea ansamblului arhitectural, al cărui autor moral și material de necontestat este. Și asta nu pentru că el ar fi investit banii necesari ridicării complexului care a contribuit și contribuie la înfrumusețarea unui oraș încă nedesprins total de orientalismul balcanic, de edificarea construcției ocupându-se, financiar, cel puțin la început, cea mai însemnată întreprindere de profil din București de dinaintea Primul Război Mondial, organizată sub forma unei Societăți Anonime pe Acțiuni, “Atlas”.

Emil N. Lahovary a pus la dispoziția ridicării edificiului o parte din proprietatea sa vastă în formă de patrulater, cuprinsă între Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei după 1878) no. 40-44 și str. Școlii (Academiei, Raymond Poincare, astăzi din nou Academiei).

“Moștenitor al locului ce îi aparținea în întregime, Lahovary gândea Teatrul “Comoedia” ca un fel de vioară a două, o rezervă a Teatrului Național din apropiere, ba chiar poate și ca pe un rival al acestuia, fără să știe că de fapt este un vizionar”

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: Emil N. Lahovary i-a încredințat ideea arhitectului și inginerului constructor Grigore Cerchez, fiind și rude, mama lui Cechez, Elisa, fiind născută Lahovary.

Cererea de autorizare de construcție, datată aprilie 1911, este semnată de Grigore P. Cerchez și Emil N. Lahovary, care cereau permisiunea de a ridica un corp de locuințe și magazine pe latura nordică a proprietății alături de planul clădirii Teatrului “Comoedia”.

Grigore P. Cerchez, arhitect și “inginieur des arts et manufactures”, fascinat de tehnici noi de construire

Născut la București la 5 oct. 1850, Grigore P. Cerchez pleacă în 1866 la Paris pentru a-și termina studiile liceale și pentru a deveni inginer constructor, vis pe care și-l va duce la îndeplinire absolvind în 1873 “Ecole Centrale des Arts et Manufactures” cu diploma de “inginieur des arts et manufactures”, în specialitatea “construcții”.

Informații despre moștenirea “Cerchez” lăsată Bucureștiului și demolarea brutală a casei marelui arhitect, în timpul regimului comunist, aici: Imaginile unei crime de patrimoniu. Casa arhitectului Grigore Cerchez, o splendoare de pe Calea Victoriei, demolată pentru că se afla pe traseul lui Ceaușescu | INTERVIU

Grigore P. Cerchez (1850-1927) a fost profesor la Școala Superioară de Arhitectură (1892-1926) și profesor de geodezie, tehnologie și construcție la Școala de Poduri și Șosele, președinte al Societății Arhitecților Români (1913-1918) și primar interimar al Bucureștiului în perioada aprilie-mai 1886-1 august 1886.

Oana Marinache, istoric de artă: De-a lungul a peste 50 de ani în serviciul tehnic al Primăriei, la catedra universitară, în Comisia Monumentelor Istorice, la Direcția Poștelor și în cadrul Societății Arhitecților Români, Grigore P. Cerchez marchează fundamental istoria arhitecturii românești.

Având o pregătire și o experiență în construcții, Grigore Cerchez a îndeplinit nenumărate funcții în postura de inginer-arhitect, restaurator, profesor, expert și bun organizator al serviciilor unor instituții publice.

Clădirea Teatrului Comedia/ Odeon adăpostea și o sală de cabaret și un restaurant de lux suprem

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: Restaurantul de lux s-ar fi aflat la etaj și avea prețuri pe măsură, strălucind de lumini, iar “specialitățile casei” urmau să sosească zilnic de la Paris, ceea ce a dus la închiderea lui în anii grei ai Primului Război Mondial.

“La aproape doi ani de la deschidere, în martie 1913, restaurantul din Teatrul “Comedia” devine subiect de scandal, ce amenința să se transforme în conflict diplomatic”

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: Consulul Imperial German la București, dr.Tjaben, adresează o plângere Prefectului Poliției Capitalei, acuzând administrația Teatrului că, după ce l-a angajat pe actorul Paul Schulz, supus german, să susțină spectacole cu trupa sa, acesta nu respectă contractul încheiat.

