O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea

Parcul de pe malurile lacului Herăstrău, numit azi “Regele Mihai I al României’”, este ctitoria Regelui Carol al II-lea iar de-a lungul timpului și-a schimbat denumirea după cum a bătut vântul puterii, în funcție de regimul politic ajuns în fruntea țării.

Herăstrău. De la Parcul Național “Regele Carol al II-lea” la Parcul de Cultură și Odihnă “Iosif Visarionovici Stalin”, amenajat “după exemplul minunatelor parcuri din Uniunea Sovietică”

Inițial, ampla lucrare edilitară, realizată în perioada interbelică, s-a numit Parcul Național “Regele Carol al II-lea”, inaugurat de Rege cu prilejul Lunii Bucureștilor, în primăvară anului 1936. După instaurarea comunismului, oaza de verdeață, apă și lumină a fost botezată Parcul de Cultură și Odihnă “I. V Stalin” iar statuia „tătucului popoarelor”, amplasată la intrare, a vegheat plimbările bucureștenilor timp de 11 ani.

Imaginați-vă că, pe unde se dau azi copiii cu rolele, se afla Casa de Cultură a Parcului de Cultură și Odihnă „I. V. Stalin”, unde se organizau “întâlniri ale oamenilor muncii stahanoviști, scriitori, oameni de știință și artă”.

După destalinizare, locul a devenit “Parcul de Cultură și Odihnă Herăstrău”

Situat în partea de nord a orașului, parcul “Regele Mihai I al României” este cel mai mare parc al Bucureștiului, cu o suprafață de cca 110 ha. Lacul Herăstrău are o suprafață de cca 74 ha., iar aleea care înconjoară lacul are 5.92 km. Parcul este delimitat de B-dul Prezan Constantin – B-dul Aviatorilor – B-dul Beijing – Șos. Nordului – Str. Elena Văcărescu – Șos. București-Ploiești – Șos. Kiseleff.

Istoria Parcului (fost Carol al II-lea, fost Național, fost Stalin, fost Herăstrău, actual Regele Mihai), ne-o spune Cezar Petre Buiumaci, istoric și muzeograf, autor al volumului “Orașul Neterminat”, editura Cetatea de Scaun, 2024, carte de referință pentru istoria construirii Bucureștiului socialist.

Crearea Parcului Național “Regele Carol al II-lea” se datorează primarului Alexandru G. Donescu (martie 1934-ianuarie 1938) și echipei sale de colaboratori: Th. Rădulescu, director general al Cadastrului Municipiului București, arh. Octav Doicescu, inginerii Malaxa, Berindei, Breazu și Bogdan Alexandrescu și arhitectul peisagist Friedrich (Fritz) Rebhuhn, directorul Direcției Horticole a Casei Regale.

În 1936, prezent la ceremonia de inaugurare, Regele Carol al II-lea a declarat că prin realizarea parcului se îndeplinea “un vis vechi al Bucureștilor, un vis al cărui plan datează de 30 de ani “ și că “este, poate, un semn al vremurilor că i-au trebuit acestui colț fermecător să aștepte 29 de ani în stare de proiect și numai un an pentru a fi realizat”. (Sursa: Narcis Dorin Ion, “Carol al II-lea al României, Un Rege Controversat”, Volumul V, pagina 292).

“Pentru toți bucureștenii, lacul Herăstrău însemna o biată baltă”

Într-o conferință la Radio, din 25 mai 1936, intitulată Parcul “Regele Carol al II-lea”, Horia Oprescu arată că:

“Deschiderea noului parc coincide cu desăvârșirea asanării lacului Herăstrău. Pentru toți bucureștenii, lacul Herăstrău însemna o biată baltă, acoperită cu lintiță, astupată de păpuriș și ajungeai la ea dacă te aventurai prin râpele și denivelările de teren ce începeau de prin dreptul vilei Minovici. Era pe aici o tristă întindere roasă și neregulată, loc de aruncat gunoaiele, câmpie acoperită de scaieți și păpădii cu dezolant aspect de maidan, contrastând cu artera Kiseleff-ului, construită monumental de un străin de neam.

