Obiectul fashion vechi de sute de ani. A revenit brusc la modă din cel mai suprinzător motiv

Respirați în ... corset - un articol vestimentar care nu este niciodată departe de o renaștere în cercurile de modă - a atras recent un public mult mai larg. Căutările online pentru îmbrăcămintea pentru sculptură corporală au crescut, alături de cererea de paturi cu baldachin și de glicine, un interes pentru toate lucrurile Regency provocate de serialul de televiziune de epocă Bridgerton.

Amplasat în Anglia 1813 a societății de vârf, spectacolul în care apare și corsetul a atras audiențe record pentru Netflix – 82 de milioane de gospodării au transmis în prima lună serialul – devenind cel mai mare debut al seriei. Bridgerton și-a creat chiar și propriul cuvânt la modă, „Regencycore”: gândiți-vă la rochii somptuoase, mănuși satinate până la cot, fâșii încrustate cu perle și, bineînțeles, corsete – vitale pentru decolteurile atrăgătoare care apar în mod evident în spectacol, potrivit BBC.

Corsetele sunt în centrul atenției de la primul episod al seriei. Într-o scenă comică, Prudence, fiica cea mai mare a Lady Featherington, este „strânsă” într-un corset de către o femeie de serviciu pentru a fi mai subțire pentru prezentarea ei la regina Charlotte. Șireturile sunt smulse până când abia mai poate respira, pe măsură ce mama ei deloc drăguță privește, spunând că atunci când avea vârsta Prudencei, talia ei fusese „de mărimea unei portocale și jumătate”.

Experții de modă au subliniat de atunci că libertățile ar fi putut fi luate cu fapte istorice – faptul că a fi subțire nu era la modă la vremea respectivă, iar rochiile imperiale ale zilei curgeau liber sub bust. „Un corset din epoca Bridgerton ar fi fost de obicei de talie înaltă, nu ciupit de talie”, a declarat pentru BBC Culture, Valerie Steele, directorul muzeului de la New York’s Fashion Institute of Technology. Dar ea recunoaște că șireturile strânse „arată bine pe film”.

Scena corsetului

Scena corsetului conduce spune un adevăr – faptul că femeile necăsătorite precum cele din familiile Bridgertons și Featheringtons au făcut ceea ce trebuiau (sau li s-a spus), atunci când „să urce social și să se căsătorească bine” era cea mai bună șansă de a-și îmbunătăți soarta. „O înflorire a sânului”, a fost creatorul de costume, Ellen Mirojnick, care a încercat să creeze pentru distribuția feminină a lui Bridgerton, de la tânăra, Daphne, până la mai matură Lady Danbury.

„Ăsta era accentul pe corpul femeii în acel moment, ochiul tău mergea direct în vârful decolteului ei”, spune Mirojnick. La crearea „siluetei 1813”, corsetele au fost cheia. Pentru această slujbă, l-au angajat pe domnul Pearl, al cărui nume este sacrosanct în corseterie. La auzul că îl avea în echipa sa de peste 200 de artizani, Mirojnick spune că „aproape a leșinat. A fost un cadou de la zei. [Domnul Pearl] este cel mai important fabricant de corsete din lume astăzi”.

Domnul Pearl – „cadou de la zei”

Domnul Pearl (născut Mark Erskine-Pullin) a lucrat cu artistul de performanță britanic Leigh Bowery la Royal Opera House din Londra și cu designerul de modă Thierry Mugler. De asemenea, a realizat corsetul orbitor al lui Kylie Minogue dintr-un design John Galliano pentru turneul ei Showgirl din 2006.

Unul dintre clienții săi de renume este interpretul burlesc Dita von Teese, care a îmbrăcat un corset Mr Pearl sub rochia Vivienne Westwood când s-a căsătorit în 2005. Un cunoscător de corset de 30 de ani, Von Teese are propria linie de lenjerie și lucrează cu Dark Garden, fondată în 1989 de Autumn Adamme; compania, cu sediul în San Francisco, produce Dita, un corset cu 10 panouri numit după ea.

Von Teese a recunoscut că îmbrăcămintea nu este pentru toată lumea, spunând că seamănă cu un toc înalt – „nu este neapărat ușor”. Cu toate acestea, un model personalizat va fi aproape întotdeauna mai confortabil decât unul cumpărat de pe raft, deoarece „corpurile noastre sunt în formă diferită, iar locurile în care dorim să fim comprimați se pot schimba”. În ultimii ani, noțiunea de antrenament a taliei, practica utilizării unui corset sau a unei centuri elastice cu scopul de a modifica forma corpului, a câștigat popularitate. Dar Von Teese spune că, din experiența ei, nu este posibil să vă modificați permanent forma în acest fel.

Corsetul – instrument de tortură?

Deși există dovezi că îmbrăcămintea asemănătoare corsetului este folosită în cultura minoică și Creta antică din epoca bronzului, se spune că primul corset ar fi apărut în secolul al XVI-lea, inițial în Italia, apoi în Franța, introdus de Catherine de Medici. În epoca elizabetană, corsetul a modelat trunchiul într-o formă cilindrică, mai degrabă decât în forma de clepsidră, căutată de victorieni. Corsetele timpurii rigidizate cu metal, fildeș sau os de balenă au contribuit fără îndoială la o credință de durată că îmbrăcămintea pune în pericol sănătatea sau chiar un instrument de tortură.

Karolina Laskowska este un designer britanic de lenjerie care creează corsete lucrate manual din 2012. Piesele ei personalizate costă de la 1.000 de lire sterline – dar implică mai mult de 100 de ore de lucru fiecare. Ea respinge ideea corsetului ca un instrument de tortură ca „un trop leneș – unul care îi dă înapoi bărbaților care decid ce ar trebui și ce nu ar trebui să poarte femeile”. Ea se referă la doctorul Warner care „a decis că corsetele erau rele pentru femei și și-a inventat propriul„ corset de sănătate ”[1873], pentru a le oferi femeilor forma„ perfectă ”- și a făcut din aceasta o avere”. În opinia ei, un corset bine adaptat poate „scoate tensiunea de pe umeri și din coșul toracic, fiind astfel mai confortabil decât un sutien. De fapt, am avut clienți care spun că a-ți pune un corset personalizat se simte ca și cum ai avea o îmbrățișare minunată”.

În timp ce își cerceta cartea Corsetul: o istorie culturală, Valerie Steele a lucrat cu un medic „pentru a încerca să afle în ce măsură corsetul ar fi putut provoca boli. Dar [am concluzionat] nu a cauzat curbura coloanei vertebrale, de fapt a ajutat adesea să o corecteze. Poate că unele femei au leșinat sau au simțit că țesătura le-a sfâșiat pielea, dar corsetul nu ți-a împărțit ficatul în două sau multe lucruri pentru care a fost învinuit ”.

Printre cele mai memorabile „momente” ale corsetului din ultimii 100 de ani se numără celebra fotografie a lui Horst P. Mainbocher Corset, Paris în 1939; Corsetul din satin negru al Sophiei Loren în The Millionaire, 1960 și cea mai recentă Wonder Woman 1984, cu armura-corset din metal turnat. Toate au atras critici și aprecieri. Zeci de ani după lansarea Gone with the Wind, scriitoarea feministă americană Gloria Steinem a descris-o pe Scarlett O’Hara fiind legată într-un corset pentru a obține o talie de 17 inci, pentru a-l seduce pe Ashley ca „ilustrare perfectă a robiei feminine, în stil sudic”.