Motivul era că “artistele sale nu au costume elegante pentru a putea lua parte la supeurile din Restaurantul “Comoedia”. Asta ne spune totul despre uzanțele vremii privind ținuta în restaurantele de lux bucureștene.

“De-a lungul timpului, teatrul a fost închiriat, pe rând, diverselor companii care nu aveau un local propriu. După 1911, Tony Bulandra și arh. Cerchez măresc sala de spectacole și mai adaugă un rând de loji”

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: La mai puțin de patru ani de la inaugurare, sala de spectacole a Teatrului “Comoedia” este închiriată, pe termen de 6 ani, companiei înființate de Tony Bulandra în asociație cu actrița Mărioara Voiculescu.

Prima operațiune pe care o proiectează și o înfăptuiește Tony Bulandra, consultându-se, cu siguranță, cu arh. Grigore Cerchez, este aceea de mărire a scenei și a sălii prin adăugarea a încă unui rând de loji.

Însuși Tony Bulandra,”numele magic cu care farmecă inimile sexului frumos”, cel care “servă de comparație pentru amanți, logodnici, bărbați, dar care spre deosebire de Nicolae Leonard, era mult mai puțin accesibil, căci amorezul de pe scenă este un soț ideal”, se transformase într-un fel de șef de șantier, dar și de lucrător executant.

Interviul “De vorbă cu Dl. Tony Bulandra”, publicat de revista Rampa, ne spune:

De vreo trei săptămâni, dl. Bulandra, arbitrul eleganței, nu mai e de recunoscut. S-a făcut zidar, tâmplar, tapițer, decorator, electrician, umblă pe schele, se coboară pe scările salahorilor, își pătează hainele, aleargă ca o sfârlează pentru a supraveghea lucrările.

Inaugurarea are loc la 4 septembrie 1915, când trupa Companiei Voiculescu-Bulandra, din care făceau parte, în afară de Tony Bulandra și Mărioara Voiculescu, Lucia Sturdza-Bulandra, Ion Manolescu, Gh. Ciprian, Costică Toneanu, Al. Economu, Gh. Chamel, Tantzi Cutava, Maria Obreja ș.a, a jucat piesa “Învierea” după romanul lui Tolstoi.

Cronicile mondene ne spun, că în seara inaugurală în lojile din nou tapisate, se văd cucoane cu pălării, ultima expresie a modei; pălării tări, cu boruri mari, împodobite cu panglici de catifea care cad până aproape de umeri.

Ultima mare intervenție asupra conformației sălii de spectacol a avut loc în vara și toamna lui 1949, când Teatrul Comedia a intrat în custodia și apoi în proprietatea Teatrului Național, asigurându-i principala sală în care acesta își juca spectacolele.

Partea scenei a fost lărgită și înălțată, prin adăugarea actualelor “buzunare laterale”. Totodată a fost construită o pasarelă menită să unească sala cu fostul Hotel Majestic, care, după naționalizare, n-a mai funcționat până în 1974, când a fost trecut în proprietatea Ministerului Turismului.

În timpul ocupației germane a Bucureștiului din Primul Război Mondial, la Teatrul Comedia s-au refugiat actorii Teatrului Național, deoarece localul „primului teatru al țării” fusese rechiziționat de autoritățile puterii germane

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: Nemții au organizat la Național o stagiune de teatru exclusiv în limba germană, o profundă jignire adusă bucureștenilor. Până la urmă, comandatura militară germană a rechiziționat toate teatrele din București, “pentru trebuințele teatrului german”.

Sub pretextul economisirii curentului electric a fost oprită circulația tramvaielor electrice, în timp de trăsurile de piață, deja rechiziționate odată cu automobilele particulare nu mai puteau fi întrebuințate decât de ofițerii armatei conduse de mareșalul August von Mackensen.

Conducerea militară a năucit bucureștenii cu un val de ordonanțe și a căror nerespectare urma să le aducă pedeapsa cu amendă sau închisoarea.

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: Perioada 1919-1949 a fost una excepțională pentru “Comedia”, Teatrul fiind, pe rând, casa Companiei Bulandra, a Teatrului “Maria Ventura” (ce-și va împărți viața și activitatea, până la epuizare, între București și Paris), companiei Sică Alexandrescu și Teatrul “Nostru”.