Munca creatorilor parcului și încă a atâtora anonimi – aprecia Horia Oprescu-, muncă organizată și pusă în valoare de priceperea și pasiunea neobosită a domnului primar general Donescu, a reușit să închege un colț de rară frumusețe: Parcul “Regele Carol II”. Pe locul unor foste maidane s-a cizelat un parc a cărui apariție a însemnat, înainte de toate, o surpriză. O alee încinge lacul ca un brâu, de-a lungul taluzului cu iarbă proaspătă, verde-crud. Alte alei se ridică etajat, suprapunând perspective care, te miri cum, din fiecare loc arată altă priveliște.

Chipul în care au fost conduse lucrările a fost apropierea de ceea ce se cheamă “parc englezesc”. Pâlcuri de arbori și alei umbroase grupate izolat. Între ele, pajiște, gazon întreținut după toate regulile artei. Arar, grupuri solitare de flori, în culori vii, de forme campestre, răsărite parcă natural, din voia și stăpânirea unică a soarelui și-a ploii”.

În anul 1937 parcul a fost extins “prin adăugarea – la cele 35 de hectare plantate în 1936- a altor 40 de hectare de amenajări peisagistice, “pavate și luminate cu felinare electrice”, după cum se consemna în Realitatea Ilustrată. (Sursa: Narcis Dorin Ion, “Carol al II-lea al României, Un Rege Controversat”, pagina 292, Volumul V).

“Amenajarea lacului Herăstrău, demarată în anul 1933, a presupus si construirea celor trei insule pe care le avem și azi”

B365: Cezar Petre Buiumaci, care este istoria Parcului Carol al II-lea? Ce era acolo înainte de revenirea lui Carol al II-lea pe tronul României, înainte de restaurație?

Cezar Petre Buiumaci: Restaurația a însemnat venirea lui Carol pe tronul României după renunțarea la acesta. Revenirea în țară s-a petrecut în mod clandestin, la 6 iulie 1930, atunci când avionul celui care urma să devină rege peste numai două zile, a fost nevoit să aterizeze forțat pe unul dintre câmpurile bihorene, la Vadul Crișului.

Aici, Carol a fost întâmpinat de o tânără, Mudura pe numele ei, care i-a dat să bea apa dintr-un ulcior. Această scenă a fost intens utilizată de către propaganda regală, fiind redată pe mai multe suporturi, și făcând parte din ansamblul sculptural de la intrarea principală în Parcul Național Carol II, care a fost amenajat pe malurile lacului Herăstrău.

Zona de nord a Capitalei a reprezentat încă din veacul al XIX-lea un spațiu preferat de bucureșteni pentru promenadă și odihnă. Existau chiar și zone opuse geografic, așa cum este dealul Filaretului, Aleea Mitropoliei, câteva grădini pentru public, așa cum este grădina Cișmigiu, Șoseaua, adică artera care ducea la Mogoșoaia, Șoseaua Kiseleff, și spațiul cu lacurile de pe râul Colentina unde boierii își amenajau câte în foișor, și care ulterior a fost amenajat și din care face parte și parcul construit la comanda lui Carol al II-lea.

“În perioada interbelică a existat un amplu plan de amenajare a salbei de lacuri de pe râul Colentina”

Cezar Petre Buiumaci: Planul începea cu Chitila, Străulești, Grivița și continua cu Băneasa, Herăstrău, Bordei, Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Dobroieşti, Pantelimon, ajungând în final la Cernica, ultimul și cel mai mare dintre lacurile Colentinei, după care râul se varsă în Dâmbovița.

Studiile sunt demarate în 1926 în urma unui raport al Casei lucrărilor orașului București în care se afirma că „situația actuală devenind intolerabilă mai ales pentru lacurile Herăstrău, Băneasa și Tei” făcea propunerea de înființare a unei „Comisiei pentru asanarea văii Colentina”, propunere acceptată de municipalitate.

Amenajarea lacului Herăstrău, demarată în anul 1933, a presupus înglobarea lacului Băneasa inferioară, ajungând astfel la un lac cu o suprafață de 80 ha., având o capacitate de 2.400.000 m.c., cu adâncimi variind între 2 și 6 metri. Amenajarea a presupus defrișarea plantelor acvatice și rectificarea malurilor în așa fel încât acestea să capete o formă regulată și înălțarea acestora, eliminarea malului de pe fundul lacului, deplasarea a 1.500.000 m.c de pământ, construirea unei ecluze cu sifon deversor. Tot în această perioadă au fost construite și cele trei insule de pe lacul Herăstrău.

