O fată cu beretă roșie umblă prin oraș, fiți cu ochii pe ea. “Art de vivre în București” cu Nicolle, primul român care-a absolvit cursul HEG, la cea mai veche academie culinară din lume – “Le Cordon Bleu Paris”

Scrie, gătește, citește, spune povești, ascultă muzică franțuzească la patefon, a conceput o adevărată filosofie a gustului pentru toți cei care vor să mănânce de plăcere sau să bea pentru bucuria de a bea, face lucruri, crede în frumusețea prieteniei și are mulți prieteni în toată lumea, organizează cine educaționale, călătorea mult înainte de pandemie și abia așteaptă să călătorească din nou. Dar, mai ales, iubește Bucureștiul și adoră Parisul, orașele fără de care viața ei ar fi lipsită de inspirație și de sens. Astăzi, povestea fetei cu bereta roșie, micuța franțuzoaică din Micul Paris. Sau, mai bine spus, ce-a mai rămas din el, din ăla Micu'.

E româncă, dar seamănă teribil de mult cu o franțuzoaică. Este foarte plăcută, vorbește frumos, cultivat, cu răbdare și zâmbește mereu, pur și simplu Nicolle știe să zâmbească. Sunt rari cei care zâmbesc nativ, fără să facă eforturi ca să placă, născuți să zâmbească, iar nu făcuți. Nicolle Birta (adică femininul de la “birt”, dacă stai să te gândești la etimologia numelui, ca să ai de ce să zâmbești) este copywriter & creator de concepte, promotor al bunului gust și al convivialității, are un blog culinar scris cu mare pasiune (bistromargot.ro), un loc în care vorbește despre viața bună, șampanie, Paris și despre vise devenite realitate. Când am văzut bereta ei roșie prin București, am știut că trebuie să vorbim.

Nicolle a scris o lucrare despre bucătăria boierească din Micul Paris si cu ea i-a uimit pe franțuji

B365: Ce înseamnă Bucureștiul pentru tine?

“Probabil că te-ai uitat la bereta mea pariziană când m-ai întrebat asta, dar nu o lăsa, te rog, să te inducă în eroare: iubesc Parisul, este orașul meu de suflet, dar iubesc în egală măsură și Bucureștiul, orașul în care m-am născut, în care am crescut și pe care, de altfel, l-am și studiat în lucrarea mea de cercetare “De la Paris la Micul Paris: o călătorie gastronomică”, elaborată pentru finalul studiilor de la Hautes Études du Goût. Cred că orașele sunt că oamenii: trebuie să fii deschis să le cunoști poveștile că să se nască un soi de apropiere. Bucureștiul chiar nu duce lipsă de povești și m-am bucurat să constat că spiritul convivial a ceea ce era odată Micul Paris începuse să fie reluat – desigur, sub o altă formă, în Bucureștiul contemporan, iar cultura gastronomică și cea oenologică se bucurau de o anumită efervescență înainte de apariția pandemiei. Rămâne de văzut în ce fel se va schimba peisajul în urmă acestei experiențe pandemice, în orice caz, eu sper că bucureștenii să nu își piardă spiritul convivial, să își păstreze interesul pentru mâncare și vin ca expresii ale bucuriei de a trăi, pentru că interesul și dorința lor de a se educa  vor continuă să influențeze și să contribuie la evoluția orasului”.

“Mîncarea înseamnă istorie, storytelling, emoție, identitate, apartenență”

Nicolle a început prin a găti pentru prieteni, apoi a facut specializări la Paris, dar nu are o circiumioară deschisă, un bistro, propriu zis. Găteste când are evenimente la studioul ei si o interesează mai mult sa transmită cunostiințele ei despre filosofia bucătariei franceze mai departe. Filosofia din spatele unei farfurii care arată senzațional.

B365: Ce înseamnă mâncarea și vinul pentru tine?

Nicolle Birta: “Pentru mine ideea, de gust unde cuprind și vinul, și mâncarea – înseamnă mult mai mult decât simple ingrediente, decât rețete sau etichete. Înseamnă istorie, artă, știință, simbol, înseamnă storytelling, emoție, memorie, înseamnă spiritualitate, identitate, comunitate, patrimoniu, apartenență, act cultural și de creație. Toate acestea creează repere. Și cred că avem, mai mult ca niciodată, nevoie de repere, pentru că reperele creează sens. Iar sensul este fundamentul oricărei existențe.”

