„O să crăp sau o să-l crăp!” Șeful din Vitan care dă mesaje pe Whatsapp pe la 11 noaptea, sună pe la 5 dimineața și se enervează când aude „concediu”

Nu știm dacă-l știți, dar (fără paradox) este foarte posibil să îl recunoașteți pe șeful aceasta din Vitan. Are unchi-su o afacere cu mobilă, omul stă foarte prost cu încrederea în oameni, l-a uns șef  pe el, nepotul.  Iar nepotul se simte uns direct Dumnezeu.

Șeful din Vitan care se crede Șeful Universului și stăpânul subalternilor

De frică să nu-și dezamăgească unchiul și fiindcă e și-n natura lui un fel de comportament de vătaf, omul e de neoprit. Sunt multe lucruri insuportabile care se nasc de aici, dar cel mai greu de dus e că se poartă de ca și cum viețile angajaților i-ar aparține cu totul. Ca și cum oamenii ar trebui să fie conectați la job nonstop.

Trimite mesaje pe WhatsApp (unde a făcut vreo 3 grupuri din care ești obligat să faci parte și unde ești obligat să citești tot ce scrie, el scriind Ceva o dată pe oră măcar, cum povestește un angajat:

Dacă n-ai citit mesajul lui – cum ar fi «Costele, nu uita că mâine….» – în primele 15 minute de după ce l-a trimis,începe să tăguiască „leneșii”: «Cutărică, e obligație de serviciu să citești tot ce se comunică în organizație, de câte ori să mai repet!» Uneori, simți că-ți crapă capul… Dacă dai grupul pe silent, riști să ratezi mesaje și să te bage în ședință la el în birou… Dacă lași alertele on, toată viața ta e o alertă… Visezi zbârnâiturile alea și noaptea… Adormi cu ele, te trezești cu ele… De ce stau? Că am căutat 6 luni un job. Și că eu unul am mai trăit mizerii de-astea, cred că au ajuns să mi se pară normale

Oamenii nici nu mai zic „ședință”, zic „Șefință”. Toți au o grămadă de zile de concediu neluate, mulți și-au și luat gândul de la ele – măcar în parte. „Că, dacă zici, «Șefu’, aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră..», sare: «Ce, mă, iar vrei să zici de concediu acum când avem atâta treabă?»”

Înj orașul ăsta mare, mulți oameni muncesc în medii odioase. Șeful ăsta din Vitan este ceea ce s-ar numi, după manual, un șef abuziv. Dar nu trebuie să fie un comportament de această insuportabilă intensitate pentru ca mediul de muncă să fie, de facto, unul realmente toxic.

Cum arată locul de muncă toxic, acolo unde te duci dimineața cu durere de ficat

Probabil toți am trăit, măcar într-unul dintre joburile prin care am trecut, zile de concediu neluate, ore suplimentare „de la  sine înțelese, că e o situație specială, doar vreți salariile la timp” (apropos, asta cu „salariile la timp” zisă de ca și cum ar fi un favor este, probabil, unul dintre cele mai enervante (în limbaj specializat, toxice) enunțuri în relația angajator-angajat.

Dar, dincolo de toate aceste comportamente  stridente, sunt multele subtile, care te prind ca într-o menghină și te fac săî simți că într-o zi o să-ți iei câmpii. Și nu numai la muncă, pentru că iei cu tine peste tot problemele de-acolo, atunci când „la muncă” e un asemenea infern. Le târăști acas, la partener/ă, la copii, prin tramvaie, prin trafic, peste tot. Inclusiv în concediul ăla pe care, în sfârșit, și l-ai luat, dar ți s-a spus că „ți s-a dat” (favor again)

Știi că una din cinci persoane se confruntă cu hărțuire și violență la locul de muncă?

Citește pe Panorama cum poți să-ți dai seama de cât de toxic e (sau poate că nu) mediul tău de muncă și ce poți face ca să scapi inclusiv de un șef toxic precum șeful din Vitan de la care ne-am luat cu vorba.