“Odată cu amenajarea Parcului Regele Carol al II-lea, toata zona s-a bucurat de o dezvoltare edilitara de mare anvergură, s-a construit cartierul Primăverii, s-au deschis noi artere. Regele și-a pus amprenta pe toată zona”

B365: Ce îmbunătățiri deosebite au cunoscut împrejurimile parcului?

Cezar Petre Buiumaci: Împrejurimile au cunoscut o dezvoltare edilitară de mare anvergură, foarte multe dintre construcțiile provizorii sau insalubre care existau în zona aceasta periferică a Bucureștilor și fost demolare și tot acest demers a fost documentat fotografic de municipalitate.

Apoi, în această perioadă se deschid noi artere și se construiesc noi ansambluri rezidențiale, se amenajează Bulevardul Jianu, actualul bulevard Aviatorilor, unde s-a ridicat apoi Monumentul Aviatorilor.

Au fost deschise accese către noul cartier Domenii, în aceeași perioadă se construiește cartierul Primăverii. Sunt amenajate piețele din acest perimetru, de la Piața Victoriei, Piața Aviatorilor, Piața Arcului de Triumf. 

Iar aici este construit noul Arc de Triumf, care îl înlocuia pe cel vechi, construit de după planurile arhitectului Petre Antonescu în stil neoromânesc, proiectul noului arc, așa cum îl putem vedea în prezent fiindu-I încredințat aceluiași arhitect, stilul însă este cel agreat de Carol al II-lea. Apoi la capătul nordic regăsim Gara Regală, cea căreia îi spunem astăzi Gara Băneasa, în fața căreia a fost construită Fântâna Miorița.

Aleea Restauraţiei și fântâna Modura, ansamblu închinat Regelui Carol al II-lea

Cezar Petre Buiumaci: Lângă Muzeul Satului se va construi între 1935-1937, după planurile arhitectului Corneliu Marcu, Palatul Elisabeta, ridicat pentru sora regelui, fosta regină a Greciei. Tot acum sunt inaugurate Primăria Sectorului Verde, Blocul Edilitar Comunal al Sectorului Galben din Piața Amzei, în care se găsește astăzi sediul Teatrului Ion Creangă.

„Au urmat edițiile Luna Bucureștilor din 1937-1940 când au fost amenajate serele Casei Grădinilor, a fost inaugurată cursa de agrement cu vaporașul”

Ediția din 1937 s-a desfășurat sub auspiciile Războiului de Independență, iar cea de anul următor aniversa 20 de ani de la Marea Unire.

Anul 1939 se remarca prin ridicarea ansamblului sculptural Aleea Restauraţiei, realizat de sculptorul Constantin Baraschi, formată din două rânduri de cariatide romanești, în fapt, femei în costum popular, alee care se închidea cu o fântână denumită Modura, și care o înfățișă pe cea care îi oferise regelui un ulcior cu apă la aterizarea forțată la revenirea în țară în 1930.

Laitmotivul acestei ediții era centenarul nașterii regelui Carol I și semicentenarul morţii poetului Mihai Eminescu. Tot acum este inaugurat Restaurantul Pescăruş, proiectat de arhitecţii Horia Creangă şi Haralambie Georgescu. Dar nu doar această manifestare avea loc în Parcul Național, în perioada iunie – iulie 1939 a avut loc în cadrul Muzeul Satului Expoziția „Muncă și Voie Bună”.

După instaurarea regimului comunist, parcul și toată zona se înroșește, Șoseaua Jianu devine “Generalism I.V. Stalin”

Cezar Petre Buiumaci: În anul 1940 Luna Bucureştilor s-a desfășurat sub egida împlinirii unui deceniu de domnie a lui Carol al II-lea. În cele 10 pavilioane era ilustrată prin intermediul unor expoziții întreaga viață social-economică și politică a ultimului deceniu, de la armată, căi ferate sau propagandă, până la industria grea și casnică, agricultura ori arta.