Teatrul “Nostru” a fost ultimul teatru particular care a evoluat în nobila clădire, în sala de la subsolul clădirii, destinată inițial Varieteului “Majestic”, sala cea mai supusă transformărilor, unele din cele mai radicale, în funcție de destinația ce i s-a dat și de necesitățile formațiunilor artistice.

Stagiunea 1947-1948, ultima pentru “Teatrul din pasaj”. De la “Comedia” la “Cartea Rusă” și Teatrul Muncitoresc C.F.R Giulești

Clădirea a fost afectată de bombardamentele din vara lui 1944, necesitând lucrări de reparații, Teatrul Național fiind cel mai lovit, clădirea sa fiind ulterior demolată de comuniști.

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: În anii ’60 ai sec. XX, ansamblul conceput de arh. Grigore P. Cerchez a căpătat o înfățișare nouă prin înlăturarea ultimelor vestigii ale curții domnești, Casa Ghica, sediul pe atunci al Librăriei “Cartea Rusă”, dar și a clădirii ce adăpostise sediul revistei “ L’ Independance Roumanie”.

În anii ’80, pe locul acesteia din urmă s-a construit un bloc cu magazine la parter, iar în anii ’90 a fost completat Hotelul Majestic cu un corp nou, spre Calea Victoriei și a fost amenajat scuarul din alveola ce se formase în față teatrului, amplasându-se în centru bustul lui Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul statului modern turc, care, totuși, nu are nicio legătură cu istoria locului.

După 1964, “Comedia” întră în administrarea Teatrului Giulești. În 1946, directorii Teatrul Muncitoresc C.F. R Giulești erau de meserie tâmplari și instructori politici

După instaurarea comunismului, primul ceferist al țării, Gheorghe Gheoghiu-Dej, inaugurează Teatrul Muncitoresc C.F. R Giulești ce își deschide stagiunea la 26 sept. 1946 cu piesa “Clocot” având ca subiect greva ceferiștilor din 1933. La spectacolul inaugural participă Gheorghiu Dej, pe atunci ministru al economiei naționale. și Petru Groza, prim-ministru.

Conducerea Teatrului Muncitoresc C.F.R Giulești a fost încredințată lui Ion Cilibiu și Iancu Petre, de meserie tâmplari, Ion Cimbrescu, instructor politic iar din 1951 Ion Carată, muncitor la Grivița.

În 1990, Teatrul Giulești primește denumirea de “Odeon”, ideea venind de la Liviu Ciulei, pe atunci director al Teatrului L.S Bulandra, care vedea în teatru un posibil “odeon“ antic

Dr. Maria-Magdalena Ioniță: În răstimpul celor 10 ani care s-au scurs de la centenar, la Teatrul Odeon s-au făcut o serie de lucrări cu scopul înfrumusețării și înnoirii lui, printre care se numără refacerea cortinei din Sala Mare (2012) după modelul inițial de la inaugurarea din 1911, dar s-a renovat și exteriorul clădirii, reconstituind-se elementele decorative ale fațadei originale, pierdute pe parcursul anilor.

În 2010, după renovare completă și modernizare, fosta sală “Majestic” a reintrat în circuitul cultural sub numele de Sala “Studio” a Teatrului Odeon.

S-a păstrat și redat funcționarii și spațiul vechiului bar, adiacent sălii de spectacol care, pe parcursul anilor, a avut mai multe înfățișări, fie că s-a numit Bar American sau Nippon, când a primit decorație orientală.

Teatrul Comedia-Odeon, sufletul Căii Victoriei, martor la transformările orașului din ultima mai bine de o sută de ani. Acoperișul glisant a continuat să funcționeze impecabil, semn că inginerul Cerchez ne-a lăsat o lucrare trainică și unică

În finalul acestui articol, publicăm Regulamentul Teatrului din anul 1832, întocmit de marele postelnic Beizade Nicolae Suțu, “unul din cei mai luminați și mari iubitori de arte frumoase din Moldova”.

Textul documentului este în limba franceză, legalizat de consulul francez, a fost publicat de Teodor Burada în lucrarea “Istoria teatrului din Moldova” și republicat în valoroasa lucrare întocmită de dr. Maria Magdalena Ioniță.