“L’art de vivre” – arta de a trăi, pentru că arta mesei se subscrie artei de a trăi”

Nicolle Birta: “Nu întâmplător, în cultură franceză există acest concept –“l’art de vivre” – arta de a trăi, pentru că arta mesei se subscrie artei de a trăi. Frumos și cu sens. Și, deși poate că la prima vedere nu este evident, cele două dimensiuni ale gustului – cea concretă, în sensul propriu, al papilelor gustative și cea figurată, care ține de estetică și discernământ, sunt indisolubil legate una de cealaltă, derivă una din cealaltă și se influențează una pe cealaltă”.

În pandemie, Nicolle a făcut pîine cu maia, în timp ce toți se băteau pe drojdie. Mai greu a fost când a dispărut și făina, de parcă venea Apocalipsa. Din toate a învățat câte ceva, pentru că învățătura este mama înțelepciunii. Crede că gusturile pot fi educate și trebuie să fie educate.

“O viață trăită cu gust devine o viață trăită cu sens”

Nicolle Birta: “În viziunea mea, educarea gustului începe cu educarea spiritului. Pentru că fiecare nouă experiență, fiecare nouă idee pe care o descoperim, fiecare nou spațiu pe care îl explorăm ne schimbă perspectiva asupra tuturor celorlalte pe care le-am cunoscut anterior, ne face să le privim diferit, cu un ochi mai critic și mai avizat. Atunci când cunoaștem mai mult, ne raportăm altfel la tot ce am cunoscut înainte. Când orizonturile noastre se lărgesc, și gusturile noastre sunt modelate altfel, pentru că felul în care ne construim și ne populăm universul interior se reflectă și în afara noastră: în viziunea noastră despre lume, în alegerile pe care le facem, în drumul nostru, în viața noastră. Și astfel, o viață trăită cu gust devine o viață trăită cu sens”.

Fata cu bereta rosie o să țină cursuri de filosofia gustului la studioul ei, Repertoire

B365: Ai absolvit programul “Hautes Études du Goût Le Cordon Bleu Paris”. Cum a fost la școala la Paris?

Nicolle Birta: “A fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit și, dincolo de nivelul înalt al informațiilor, al cursurilor, al formatorilor, eu am resimțit-o în primul rând ca pe o experiență care și-a lăsat amprenta pe interior, asupra felului în care privesc gastronomia, gustul și arta mesei, dar și viața în general. Din această primăvară voi lansa la studio o serie de experiențe care au ca direcție principală educația gustului, în mai multe forme, însă toate axate pe filosofia aceasta de gust și bun gust aduse împreună”.

Trei epoci de bucătărie românească : interbelică, comunistă și pre-pandemie

B365: Foarte interesantă tema lucrării tale, bucătăria regală/bucătăria boierească din Micul Paris și bucătăria comunistă. Știu că vei ține cursuri despre asta în București. A fost greu să te documentezi?

Nicolle Birta: “Pentru că nu mi-am dorit să realizez doar o lucrare academică de sfârșit de studii, am gândit totul că pe o călătorie gastronomică de la Paris la Micul Paris, făcută din trenul imaginației, fiecare dintre cele trei epoci fiind o “stație” în care oprește acest tren. A fost o lucrare care a necesitat o muncă grea, am petrecut vreo două luni zi de zi la Arhivele Naționale pentru documentare, dar procesul în sine a fost o adevărată aventură, un carusel plin de emoții de tot felul, încântare, amuzament, curiozitate și, mai ales, întristare, când am înțeles, pe documente, ce am fi fost noi astăzi dacă nu ar fi intervenit acea sincopă adusă de comunism. Lucrarea a fost foarte bine primită, juriul a considerat că este bine documentată, bine stucturată și bine scrisă, și astfel, în octombrie 2018, la Reims, am primit DUGGAT –Diplôme Universitaire du Goût, de la Gastronomie et des Arts de la Table cu mențiunea “très bien”, numărându-mă, cu lucrarea mea, chiar printre cei trei laureați care au urcat pe podium. Acela a fost momentul în care toate nopțile edormite și toată oboseală acumulată în timpul cercetării s-au evaporat, iar bucuria le-a luat locul”.

Dacă o să vedeți o fată cu o beretă roșie prin București, să o salutați din partea mea. E Nicolle, fata cu studii de gastronomie la Paris. Fata care a invățat faptul că viața chiar poate fi trăită cu artă, poftă, charm si rafinament. Pe curând, până la următorul personaj din seria noastra, Art de Vivre în București, cu B365.