Evenimentele din vara și toamna anului 1940, care au dus la pierderi teritoriale ale României și abdicarea lui Carol al II-lea, vor pune capăt desfășurării ulterioare a Lunii Bucureştilor. După război, parcul Carol al II-lea își va păstra caracterul super propagandistic, schimbând însă registrul dat de această dată de noua putere, devenind astfel Parcul de Cultură și Odihnă „I. V. Stalin”.

Acum parcul se afla în raionul I.V. Stalin, piața de la intrarea principală a parcului se numea Piața Stalin, șoseaua Jianu devenea acum șoseaua Generalism I.V. Stalin. Întreaga protipendadă comunistă ocupa acum casele cartierului Primăverii, a cărui latură vestică se învecinează cu parcul.

Pe scurt, ne aflăm într-o periferie în care este mutat centrul atenției printr-o serie de lucrări de sistematizare și îmbunătățire peisagistică coerente și de care ne bucurăm și în prezent.

Luna Bucureștilor, cea mai mare sărbătoare a orașului se desfășura în Parcul Regele Carol al II-lea

B365: Ce evenimente s-au desfășurat  în Parcul Carol până la abdicarea Regelui?

Cezar Petre Buiumaci: Începând cu anul 1935 și până în anul 1940 a fost organizată anual în Capitală cea mai mare sărbătoare de până atunci, intitulată Luna Bucureștilor. Prima ediție a avut loc în Parcul Carol, parc construit în 1906, pentru a-l sărbătorii pe primul rege al românilor, Carol I, atunci când se împlineau 40 de ani de domnie ai acestuia, 25 de ani de când România devenise regat și 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian.

A fost construit Parcul Carol pentru a găzdui cea mai mare sărbătoarea de până atunci care a fost organizată ca o expoziție, fiind intitulata „Expoziția Generală Română”. De atunci datează Parcul Carol, iar la inaugurare avea multe pavilioane, în majoritatea lor construite în stil neoromânesc, având o parte dintre acestea caracter provizoriu și din acea perioadă ne-au rămas doar Turnul lui Vlad Ţepeș, Arenele Romane, Biserica „Cuțitul de Argint”, Observatorul Astronomic, Fântâna Minelor și o parte a ansamblului Grota Fermecată.

A fost o manifestare cu participare internațională, o reușită în plan propagandistic, care este documentată foarte bine, existând serii de cărți poștale ilustrate datând de la acest eveniment, imagini din care putem vedea anvergura acestor amenajări.

“Sărbătoarea Luna Bucureștilor se desfășura vara, între 9 mai și 9 iunie, fiind practic dedicată regelui Carol al II-lea”

Cezar Petre Buiumaci: În anul 1935, Parcul Carol a fost „scena” de desfășurare a primei ediții a Lunei Bucureștilor, fiind amenajate aici alte pavilioane, menite să redea pe de-o parte atmosfera din vechiul București, fiind construite replici în mărime naturală a Turnului Colței sau a Hanului Manuc. Altele prezentau aspecte ale prezentului, dar și ale viitorului, regăsindu-se un pavilion în care era expus la o scară mare proiectul de sistematizare al orașului propus de Carol al II-lea.

Această sărbătoarea a avut însă manifestări care au depășit cadrul parcului, fiind organizate o serie de activități culturale pe tot întinsul orașului, în centru trebuie menționată dezvelirea statuii lui Spiru Haret, realizată de Ion Jalea și care închide panteonul personalităților din Piața Universității.

Succesul pe care l-a avut această sărbătoare l-a determinat pe regele Carol al II-lea să-și dorească un alt loc de desfășurare, mai central și care să poarte amprenta personală asupra întregii zone. Și astfel a fost amenajat Parcul Național Carol II, în care s-au organizat manifestări anuale ale Lunii Bucureștilor începând din anul 1936 și până în anul 1940.

Octav Doicescu, arhitectul Parcului Carol al II-lea și al pavilioanelor construite pentru Luna Bucureștilor

Astfel că, noul parc avea o suprafață de 60 de ha și un lac cu o suprafață de 80 de ha, cuprins între Calea Dorobanților, Arcul de Triumf și Vila dr. Minovici. Noile pavilioane, proiectate de o echipă condusă de arh. Octav Doicescu, erau Pavilionul Regalități, alături de care se găseau cel al Micii Înțelegeri și cel Cultural, iar între acestea și pavilioanele Ligii Naționale și Municipal. Pe lângă acestea se găseau și alte pavilioane mai mici, dar și expoziția Satului românesc, care vă căpăta caracter permanent, devenind Muzeul Satului.