1832. Amenzi usturătoare pentru cei care “se sfădesc” în timpul reprezentației, “tulbură liniștea cuiva” sau vin la teatru “în stare de beție”

Regulamentul privitor la îndatoririle actorilor:

Art. 1.Toate persoanele făcând parte din trupă, trebuie să se afle în teatru cu o ora înainte de ora hotărâtă pentru reprezentație. Acei care se vor lenevi a se duce, vor fi supuși la o amendă de 12 lei.

Art. 2. Acei care vor întârzia la ridicarea perdelei cu cinci minute, vor fi supuși la o amendă de 2 lei. Art.3. Acei care vor lipsi o intrare, 1 leu. Art.4. Dacă din cauza unei absențe va trebui să se schimbe reprezentația, amenda va fi de un galben. Art. 5. Dacă un artist lipsește de la un spectacol întreg atunci nu administrația decide amenda, ci autoritatea va hotărî.

Art. 6. Acei care nu vin la repetiție vor fi supuși la amendă, care va fi pentru o jumătate de oră 2 lei, pentru toată repetiția, 12 lei. Art. 7. Cine va veni la teatru în stare de beție, 12 lei. Art.8. Cine se va sfădi la teatru, 12 lei. Art. 9. Pentru insultă făcută directorului sau regizorului, 1 galben. Art. 10. Pentru bătaie, 2 galbeni.

Art. 11. Când cineva tulbură repetițiile prin râsete sau jocuri, 1 leu. Pentru fumat în teatru (afară din sala bufetului, 12 lei). Pentru refuzul de a cântă în cor, 12 lei. Acei care vor murdări teatrul, 8 lei. Artiștii și impiegații care vor introduce persoane străine și chiar rude ale lor, vor fi supuși la o amendă de 12 lei. Cine tulbură liniștea, 1 leu.

Poliția teatrului în serile de spectacol se compunea dintr-un comisar, un ipistat, doi slujitori și patru pojarnici.

În zilele noastre, desigur că ar trebui să mai fie adăugat un articol în regulamentul azi uitat: Cel sau cea care nu-și închide telefonul mobil, după începerea spectacolului, să nu mai fie primit niciodată într-un teatru.

În prezent, Odeon rămâne un teatru de repertoriu, care duce mai departe crezul extraordinar al înaintașilor care s-au dăruit pe străvechea scenă și oferă libertate pentru producții teatrale inovatoare și experimentale.

Mulțumim, Odeon, pentru informații și imagini.

„Istoria Teatrului Comoedia/ Odeon” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

