O situație turbată cu o pisică valoroasă în STB

Căldura verii pare să dilate nervii călătorilor STB și – în mod misterios – să le contracte răbdarea. 

Zilele mai lungi înseamnă mai mult timp pentru cârcoteală, nemulțumiri și reproșuri. Dar în ele încap și multe momente care te binedispun mai ceva ca un show tv de umor. 

 🚌 STB. autobuz. Conversație.

– Auraș, TREBUIE să-mi dai pisica la schimb! Pisica sau altceva valoros!!!

Ochelaristul de 8-9 ani negociază panicat, pe WhatsApp, cu un coleg care-i e partener de joc online. Auraș nu dă semne de generozitate: tace, așteptând ca oponentul să se ia cu altele. Ceea ce se și întâmplă. Peste câteva secunde, micul călător din 484 scoate un strigăt disperat:

– Îuleeeu! Amândouă maimuțele aveau level un milion! Am uitat unde e banca și s-au pierduuut! 

Face o pauză, oftează, se bosumflă și mai spune atât:

– Auraș, acum sunt SUPERTRIST.

E supertrist, dar nu singur: îl însoțește bunica, tunsă superscurt. Femeia nu pare deloc impresionată de drama nepotului. Îi cere să întrerupă discuția și să închidă telefonul. Puștiul se bosumflă și mai rău. Pe scaunul din fața lui e o mamă care călătorește alături de fiul ei, îmbrăcat în echipament de fotbal. Văzându-l demoralizat, necunoscuta încearcă să-l îmbărbăteze. Îi spune că mai sunt o mulțime de chestii amuzante de făcut, în afara jocului online. Ca, de pildă, fotbalul. Ochelaristul o privește condescendent și-i livrează triumfător decisiva:

– Nu mă lasă la fotbal, că am cu glanda!

Mama sportivului renunță, dezarmată. În schimb, băiatul prinde curaj și-ncepe să țipe, foarte amuzat:

– Mama fumează țigări! Și-n țigări SUNT cocaină!

Bunica face ochii foarte mari și decide să nu leșine, ca să-l poată certa corespunzător:

– Unde ai auzit tu așa ceva?! Vezi că te urechez, aici, în autobuz! 

Copilul decide să tacă, dar, în compensație, se-apucă să dea cu picioarele în scaun și să se strâmbe.

– Termină odată cu prostiile! Cine mai face ca tine?

– (încântat) Nimeni! 

– Ai sărit calu’!

– Ce-aia?

– Te pedepsesc!

Deloc îngrijorat, copilul răspunde cu o replică la care pasagerii s-au gândit, probabil, tot restul serii:

– N-ai voie! CHIMICHANGAAA!!!

🚌 Tot STB, dar acum urcăm în 226. O liceană lămurește telefonic o chestiune complicată. Pare genul care intervine în momente critice și deznoadă firele încâlcite ale situațiilor care pe ceilalți pur și simplu îi depășesc:

– I-am mai băgat eu mințile-n cap, că m-a sunat, să mă întrebe ce cred. Și i-am zis că nu pot să-mi dau cu părerea. Dar, la cât de multă lume era acolo, trebuie să fii foarte prost, ca să faci așa ceva. Sau s-o fi făcut-o de atâtea ori, încât nu-ți mai pasă. 

Să vedem ce mai zice diseară, când ne vedem din nou. C-a avut o zi întreagă la dispoziție, să-și scrie un scenariu.

👶 Un bebeluș blond și foarte serios se uită în ochii mamei și rostește, concentrat, ceva care sună așa: umbagumbadiba.

Femeia îl privește cu aer contrariat și-l întreabă, pe ton neîncrezător:

– Ce spui tu acolo?

– Umbagumbadiba.

– Nu cred așa ceva!

Prichindelul insistă, tot mai convins:

– Umbagumbadiba!

– N-are cum să fie adevărat!

– Umbagumbadiba!

Și se pun amândoi pe râs, de se-nveselește tot autobuzul.

Mai multe #Croncii STB, mai jos:

• Fetița care își plimbă șobolanii cu STB-ul. Îi ține, totuși, în rucsac, nu în brațe
• Practic, o bătaie cu poșeta într-un troleibuz STB mega-aglomerat. Doamna care a pocnit o alta cu geanta avea o misiune
• Spiderman circulă cu STB, se scobește temeinic în nas, apoi strigă victorios: “Mă urc pe pereeeți, mă uurc”. Unde a coborât Omu’ Păiangăn