După abdicarea lui Carol al II-lea, parcul pierde numele regelui și rămâne doar cu denumirea de „Național”

B365: Ce s-a întâmplat cu Parcul Carol al II-lea după război? Cum a devenit un parc sovietic la modul propriu și figurat?

Cezar Petre Buiumaci: Pierderea Basarabiei din anul 1940 a dus la decizia regelui de a renunța la tron în favoarea fiului său, care devenea pentru a doua oară Regele Mihai. În această perioadă parcul pierde numele fostului rege și devine Parcul Național.

Trebuie să menționăm faptul că această zonă va rămâne una profund propagandistică, piața de la intrarea centrală în parc va fi redenumita Piața Berlin și Piața Adolf Hitler, apoi, în timpul ocupației sovietice a purtat numele de Piața Generalissim Iosif Visarionovici Stalin, alaturi de redenumirea atât a parcului, cât și bulevardului Jianu. Iar după destalinizare, parcul a primit numele de Herăstrău, după cel al lacului pe malurile căruia a fost construit, iar bulevardul și piața au fost redenumite Aviatorilor, piața în prezent poarta numele liderului francez Charles de Gaulle.

„Cartierul Primăverii a fost preluat de către conducerea comunistă a României postbelice pentru a fi atribuit conducerii înalte de partid, sub motivația necesitații unei facile comunicări între membrii ei”

B365: Ce s-a întâmplat cu statuia lui Stalin din “Parcul de Cultură și Odihnă”? 

Cezar Petre Buiumaci: La intrarea principală în Parcul Național Carol II era amenajată Aleea Restaurației, proiectată de același Octav Doicescu și pusă în practică de sculptorul Constantin Baraschi. Această amenajare prezenta o alee încadrată de câte un șir de cariatide care duceau către Fântâna Modura, de la numele Mudura al fetei care îl ajutase pe regele Carol al II-lea să-și potolească setea în 1930, și care a devenit imaginea Restaurației.

Acest ansamblu a fost primul desființat, iar odată cu preluarea puterii de către regimul comunist, parcul și întreaga zonă a primit o nouă onomastică, iar în vederea transformării Parcului Național Carol II într-un parc sovietic a fost înființată Întreprinderea Parcul de Cultură și Odihnă „I.V. Stalin”, care s-a ocupat de transferul unor piese din patrimoniul altor instituții, precum statui de la Pinacoteca municipală sau de la Întreprinderea Administraţia Crematoriu şi Cimitire, 48 de specii de flori, 17 hârdaie şi 399 de ghivece, în valoare de 95.881 lei.

Înființată la 1 mai 1951, Întreprinderea Parcul de Cultură și Odihnă „I.V. Stalin” este desfiinţată de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei la 1 ianuarie 1952, când personalul trece în cadrul unei noi instituții: Secția de Artă și Cultură, iar fondul mijloacelor de bază trece la Secția Administrativă din cadrul Sfatului Popular.

Despre amenajarea și transformarea Parcului Național Carol al II-lea în Parcul de Cultură și Odihnă din Capitală ziarul „Scânteia” scria în primăvara anului 1951 că pe terenul din jurul lacului Herăstrău se deschiseseră șantiere cu menirea de a amenaja parcul „după exemplul minunatelor parcuri de acest gen din Uniunea Sovietică”.

Acesta urma să fie deschis parțial la 1 Mai, data la care erau anunțat a fi definitivate lucrările la peluza centrală, cu cele două alei care o încadrau, bazinul cu fântâni arteziene, teatrul în aer liber capabil să primească circa 5000 locuri, unde găseau totodată și „două mari umbrare biblioteci, o estradă pentru conferințe, cântece și jocuri, două umbrare bufet etc.”