• Soarta frumoaselor clădiri neoromânești care au adăpostit Căminele de Ucenici din Bucureștiul interbelic. Unde și cum învățau adolescenții o meserie
• O casă ca-n povești, reședința lui George G. Assan, industriașul care a dat pâine Bucureștiului. Monumentul, azi “Casa Oamenilor de Știință”, găzduiește botezuri și nunți
• A întinerit cel mai bătrân palat de pe Bulevardul Elisabeta. Monumentul adăpostește Arhivele Naționale, comori de valoare inestimabilă
• Palatul Nifon, renăscut în toată măreția sa pariziană. Monumentul de pe Calea Victoriei, proiectat de arhitectul regal Paul Gottereau, era în pericol iminent de prăbușire
• Pe culmile nepăsării: se vede cerul prin acoperișul Casei cu Cavaler în Armură din Precupeții Vechi. Cine-a pus deasupra Bucureștiului misterioasa statuie cu ciocan ridicat amenințător
• Palatul Cotroceni, scăpat miraculos de plănuita demolare, dar nu și de marele jaf comunist. În curtea casei de vis a Reginei Maria, cărțile regelui au fost puse pe foc
• Sala Palatului și secretele din jurul ei. O bucată din cortina de blocuri e falsă, iar fațada mimează apartamente care nu există. 3 biserici au căzut ca să fie ridicată
• Cea mai frumoasă casă cu marchiză din Cartierul Armenesc zace în paragină. Secretele reședinței fondatorului fabricii Adesgo, emblema eleganței feminine în Bucureștiul interbelic
• Pinacoteca: interese, priorități și un proiect mereu amânat. Palatul Dacia-România ar trebui să adăpostească marea colecție de artă a Bucureștiului
• Mănăstirea Chiajna, grandioasa ruină din marginea Bucureștiului. Monumentul “blestemat” să nu fie nici măcar pus în siguranță, izvor de aberații cu fantome
• De ziua lui Emil Prager, inginerul care a înălțat Bucureștiul modern din beton armat. Cine era “Opapa” pentru nepoata strălucitului constructor I INTERVIU
• EXCLUSIV I Turnul lui Țepeș Vodă, tainele unui monument unic în București. Misterioasa cetate care adăpostea un rezervor de apă a fost restaurată
• Patrimoniu profanat: ciudata capelă din Pădurea Băneasa. Monumentul misterios, năpădit de liane, a fost ridicat pentru “bancherul României Mari”
• Misterele Blocului Roșu, palatul abandonat de pe Calea Victoriei. Clădirea modernistă a adăpostit birourile companiei Banloc-Goodrich, primul producător de anvelope din România
• Tragedie din onoare. Monumentala casă neoromânească din inima Bucureștiului, locul unde Gen.Vasile Zottu, Șef de Stat Major, și-a pus capăt zilelor
• Strigă suferința tăcută a clădirii din str. Traian, o bijuterie arhitecturală distrusă. Bucureștiul caselor arse, cum dispare memoria construită a orașului
• FOTO I Frumusețea uitată a Bucureștiului neoromânesc. Topul clădirilor publice și particulare care-au dat boierie, stil și identitate orașului. I INTERVIU
• VIDEO I Filipescu-Cesianu, singura casă cu foișor și cea mai frumoasă grădină de pe Calea Victoriei. Clădirea cu acoperiș imperial și-a redobândit strălucirea
• Dispariția unei comori din București. Cum a fost jefuit Palatul din Herăstrău al Principesei Elisabeta, plin de opere de artă până au venit comuniștii la putere
• Mutilarea Sălii Dalles, clădire “înghițită” de un bloc socialist. Elegantul edificiu interbelic a fost clădit din suferința unei mame care și-a pierdut toți cei 3 copii
• Plânge casa părăsită a Prințesei Caradja, o splendoare din Micul Paris, acum probabil cea mai tristă clădire din București. Aici venea Enescu să cânte
• Casele cu băcănie ale neguțătorului Nae Petrescu din Mântuleasa, mărturii ale Bucureștiului dispărut. Ansamblul de patrimoniu trăiește de aproape 150 de ani
• Imaginile unei crime de patrimoniu. Casa arhitectului Grigore Cerchez, o splendoare de pe Calea Victoriei, demolată pentru că se afla pe traseul lui Ceaușescu | INTERVIU
• EXCLUSIV | Vila Nae Ionescu, cu buncăr și tunel secret spre aeroportul Băneasa. Industriașul Malaxa i-a dăruit-o, mareșalul Antonescu și-a făcut-o reședință
• Vila Malaxa, reședință monumentală pe măsura lui “Krupp de România”. Mită, corupție și exil. Cât de bogat era industriașul când a dat Bucureștiul pe New York
• Cea mai veche și mai iubită casă de pe Parfumului a renăscut. În “Parfumeria” din cartierul evreiesc, Silvia Kerim a trăit o dragoste profundă cu regizorul Mircea Veroiu
• VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
