O nouă clasă muncitoare a venit peste noi: Statul roz al ursuleților coafați și vaccinați

24 iul. 2021
2155 Afișari
O nouă clasă muncitoare a venit peste noi: Statul roz al ursuleților coafați și vaccinați
De la "Să-ți trăiască" la "Să-i pui căciulița pe cap, că-l trage curentul"

Nu e vorba de conspirația urșilor care zgârmănă și terorizează la porțile sinăienilor, ale buștenenilor și-ale covăsnenilor după afinele furate de noi, din pădurile tăiate de noi. Nu. E ceva mult mai grav. Este vorba de omul nou de care suntem din ce în ce mai împresurați, trolați și stocăriți.. 

O nouă specie de oameni. Omul terapeutic. Omul dedicat lui Însuși. Cel care își vrea numai și decât Siguranța și Plăcerea. Este fanatic al plăcerilor ca formă supremă de libertate. Dacă el vrea și găsește că trebuie să fim vaccinați toți pentru ca să-și alunge el frica de moarte sau s-o ardă în curcubeu, ca formă supremă a oricărui Cer, atunci aceasta va deveni normă. 

Când omul mai este nu ce este, ci ce crede el că este

Vom sta la masă cu o doamnă căreia va trebui să-i spunem El. Pentru că, psihologic, nu-i așa, evidența pantalonilor nu mai este o realitate. Omul numai este ceea ce este, ci ceea ce crede el că este. Sounds great, isn’t it!?

Dacă fostul comunism a încercat să ne uniformizeze, distrugând elitele pentru că erau “burgheze” și „exploatatoare”, a apărut un mutant post comunism și capitalism: Omul roz. E prostul de rit nou, capitalist, al cărui drept la plăcere devine sacru. Principiul fondator al culturii în care trăiește este promisiunea șarpelui roz din raiul originar: 

„Vei fi ca Dumnezeu!” Un vaccinat cu iluzia nemuririi.

«”Vei fi ca Dumnezeu!” Un vaccinat cu iluzia nemuririi.»

Criticul social contemporan James Poulos – da, ăsta-i numelel lui – îl numește „Statul Polițienesc roz”, un aranjament contractual cu statul care deține noul adevăr, în care oamenii își vor preda, singuri și de bunăvoie, drepturile politice în schimbul unor garanții ale plăcerii și siguranței personale.

În distopia lui Orwell „O mie nouă sute optzeci și patru”,  statul instalează „tele-ecrane” să le țină viețile sub observație. Pe cealaltă parte este un șou, care astăzi face hipnotică populația crescută la teve timp de aproape 7 ore pe zi.

Cum zicea Dostoievski: „Acolo unde nu există Dumnezeu, totul este posibil!” Și cine, Doamne, iartă-mă, nu vrea azi ca totul să fie posibi!!? 

Când eliberăm omul din dictatura sacrului, când il omorâm pe Dumnezeu, îl omorâm în numele eliberării totale și al binelui său terpeutic. Spaimele sale sunt tratate la televizor și la cabinet. Omul nou este observat prin fix obiectele pe care le privește cel mai mult. Și e foarte greu să fii supărat pe Big Brother, când cărțile de credit îți monitorizează banii, telefoanele, locul în care ești, iar opțiunile tale de cumpărare sunt presetate. Totul e mai ușor! Aproape că ne imaginăm că într-o zi nu va mai trebui să ne mișcăm.

Și cum arată oamenii noi pe stradă

Sunt cei mereu luați prin surprindere de micile gesturi banale de politețe. E omul care este indignat de orice. Inclusiv de mersul meu la biserică. Te denunță zilnic. 

Nu. Nu e clasa muncitoare. E clasa televizoare. Aia care stă hipnotizată și mănâncă.  Fie că îi saluți în lift, că îi ajuți ținând vreo ușă deschisă sau că îi lași să intre înaintea ta la coadă dacă se grăbesc, ei mereu se uită ca niște zombie la tine și nu înțeleg nimic. Cu atât mai puțin să răspundă în vreun fel la un gest empatic, ca și când ar fi pentru prima dată în viața lor în situația în care cineva se poartă decent, politicos cu ei. Au mereu o privire mirată, goală și tâmpă, caută un grătar, o gratuitate și o plăcere. Tot timpul.

Banii sunt singurele chestii la care încep să le strălucească ochii. Iar presa le va spune adevărul ca unică sursă de adevăr și cifre oficiale. Cei care vor dezvălui alte adevăruri, în numele unor principii vechi, vor păți  ca Julian Assange – vor fi declarați trădători.

Nu-i așa că Matrix nu a fost film artistic ci unul documentar!? 

Nota B365.ro: Când face Liviu ochii roată și-i ia cu năduf:

 

Cookies