În zona de nord a lacului se urmărea amenajarea horticolă și amplasarea unui
„mare scrânciob mecanic, cu un diametru de 15 metri, 3 grupuri leagăne bărci, o turnantă ciclistă pentru adulți și una pentru copii, un disc centrifugal („Divanul fermecat”), dispozitive de încercare a puterii, două grupe de călușei, lanţuri rotative cu avioane, 13 grupuri compuse din tobogane, leagăne, balansoare și discuri rotative, un pavilion ciupercă cu jucării”. Iar pe lângă acestea, pe trei hectare, o mare plajă cu dotările necesare acestui tip de recreere, „cu vestiare pentru 15.000 de persoane, cu 3 restaurante, 6 bufete, numeroase chioșcuri cu răcoritoare. De asemeni se vor amenaja un mare număr de terenuri de tenis, volei, baschet și se vor instala numeroase aparate de gimnastică”.

Parcul Carol al II-lea a fost reamenajat după model sovietic, prin „muncă voluntară”

Cezar Petre Buiumaci: Agrementul acvatic fiind reprezentat de un vaporaș, mai multe șalupe și 240 bărci. După data de 1 Mai erau preconizate a fi realizate lucrările pe o suprafață de aproape 300 hectare, care cuprindeau un „Oraș al copiilor”, un turn pentru exerciții de lansare cu parașută, o aerostație cu baloane captive etc. Această mare lucrare edilitar-culturală era realizată însă prin intermediul muncii neplătite, denumită de regim „muncă voluntară”, la care au participat în timpul liber 4 – 5.000 cetățeni la diferite lucrări.

Parcul este inaugurat la 1 Mai 1951, ocazie cu care este dezvelită, la intrarea sudică, statuia liderului sovietic I.V. Stalin

La mitingul organizat de partidul comunist a fost desfășurat un mare efort uman, participând la manifestare jumătate de milion de oameni. Inaugurarea parcului a fost făcută înaintea mitingului, prin tăierea panglicii de către liderul comunist român, Gheorghe Gheorghiu-Dej, după care fruntașii Partidului, membrii Guvernului și oaspeții au vizitat parcul.

Însă lucrările de amenajare a parcului vor dura mai mult decât era preconizat, doi ani mai târziu, același ziar publica un articol intitulat Se înfrumusețează Parcul de cultură și odihnă „I.V. Stalin” care anunța că pentru anul 1953 era alocată suma de aproape 4 milioane lei. Cu acești bani urmau a se planta o serie de plante și pomi, mărirea rețelei electrice și a debitului de apă. Organizarea de expoziții științifice un muzeu româno-rus, o expoziție A.R.L.U.S. și una de artă plastică, plus alte 16 expoziții diferite.

Totodată urmau a fi organizate diferite competiții sportive și serbări populare, iar pentru copii reprezentații ale teatrelor de păpuși „Țăndărică” și „Prichindel”, cât și filme de desen animat sau cu scriitori și cu redactori ai revistelor pentru copii. Sigur că propaganda nu uita să fie prezentă și să organizeze la Casa de cultură a parcului „întâlniri ale oamenilor muncii cu stahanovişti, scriitori, oameni de știință și de artă”.

Cezar Petre Buiumaci: Una dintre valențele culturale ale parcului a reprezentat-o biblioteca populară, a cărei prezență se făcea simțită pe aleile laterale ale parcului, având la nivelul anului 1958 nu mai puțin de 7 biblioteci – dintre care una tehnico-științifică cu un fond de peste 4.000 volume și biblioteca pionierului cu peste 2.500 cărți – umbrare cu cărți, ziare, reviste, standuri cu albume de artă, dar și câteva biblioteci volante.

Expozițiile de artă plastică, organizate între 1 mai și 30 septembrie, precum retrospectivele unor artiști plastici – Adam Bălțatu, Lucian Murnu, Steurer și alții, expoziții ale artiștilor plastici amatori, dar și expoziții de artă populară, decorativă etc.

Pe scena teatrului de vară se produceau Ansamblul Sfatului popular al Capitalei, ale Teatrului Național din Cluj, ale Operetei de Stat din București, precum și ale altor teatre, iar pe Estrada artistului amator erau programate zilnic programe artistice, așa cum erau spectacole de dansuri, coruri, numere de estradă, prezentate de formații de amatori din Capitală.

