Pe Hristov Botev în jos, pe dreapta, frumos, puțin mai la vale de Papila, a răsărit acu’ un an Antico Panino. Ceea ce inițial era o cașcarabetă cu panini la Edenland Park, s-a transformat și dezvoltat în două restaurante cu panini și pinsa, în București: unul pe Hristov Botev nr. 10, altul pe Banu Manta nr. 12, cel din urmă fiind o colaborare cu ViceCream. Mai era nevoie de încă un loc cu panini în București? Se pare că da, pentru că, aparent, abia ni s-a deschis apetitul pentru așa ceva. Mi-era foame? Nu. Totuși, am mers? Evident. Că doar nu era să scape de pe radarul meu. Antico Panino de pe Botev are 5 stele pe Google din 250 de review-uri? Îmi pasă? Deloc. Zona mustește de pizzerii, patiserii, ciorbării și locuri de luat masa, iar mușterii sunt destui pentru toți și toate.
Salutare și bine ai revenit la Mănânc pentru tine. Mă cheamă Dragoș și am personalitatea și apetitul unui cormoran mare. Iubesc mâncarea și cred că și ea mă iubește pe mine. Dar ce fac eu aici de peste 5 ani? Săptămânal, vizitez câte o bodegă din București cu de-ale gurii, bag în mine ca în fabrici și uzine, apoi scriu pe bune despre experiența trăită. Mai întâi pe ciornă, apoi pe curat, ca pe timpuri. Îmi place să cred că am papilele antrenate și, odată publicat articolul, am zero mustrări de conștiință. Într-un peisaj de food influenceri în care totul e doar „Top”, „Bombă” și „Wow”, puțină sinceritate constructivă nu strică. Nu-i așa?

Un loc drăguț, în inima Bucureștiului, cu un interior prietenos, larg și curat și o terasă îngrămădită pe trotuar. Mult spus terasă: sunt niște mese de două persoane împânzite pe trotuar, dar fără a bloca accesul trecătorilor, iar chestia asta e minunată: o mare bilă albă. Dezavantajul e că trec multe mașini prin zonă, dar pe de altă parte pe unde NU trec mașini în București? Locul per se nu are o poveste în spate, sau nu vor s-o spună. Ce au, în schimb, este o toaletă foarte curată. Tot restaurantul, de altfel, este foarte curat. O nouă bilă albă. Prețurile sunt mai jos. Le consider medii spre mari.





Judecata de Acum
Am venit pentru panini, nu pentru pinsa. Am cumpărat 3 sortimente, plus un tiramisu. Am dat pe gât jumătate din fiecare, ca să-mi pot face o idee. Sandvișurile sunt destul de mari încât să te saturi dintr-unul singur. Comanda e gata în maximum 5-10 minute. Servirea este impecabilă.
Cu: focaccia, porchetta, cremă nduja, vinete picante, rucola, reducție aceto
Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. O focaccia care…nu e focaccia. Focaccia asta duce mai degrabă spre schiacciata sau o pâinică artizanală. Este foarte subțire și foarte crocantă la exterior, cu bule de aer prezente. Eu văd mai degrabă o pâine cu o crustă bine rumenită și miez elastic, tipică pentru ciabatta. În dicționarul meu, focaccia ar trebui să fie mai grasă, mai moale, plină de bule mari de aer și îmbibată în ulei de măsline, poate chiar cu 3 fire de rozmarin aruncate la mișto pe ea sau cu măsline sau, Doamne iartă-mă, poate chiar roșii uscate. În fine. Acest panino pare o glumă. Ai zice că cineva a pus laolaltă niște ingrediente trase la întâmplare dintr-o pălărie. Porchetta nu se simte deloc, nici măcar ca textură, iar la gust nici nu încape vorbă: este absentă total, asta din cauza reducției de aceto mult prea stridente. Și dacă nu e reducția, e crema de nduja care acoperă totul. Nu aș fi combinat niciodată aceste elemente. Mai mult decât atât, nu e porchetta făcută în casă, e venită cu avionul, rece și tăiată la aparat (vezi foto mai sus). Nu e același lucru ca cea proaspătă. O fi ea de calitate, dar nu are nici în clin nici în mânecă cu „the real deal”. Nota 2/10 pentru acest panino. Cu voia dvs., las aici ingredientele unui panino cu porchetta la care visez eu, compus din: focaccia, porchetta de casă făcută în dimineața respectivă, cremă de stracciatella (sau pecorino), anghinare murate și rucola. E basta!


Cu: focaccia, mozzarella, roșii, pesto de busuioc, rucola și ulei de măsline
Se poate! Dovada că lucrurile simple vor fi mereu mult mai gustoase decât rețetele complicate, făcute după ureche. Dincolo de focaccia care nu e focaccia, cumva, acest sandviș reușește să spargă amărăciunea celui dintâi: este fresh, are gust, are sens, sare și piper! E complet, e visul unui prânz de vară savurat pe repede înainte. Aromele se pupă una cu alta, căci drept vorbind, nu e mare sfârâială să faci așa ceva: îți trebuie doar ingrediente de calitate, roșii de sezon și atât. Focaccia putea fi focaccia? Da. A fost gustos chiar și așa? Absolut. 8/10. Repetabil.


Cu: focaccia, piept de pui, mozzarella, sos de roșii, pesto de busuioc, parmezan, rucola
Sună bine, arată și miroase bine, dar nu livrează la capitolul gust. Fâșia de pui e foarte subțire și n-are niciun fel de gust. Ar putea foarte bine să fie orice fel de carne de păsăret, indiferent de calitate. Gustul predominant e de pesto, roșii și rucola. Am mâncat, cum spuneam, jumătate din fiecare, ca să pot spune ceva util sau măcar vag relevant. Un sandviș de clasă medie, banal, pentru care n-aș mai scoate în veci 52 de lei din buzunar. Caprese? Oricând! Polo parmigiana? Niciodată. Și dacă tot suntem la capitolul ăsta, mă gândesc cu nostalgie la sandvișul polo parmigiana de la răposatul restaurant WOS, din Amzei (World of Sandwiches), unde vedeta era chiar un sandwich polo parmigiana absolut demențial. Nota 5/10 pentru această variantă.

Pentru desert am ales tiramisu, care vine gata ambalat de la ViceCream. O fi Antico Panino o divizie de sandvișuri ViceCream? Tiramisul de față se prezintă bine, înclină balanța spre partea dulce, altminteri: pișcoturile sunt însiropate cât trebuie, se simte cafeaua, nu băltește, iar crema nu e grețoasă. Un 7/10 foarte cinstit.


Total Antico Panino: 169 de lei
O să mai mănânc pentru tine aici? Da. O să-i mai dau o șansă.
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.