Cel mai inedit enunț pe care mi-a fost, până acum, dat să-l rostesc este: Vecinii pârlesc porcul pe heliport. Am existat într-un context la un moment dat și contextul conținea niște vecini cu heliport și dumnealor au tăiat porcul pe heliport, adică au deszăpezit heliportul mai întâi, apoi au adus porcul, i-au făcut felul și l-au pârlit.
Dar cred că e foarte mișto în România să-i zici partenerului de viață, asta dacă te suportă cineva cât să stea cu tine, să-i zici pe panică: Fă, ne-a fugit cangurul! Atât enunțul meu cu heliportul, cât și ăsta cu cangurul ar putea sugera oricui că persoana care l-a emis a luat speiș, dar nu e cazul, ambele sunt adevărate.
Inițial mă gândisem să scriu despre miracolul care a avut loc luni. Domnul Iohannis a demisionat în ziua în care domnul Georgescu a invitat poporul să cumpere doar de la români, după care domnul Georgescu a declarat că energia românilor uniți s-a adunat buchet și a fost atât de puternică și de plină de har, încât domnul Iohannis, forța lentă a răului, a fost constrâns energetic să elibereze românii de existența lui la cârma țării. De unde trag concluzia că domnul Iohannis, în ciuda tuturor aparențelor, este o fire foarte spontană. Fără spontaneitatea dumnealui, această decizie ar fi avut, probabil, nevoie de cel puțin niște zile de strategie și plănuire.
După aia a scăpat cangurul și a pălit subiectul acesta, iar ulterior, vorbind cu Ana de la B365, am realizat că azi e Sfântul Valentin. Mă rog, mâine, că scriu articolul ieri. Mie îmi plac combinațiile, așa că ce voi face în continuare va fi să intru pe Google și să caut detalii interesante despre canguri și să le corelez cum s-o putea sau nu cu ideea de dragoste la București și nu numai. Chiar sunt curios, mai ales că sunt multe domenii despre care nu știu aproape mai nimic, iar cangurii pot fi considerați un astfel de domeniu.
Oooh, excelent! Prima informație. Joac-o p-asta! Cangurii sunt stângaci. Deși se credea că doar oamenii și primatele au treaba asta cu a fi dreptaci sau stângaci, o serie de studii făcute pe mai multe feluri de canguri au dovedit că 95% dintre aceștia folosesc mâna stângă pentru a se hrăni sau atunci când fac manevre care necesită precizie. Acum știu că asta nu e chiar o idee foarte populară, dar noi oamenii chiar iubim cu o foarte mare stângăcie. Adică, să fim serioși, dacă am iubi drept, dragostea n-ar mai duce la dezamăgire.
Punctul ăsta are clar legătură cu iubirea. Cangurii își folosesc coada ca pe cel de-al cincilea picior și nu știu dacă mă hazardez în declarații când spun că ăsta e visul majorității bărbaților. Și nu numai. Cumva, intuiția îmi spune că, dacă acest vis s-ar împlini, lumea ar fi un loc mult mai frumos, mai bun și mai liniștit. Ce putem spera e că vom prinde o lume în care să nu mai judecăm sau iubim în funcție de mărime. Doamne ajută!
Dacă enunțurile de la începutul acestui articol sunt inedite, doar cineva care se folosește de metafore ar putea spune: Am fost mușcat de cangur. De altfel, sunt foarte puțini prădători care au șansa să muște vreun cangur din simplul motiv că domnii canguri sunt mult mai mari decât carnivorii care există în jurul lor.
Cu toate acestea, se mai întâmplă din când în când ca un cangur să se afle în pericol, dar există cale de ieșire și în aceste situații, pentru că dușmanii cangurilor sunt înecați de aceștia. Cangurii sunt foarte buni înotători și, atunci când sunt urmăriți în vederea consumului, caută repede o apă, prădătorul vine după ei, iar ei, bâldâbâc, îl îneacă. Iubirea prost înțeleasă, ce să zic, am văzut și noi duce deseori la înecuri. Dacă nu ne înecăm în depresie în urma ei, în alcool tot ne înecăm.
Dacă nu există nicio apă în jur, există șansa ca un cangur să se simtă pe bune în pericol de moarte și atunci ce fac? Își scot pruncii din marsupiu și-i aruncă, astfel încât prădătorii să-i mănânce pe aceștia, nu pe ei, gen: Iartă-mă, mămică, dar tu ești mai fraged, la mine ar mesteca mai greu. Egoismul în parenting nu este chiar un concept străin speciei umane. Mulți părinți au prea multe pe cap ca să se mai gândească de o manieră sănătoasă la nevoile copiilor lor, de asta se și ajunge la dezastre din dragoste. Pentru că părinții nu ne învață să iubim necondiționat.
Din următoarea informație se trage, cel mai probabil, și celebrul proverb: Mai bine cangur decât vacă. Deși cangurii și vacile consumă cam același lucru, iarbă adică, vânturile care rezultă din canguri sunt în cantitate mult mai mică și, prin urmare, poluează mult mai puțin. Cangurii sunt niște finuți în ceea ce privește flatulența, lucru pe care, din păcate, nu-l putem spune și despre oameni. Și nu mă refer aici la vânturile pe care le batem după o iahnie de fasole, ci la bășinile pe care le avem în varii privințe și care nu ne distrug nasul, ci văzul. Ne strică la ochi atât de tare, că nu mai putem vedea iubirea.
Spre deosebire de om, cangurii nu pot sări înapoi, iar mie ăsta mi se pare un mare avantaj în viață pentru ei, mai ales că nouă, oamenilor, ne place foarte mult să sărim înapoi în trecut, să retrăim decepții în dragoste și cine mai știe ce alte momente dureroase ca să ne stricăm prezentul. Mai bine cangur decât om la acest capitol.
Cam atât despre canguri și dragoste. Ne doresc nouă tuturor, pentru o mai bună înțelegere a iubirii, să nu mai sărim ca cangurii la concluzii, că la capitolul ăsta clar excelăm mai sus decât ei, iar graba strică nu doar treaba, dar și înțelegerea, concept pe care iubirea se bazează. Sper de asemenea că cangurul domnului Nuțu n-a rămas cu traume de pe urma escapadei și-mi place să cred că el a fugit nu pentru că îi era rău acasă, ci pentru că era săptămâna australiană la Lidl, că la Lidl se ducea în filmarea pe care am văzut-o cu el.
Doamne ajută și Doamne ferește până și cangurul ne părăsește. Adișorul Decangurificatorul.