“După destalinizarea intervenită în anul 1956, statuia liderului sovietic a mai rezistat câțiva ani, fiind în final dată jos de pe soclul în martie 1962”

Cezar Petre Buiumaci: Revin la zona parcului în care trebuie să remarcăm construirea Combinatului Poligrafic „Casa Scânteii”, cel mai important edificiu construit în timpul regimului comunist, în prima parte a acestuia, ca exemplul al obedienței regimului față de Stalin, de arhitectura sovietică, fiind în același timp edificiul în care propaganda comunistă își tipărea materialele de propagandă, dimensiunile acesteia fiind de neimaginat până la acel moment.

În fața acestui exemplul al arhitecturii realist socialiste a fost amplasat în anul 1960, statuia celui mai important ideolog comunist venit din U.R.S.S. Vladimir Ilici Lenin, realizat de sculptorul Boris Caragea. Aceasta, alături de statuia lui Petru Groza de la Podul Eroilor, au fost demontate în martie 1990 și de atunci au stat depozitate prin diferite locuri. Aceste două statui ar putea fi pivoții unui parc al statuilor comuniste din România, într-un concept care există în câteva dintre țările vecine.

“În prezent aleile au configurația inițială, s-au păstrat amenajările din perioada interbelică”

B365: Ce lucrări de agrement acvatic au fost realizate în comunism? Ceea ce vedem azi în Herăstrău este opera regimului comunist?

Cezar Petre Buiumaci: Ceea ce vedem astăzi în Parcul Regele Mihai I, căci aceasta este denumirea oficială actuală a parcului construit de Carol al II-lea, sunt de fapt amenajările din perioada interbelică. Pavilioanele parcului au fost provizorii încă de la început, așa este și cazul Parcului Carol I.

În prezent aleile au configurația inițială, insula este construită în perioada interbelică. Ce putem consta că exista din timpul regimului comunist sunt teatrul de vară și Pavilionul “H”, ridicat aici, în preajma Casei Scânteii, edificiul etalon al arhitecturii sovietice de tip realist socialist și care era exemplul obedienței regimului de la București.

Acest pavilion a avut menirea de a fi un pavilion expozițional, având în primii ani menirea de a expune realizările economiei sovietice. Avem apoi decorarea aleilor parcului cu busturi, sub o umbrelă a educării maselor prin aceste forme sculpturale, în care regăsim personalității ale culturii și științei din zona politicii de stânga. În cadrul amenajărilor din partea a doua a regimului comunist au fost introduse un alt tip de sculpturi, cele care au la bază cultura populară a poporului român: basmele și legendele.

În privința agrementului acvatic regăsim în Herăstrău posibilitatea plimbărilor cu bărcile, hidrobicicletele și vaporașul, și construirea unei baze sportive nautice pe malul nordic.

“Muzeul Satului, perla amenajării marelui arhitect Octav Doicescu”

B365: S-au mai păstrat clădirile inițiale? Cele proiectate de arh. Octav Doicescu au devenit restaurante cu terase sau sunt în ruină, am scris despre asta.

Cezar Petre Buiumaci: Au rămas și cel mai important ansamblu îl reprezintă Muzeul Satului, perla amenajării marelui arhitect, care, printr-o colaborare cu marele sociolog prof. Dimitrie Gusti, a realizat cel mai important parc tematic etnografic, conceput ca un muzeu sociologic de către fondatorul său, al cărui nume îl poarta astăzi acest muzeu.

Deschis de ziua regalității, la 10 Mai 1936, muzeul etalon are amplasată în fața intrării piatra care amintește de acest unic eveniment, care a fost dezvelită de către regele Carol al II-lea, într-o ceremonie la care au participat fiul său, Marele Voievod de Alba Iulia, guvernul și întreaga clasă politică și culturală a vremii.

După 1989, pe locul unde era statuia lui Stalin a fost pusa cea a generalului Charles de Gaulle iar pe Insula Trandafirilor a fost construit „Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene”

Cezar Petre Buiumaci: După 1989 parcul Herăstrău a avut același parcurs pe care l-au avut toate celelalte parcuri bucureștene, fiind în administrarea municipalității prin serviciile acestora. Au fost reconfigurate unele pavilioane, devenind mai profitabile și construirea, în deosebi în zona malului nordic, a unor restaurante care au crescut interesul pentru această zonă.