• FOTO | Dărâmarea Bisericii Enei, cu turla dislocată într-o noapte de aprilie, când „întunericul s-a umplut de praf”. Imagini teribile, surprinse de arh. Radu Ștefănescu
• Promis final fericit pentru o clădire-simbol a Bucureștiului: Casa lui Dinu Lipatti. Cine promite să salveze locul unde a creat cel mai mare pianist al secolului XX
• Se vinde Castelul de pe Chei, cea mai frumoasă ruină din București. Deslușirea unui mister: monumentul seamănă izbitor cu Templul spiritist închinat Iuliei Hasdeu
• Cadoul otrăvit: o bucată din Casa Dinu Lipatti, scoasă la vânzare de ziua de naștere a marelui pianist. PMB spune că licitația poate fi lovită de nulitate
• EXCLUSIV I Vila Steinebach, cea mai frumoasă casă din Cotroceni. Principele Nicolae i-a dăruit-o iubitei sale, femeia din cauza căreia care a fost expulzat
• Fabrica de ciocolată Zamfirescu, celebră în Bucureștiul interbelic, și destinul ei amar. La naționalizare, proprietarul s-a sinucis. Prin demolare, a devenit miză imobiliară
• Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București
• În căutarea Sublimului Ruginit. „Feronerie București”, cu meșterii care au făcut cele mai frumoase marchize, uși și garduri – bijuteriile din fier forjat ale orașului
• Strălucitul conac al Sabinei Brătianu, cândva templu al artelor. În imensa curte din spate, azi e Sera Eden, grădină de vară cu bar
• Planuri extraordinare pentru revitalizarea Depoului “Victoria”, cel mai vechi din București. Halele și clădirile se află în jalnică degradare I INTERVIU
• Moare Casa lui Toma Zamfirescu, marele fabricant de săpun care-a spălat Bucureștiul. De fabrica lui s-a ales praful, cade și reședința I Interviu cu ultimul Zamfirescu
• Neștiuta dramă trăită într-o superbă vilă din nordul Bucureștiului. Istoria casei făcute de arh. Marcel Iancu pentru prietena lui cea mai bună, extraordinara sculptoriță Milița Petrașcu
• FOTO I Cel mai frumos monument de arhitectura industrială din București, o poveste dulce-amară: vila și fosta Fabrică de calești “Hermann J. Rieber”
• Veste dureroasă: Cartierul Evreiesc mai pierde un monument istoric. Fosta școală de meserii “Ciocanul” e scrum. OAR-București cere intervenția urgentă a autorităților
• Luxoasa vilă a bancherului Jean Juster, perla Bucureștiului modernist. Clădirea e lângă Biserica Silvestru, a fost proiectată de arh. Marcel Iancu și avea chiar și solariu
• Cum a scăpat de demolare Hanul lui Manuc, martor al vechiului București. Paradoxal, în anii ’60, la conducerea lucrărilor de restaurare era un fost deținut politic
• “În căutarea Micului Paris”. Imagini rare cu cele mai frumoase clădiri din București, exemple glorioase de arhitectură franceză. Istoria vie și veselă a proprietarilor
• EXCLUSIV | În casa Principesei Elisabeta era fostul restaurant “Mărul de Aur”. Imagini de epocă din interiorul monumentului de pe Calea Victoriei, cel mistuit de flăcări
• Prima vilă modernistă din București e “cutia albă” a unui negustor de vinuri din Cartierul Evreiesc. Clădirea, proiectată de arh. Marcel Iancu, arată azi deplorabil
• Renaște Palatul impunător de după Dealul Mitropoliei. Acolo, unde acum e Colegiul de Arte Dinu Lipatti, s-a scris istoria feminismului în București
• Minuni ascunse sub două straturi de vopsea în casa căpitanului D. Pandele. Și tu poți să le vezi, monumentul din mahalaua Mântuleasa, restaurat și redat bucureștenilor
• EXCLUSIV | Misterul din Casa cu Sfinx și formidabila ei renaștere. Aici a fost secretă lojă masonică, iar un arhitect italian a transformat-o în magnifica lui reședință din București
• EXCLUSIV I “Casa Suțu, palatul și fantomele sale”. O zi din viața extravagantului cuplu Irina și Grigore Suțu, supranumiți Turcul și Cămila, și sofisticatele lor baluri din vechiul București
• EXCLUSIV | Uzina Electrică Filaret, în imagini incredibile din 1908. Ce șanse are spectaculosul monument de arhitectură industrială să fie redat Bucureștiului
• “Alo, Alo, aici Radio București!”. Călătorie în anii ’50, când s-a construit Palatul Radiodifuziunii. Sediul vechi, o clădire frumoasă de pe Berthelot, fusese distrus în război
• EXCLUSIV I Ecaterina, prințesa răpită. Incredibilul destin al nepoatei Nababului: a copilărit prin orfelinate, și-a dedicat viața orfanilor din Leagănul “Sf. Ecaterina”, de la Arcul de Triumf
• Cel mai frumos castel mediteranean din București ascunde o istorie cumplită. Proprietarii au fugit spre libertate, dar au ajuns în lagărele lui Tito | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Cine-a pus pe roate Caru’ cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones
• EXCLUSIV | Cum a ridicat Nababul Palatul Cantacuzino, azi Muzeul Enescu. Mărețul monument simbol din București e foarte degradat, iar restaurarea nu se mai termină
• Tainele Casei Lipizer, cea mai veche reședință de arhitect din București. Clădirea neogotică, ruptă parcă din “Urzeala Tronurilor”, a fost scanată 3D și va fi restaurată
• Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei
• Fenomenala bibliotecă din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Cum a fost alungat din reședința sa | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatinsă de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU
• EXCLUSIV I Palatul Niculescu-Dorobanțu, o minunăție neogotică unică în București, în 10 imagini superbe și rare din interior | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV | Un secret de 4 stele. Cum a fost construit Hotelul Lebăda de pe insula Pantelimon, pe locul fostei mănăstiri-spital, unde șantierul a reînviat un vechi pericol
• Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie
• Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România
• Cum a fost construit Sky Tower, cea mai înaltă clădire din București. Are 37 de etaje și un restaurant în nori, din care vezi orașul ca-n palmă I INTERVIU
• EXCLUSIV I Cum arată în interior vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic. O casă de tip neoromânesc, devenită spectaculos imobil mediteranean | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Imobiliara, cel cu Pasajul Victoria, splendoare și decădere. Fațada la Calea Victoriei a fost reabilitată, dar construcția, veche de peste 100 de ani, a rămas neconsolidată
• VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în Muzeul Simu, legendarul. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
• Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Hotelul Luvru, azi Capitol, “cea mai măreață clădire de pe Calea Victoriei”, cu ale sale 9 vieți. 10 hoteluri, un singur arhitect: Arghir Culina. I INTERVIU
• Fabulosul Testament al Nababului, cândva cel mai bogat român. Avea munți, moșii, petrol și palate în București. Interviu cu Max Caradja, urmașul lui Gh. G. Cantacuzino
• Revanșa familiei Mavrodin. Cum au reușit doi profesori să recupereze superba reședință a strămoșilor, din buricul Bucureștiului, și apoi să vadă lumea
• Două dintre cele mai frumoase blocuri moderniste din Bucureștiul interbelic. Au rezistat și marilor cutremure, și probei timpului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Omul care a dăruit Bucureștiului cele mai multe biserici. Capodopera sa este Biserica Mănăstirii Cașin, primul lăcaș decorat doar în mozaic
• Cum a renăscut din propria-i cenușă cel mai frumos castel mediteranean din București. Clădirea, făcută scrum la bombardamentele din’ 44 | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Cum a rămas fără turnuleț și fără frumusețe exotică vila istoricului Ionnescu-Gion, mare îndrăgostit de București. Iulia Hașdeu urma să-i fie soție
• EXCLUSIV I Nedreapta poveste a actriței Elvira Godeanu și a casei sale extraordinare de pe Docenților. Comuniștii au dat-o afară din vila primită în dar de la Emil Prager
• Uimitoarele palate cu grădini de pe Aleea Modrogan. Într-unul a trăit amantul Principesei Elisabeta și a fost demolat, altul e sediu PNL | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Tezaurul risipit prin tot Bucureștiul. Rămășițele Mănăstirii Văcărești sunt împrăștiate, în vreme ce PMB promite de 12 ani un Memorial la Palatul Mogoșoaia | INTERVIU
• Cafeneaua Veche e ca nouă și-a luat marele premiu pentru arhitectură de interior. E-n Centrul Vechi și are o istorie fabuloasă. Aici se bea neîntrerupt cafea de aproape 250 de ani
• Cea mai frumoasă poveste din București. Bodega magică de pe strada Povernei, tapetată cu tablouri de Luchian și Tonitza. Cârciuma de cartier rivaliza cu Capșa
• “Patrimoniu cu termopane” – Blocul Mirto din centrul Bucureștiului, cu fațada mediteraneană desfigurată. A fost casa unui demnitar țărănist, anihilat de comuniști I Interviu arh. Mădălin Ghigeanu
• Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
• Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
• Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care