„Oare ar trebui să stau atât de mult pe Facebook?” Una din cele 8 întrebări importante pe care să și le pună candidații la Primăria Capitalei

Dragi cititori, pe măsură ce ne apropiem de noi alegeri pentru Primăria Capitalei, tensiunile cresc mai ceva ca facturile noastre la curent din vară încoace.

Cum știți, întotdeauna oferim administrației locale sfaturi din bunătatea sufletului și nu facem excepție nici cu ocazia acestor alegeri.

Așadar, iată câteva întrebări pe care considerăm că ar fi oportun să și le pună viitorul primar al Bucureștiului, într-un demers dacă nu chiar psihanalitic, măcar de o oarecare introspecție.

Întrebări existențiale sau nu, pe care să și le autoadreseze candidații înainte de alegeri la Primăria Capitalei

1. Ce vor oamenii ăștia, de fapt, de la mine?

(Unde „oamenii ăștia” = bucureștenii). Aici intervine cuvântul magic EMPATIE, foarte circulat în medii hipsterești într-un mod golit de sens, dar foarte util de înțeles când ești primar.

Imaginați-vă, astfel, că sunteți un bărbat-cap-de-familie, veniți acasă după o zi grea de muncă în toiul iernii, la serviciu vă amenință cu concedieri, aveți rate la bancă, afară e ger. Vi s-au udat șosetele prin zăpada de afară. Intri în casă, e tot ger, caloriferele sunt bocnă, soția plânge cu bebelușul în brațe, care plânge și el, n-are cum să se spele, nu aveți apă caldă de câteva zile, nu știi ce să faci.

Dacă tu ești primarul Bucureștiului, iar nevoile noastre sunt organizate în piramida lui Maslow, nevoia de casă/siguranță ar fi cea la care ne-am aștepta să contribui. Da, au fost schimbate numeroase țevi în sistemul de termoficare, dar ce facem când pe țevile alea nu vine agent termic de la CET? Vrem un primar care să se ia la trântă pe bune cu Ministerul de care țin CET-urile, ca să nu mai avem situații ca anul trecut în care oamenii și-au aprins aragazul ca să nu înghețe în casă și – ghici ce – s-a întâmplat o tragedie.

Nu vrem un primar care să spună „nu e de competența noastră, ne pare rău”. Că noi, cetățenii, mai greu ajungem la Minister, dar te avem pe tine să ajungi în locul nostru.

2.  Pot real să fac ceva mai mult să ajut oamenii? Chiar dacă „nu e în atribuțiile mele?”

Expresia „nu e în atribuțiile noastre” – cu varianta „nu e de competența noastră” – e ceva ce bucureștenii urăsc din inimă. Fiindcă asta ni se spune mereu – nimic important nu e în atribuțiile nimănui (nu mă refer la schimbat trotuare, că alea hohooo sunt în atribuțiile tuturor ).

Cum e o problemă gravă, cum se plasează responsabilitatea ca o minge de tenis între doi golden retrieveri. Niciodată nu știm „cine ne-a lucrat aici”. Nu mai spuneți „nu e de competența instituției noastre”. Descurcați-vă cu instituția de a cărei competență este, câtă vreme problemele instituției voastre derivă din ale instituției responsabile.

3. Cum vreau să fiu ținut minte când nu voi mai fi primar?

Când stați cu voi înșivă, gândiți-vă la toți primarii din trecut și încercați să îi asociați cu ceva, un singur lucru. Ce vă vine în minte? Încercați să vă setați ceva cât de cât eroic și să vă țineți cu dinții de el. Primarului care ar rezolva apa caldă și căldura în București (vedeți punctul 1) i s-ar ridica garantat statuie, la fel și celui care ar ameliora traficul.

4. Pot să fiu și primarul celor care nu m-au votat?

Să zicem că tu ești un primar foarte green-eco-bike-friendly. Foarte frumos. Să nu uiți că majoritatea bucureștenilor nu merg cu bicicleta, nu doar fiindcă nu vor să moară storciți de șoferi inconștienți în trafic, ci și fiindcă n-au cum să își țină copiii de 12 ani în cârcă pe biclă în drum spre școală.

Nu da lecții altora despre cum să își trăiască viața, încearcă să vii în întâmpinarea tuturor. Și a bicicliștilor, și a pietonilor, și a conducătorilor auto.

5. Ce fac vârstnicii cu probleme de sănătate dacă se închid toate ghenele de la bloc?

Nu toată lumea are 40 de ani și poate să zburde cu gunoiul șiroind prin lifturi. Cum procedează pensionarii bolnavi care stau la etajul 9 când se strică liftul? E chiar așa importantă treaba asta cu ghenele?

6. Cum pot să îl opresc pe Robert Negoiță din frenezia pavelării?

O întrebare la care nimeni nu are încă răspuns, pentru că nimeni nu-l poate opri pe Robert Negoiță. Fiți voi, dragi viitori Primari Generali, eroii noștri, și ajutați-ne să nu mai visăm noaptea că ni se pun pavele roșii în baie.

7. Oare este bine, totuși, să stau atâta pe Facebook?

Sau pe altă social media. Care e imaginea pe care o transmit procedând astfel?

8. Cum pot să fac să ajut oamenii la modul real, ușurându-le viețile, încercate în toate felurile din pandemie încoace?

Mulți bucureșteni au rămas fără job, mulți sunt în pericol să rămână, facturile sunt un dezastru, Guvernul le mărește taxele, TOȚI vor ceva de la noi. Fii tu ăla care ne dă o mână de ajutor și fă-ne viața mai ușoară și promitem că o să te ținem minte frumos.