A fost refăcută „Aleea Restauraţiei” sub denumirea de „Aleea Cariatidelor”, a fost amplasată statuia generalului Charles de Gaulle pe locul unde anterior fusese statuia Generalissimului Stalin, pe Insula Trandafirilor a fost construit „Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene”, într-un concept pietonal al sculptorului Ionel Stoicescu, cel care a refăcut și „Aleea Cariatidelor”. Au fost desființate busturi ale unor reprezentați ai regimurilor anterioare, însă majoritatea s-au păstrat, ca urmare a afilierii mai degrabă culturale ale personalităților. Parcul este în linii mari cel de acum aproape un veac, cele mai multe schimbări intervenite au fost cele legate de denumirea acestuia.

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene

• Cum se trăiește în cartierul Gara de Nord – Matache Măcelaru, după măcelul demolărilor. Mașini și claxoane pe ruinele unui loc pe vremuri fermecător
• EXCLUSIV | Demolări și praf apocaliptic. Cum a fost construit Bd. Victoria Socialismului, azi al Unirii. Neștiuta istorie a arterei faraonice a lui Ceaușescu și a faimoaselor fântâni
• “Orașul neterminat” – Micul Paris era planificat să devină Mica Moscovă. Cum a fost construit Bucureștiul socialist și istoria cartierului-dormitor Dristor I INTERVIU
• Renașterea Blocului Liric, minunea care schimbă viața bucureștenilor din cartierul Cișmigiu. Aici, de pildă, oamenii își fac singuri compost pentru grădini
• EXCLUSIV | Bucureștenii care redau gloria unui loc rămas fără glorie: Piața Palatului Regal, acum a Revoluției. Cum poate fi transformată parcarea MAI într-o oază de verde
• EXCLUSIV I O singură clădire redă viața unui întreg cartier. Bursa Mărfurilor București, monument industrial de rară frumusețe, e acum The Ark – arca lui Noe din Rahova-Uranus
• EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București
• EXCLUSIV I Parcul Circului, o groapă de gunoi transformată în Paradis. Cum se alege praful de opera unui mare arhitect peisagist din București
• Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
• Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
• VIDEO | Bucureștiul dispărut. „Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei”, cum arăta cartierul Ștefan cel Mare înainte să apară blocurile
• Invitație la îndrăgostire. Flămânda și Sfânta Ecaterina – cartiere unice, care-și păstrează numele de mahalale și tot farmecul din vechiul București | INTERVIU
• De ce e Floreasca un cartier atât de atractiv (și scump), deși e plin de blocuri tip cazarmă, cu apartamente minuscule. Microuniversul ridicat în locul hipodromului lui Negropontes
• Într-o mare de blocuri comuniste, două oaze de case vechi din cartierul Tineretului au scăpat de demolare. Parcelarea Lânăriei, concepută de arhitectul palatelor din Micul Paris
• Cartierul Tineretului, construit în ritm infernal, a înlăturat brutal casele și rostul a mii de bucureșteni. Călătorie în lumea dispărută a florarilor de la care Regina Maria lua bujori
• Cartierul evreiesc din vechiul București, azi umbra unui spațiu cândva vibrant, cu prăvălii și case interbelice valoroase. Unde azi e magazinul Unirea era inima comunității
• Dorobanți, azi cartierul cu cele mai râvnite vile din București, a plecat de la case-vagon cu grădini mari. Cine au fost dezvoltatorii care au transformat spectaculos zona | Interviu
• Pipera, exodul bucureștenilor în câmp. Cartier de business cu zgârie-nori lângă urbanism de tarla, aplicat după coduri de pe vremea lui Cuza I INTERVIU
• Ferentari, cartierul promisiunilor neonorate de mai bine de 100 de ani. Cum a ajuns “Câmpul Veseliei” să fie considerat ghetoul Bucureștiului | INTERVIU
• Colentina, pe vremuri colea-n tină, cartierul căruia natura i-a dăruit și lac, și râu. Unde acum e Parcul Plumbuita, cândva era o mare mlaștină din București | INTERVIU
• Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București
• Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani
• Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta
• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat