O doamnă respectabilă din București și-a pierdut mințile în urma arestării lui Călin Georgescu

Bine v-am găsit, mai bună și decât Călin Georgescu să vă fie inima, că doar mintea ne poate păcăli că ea nu e bună, de fapt. Îmi face o deosebită plăcere să vă sărut încă o dată pe București, pe sectoare, pe cartiere, pe bulevarde, pe șosele, pe străzi, pe alei, pe intrări, pe lacuri, pe Dâmbovița și, nu în cele din urmă, inclusiv pe Delta Văcărești despre care aflai adineaori că este singurul caz din lume de deltă apărută spontan într-o capitală. Mai sunt Cairo și Amsterdam care au delte pe lângă ele, dar deltele erau acolo de dinainte să apară respectivele orașe. Deci 1-0 pentru originalitate și spontaneitate în orice meci dintre Delta Văcărești și oricare altă deltă. Io, dacă eram în locul ei, când apăream, așa de nicăieri, ziceam și-un: Bau! În fine…

Ieri, foarte de dimineață, mă sună soru-mea pe un ton foarte limpede și sacadat, în sensul că fiecare cuvânt părea să aibă câte un punct pus după el, ca să îmi comunice ceva ce clar pe mine mă interesa la momentul respectiv, adică nu mi s-ar fi mijit zorii fără informația respectivă: Maxim. O. Oră. Am. Dormit. Legat. Azi-noapte.

Oleleo, mă gândii io în sinea mea oltenească, ia uite cum o luă p’asta distracția în timpul săptămânii. Eu, dacă pierd o noapte în favoarea ideii mincinoase că mai am vârsta pentru așa ceva, trei zile mă simt și arăt ca niște moaște la care nu vine nici rușinea în pelerinaj. Epava Titanicului arată proaspătă pe lângă aspectul meu. Prin urmare, am apreciat-o pe soru-mea, care nici ea nu e cu mult mai tânără decât mine, pentru această dovadă de curaj nocturn.

„N-am putut să dorm de grija lui Călin Georgescu”

Păi, ieșiși pe undeva? Am întrebat-o eu. Nu, mi-a răspuns ea. N-am putut să dorm de grija lui Călin Georgescu. Eu, la prima oră, nu prea sunt genul care să se înnebunească după discuții. Dacă ar fi după mine, ambientul în care mi-ar plăcea să-mi petrec primele două ore după ce mă trezesc ar fi în uterul mamei mele, să nu văd pe nimeni și, mai ales, să nu aud pe nimeni. Și soru-mea e la fel. Cred că ni se trage de la mama pe care, ca pe orice femeie balcanică respectabilă, o apuca făcutul de curățenie la șapte de dimineața când te trezeai din somn în mijlocul aerisirii chiar și cu minus cinci grade afară.

De asta m-am și mirat că m-a sunat așa devreme, dar tot n-aveam toate sinapsele legate ca să-mi dau seama în ce sens glumește. Că susținătoare pe bune n-avea cum să devină peste noapte. O să te rog să fii mai specifică un pic, i-am zis. L-au arestat pe Georgescu pentru 30 de zile și l-au adus aci, la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă, la mine în spatele blocului și sunt exasperată, că au urlat susținătorii toată noaptea să-i dea drumul, am vrut io să mă duc să-l eliberez. Și strada pe care e Arestul Preventiv tot Georgescu se numește. George Georgescu.

Eu, v-am zis deja, am perspicacitatea pe mic dimineața, așa că i-am zis direct: Păi, de ce n-ai sunt la poliție? Adriane, erau înconjurați de jandarmi, în fața poliției. La cine să mai sun? A. Acest A, prescurtarea lui Aha care era deja mult prea mult pentru mine, a fost maximul de empatie de care am putut da dovadă la ora aia. M-am interesat și de nepotu-meo și de cumnatu-meo, dar ei nu întâmpinaseră probleme, sunt genul lângă care poți tăia lemne. Cu drujba.

Eu nu mai am cablu din primăvara lui 2020, așa că măcar mi-am început dimineața cu o informație nouă. Habar n-aveam că știrile încă sunt preocupate de domnul Călin Georgescu. Indiferent de verdictul pe care îl va primi, sper ca, până la urmă, pentru a fi imparțială, justiția să fie de partea noastră, a tuturor.

Singura concluzie pe care o pot trage la finalul acestui articol este că mi-ar plăcea să trăim într-o societate în care să ne respectăm somnul unii altora. Mai ales că lumea este din ce în ce mai obosită nu doar fizic, ci cu precădere psihic, iar odihna nu prea are darul de a ne înrăi, ci, dimpotrivă, ne limpezește un pic mințile și ne ajută să luăm, poate, niște decizii mai cumpătate și care să nu fie în detrimentul celorlalți.

În fond și la urma urmei, atât în București, cât și în întreaga lume, liberul arbitru capătă valoare abia atunci când ne folosim de el ca să nu-i jignim, rănim, criticăm sau rănim pe alții, capătă valoare când iubirea este singura alegere. Atât pentru astăzi din arestul minții mele. Doamne ajută și Doamne ferește, somnul mintea ne-o odihnește. Adișorul Sperodihnitorul.