“O, Ciucu!” – Odă primarului general al Capitalei. Am fi întrebat 100 de AI, dar de bază sunt doar 4 și atunci te mulțumești cu ei

Am remarcat în ultima vreme că domnul primar este mustrător și un pic (cel puțin un pic) supărat pe noi, muritorii de rând, pentru că pare că nu apreciem la adevărata valoare (adică unanim și fără ezitare) toate acțiunile domniei sale. Şi, cum l-am văzut pasionat de AI în ultima vreme, i-am pus pe toți oamenii mei din AI, angajații mei, prietenii mei, să scrie ceva frumos despre domnul primar, o odă să îi arate meritele așa cum sunt ele.

 Şi iată ce a ieșit .

Cu Chat GPT

„O, Ciucu, primar al Capitalei cu pași de inventar,  cu privirea ta ageră, de inspector al bordurii,  ai coborât în oraș ca-ntr-o legendă administrativă  și-ai găsit, surprinzător, că Bucureștiul nu e tocmai tablou.

Tu, care numeri stâlpișori ca pe mătănii urbane  și vezi bănci nepotrivite cum alții văd nori,
Tu, care recunoști coșul urât de la o stație distanță, ai făcut din plimbare metodă și din metodă promisiune.

O, tu, care ai descoperit că trotuarul e ocupat de mașini și că urâtul e peste tot, ca praful fin pe mobilă,
ai rostit cu solemnitate ceea ce știm cu toții de ani:  așa nu se mai poate, dar uite că se poate, zilnic, de mult.

Și totuși, în tine stă speranța noastră mică,  aceea că după constatare vine și un gest simplu:  un trotuar eliberat, un copac îngrijit, un gard vopsit,  un colț de oraș care, dintr-o dată, arată ca și cum cuiva îi pasă.

Îți cântăm oda, nu cu fanfară, ci cu ironie blândă,  căci în București iubirea e mereu un pic sceptică,  dar dacă vei face din ordine un obicei, nu un discurs,  atunci chiar vei merita aplauze, nu doar vizualizare.

Și dacă nu, rămâi măcar patronul spiritual al tururilor ghidate prin dezordinea noastră zilnică,  primarul care a văzut urâtul clar,  într-un oraș care, cu toate, încă are curajul să înflorească.”

Gemini | Odă Guvernatorului Capitalei: De la Sector la Imperiu

„O, Tu, Ciprian, cel ce-ai lăsat în urmă sectorul cel mic, Să vindeci întregul oraș de paragină și de „nimic”, Acum, peste tot Bucureștiul tronează viziunea ta fină, De la Gara de Nord până-n sud, unde-ncepe lumina!

Nu mai sunt doar borduri de sector, sunt magistrale de vis, Unde stâlpișorul e lege și trotuarul e paradis. Tu, cel ce-ai promis că Bucureștiul va fi ca afară, Transformi Capitala-n șantier, din zori și până în seară.

Cu postări kilometrice, explici cum se sudează o țeavă, Căci RADET-ul e fiara pe care o strunești cu zăbavă. Ești zeul parcărilor cu plată, dușmanul „parcării la liber”, Ne-ai dat abonament pe oraș și speranță pe cablu de fibră!”

Ce spune Claude

„O, Mărite Primar General, te privim cu gâtul întins spre ecranele telefoanelor, așteptând următoarea ta mustrare părintească la adresa cetățenilor care îndrăznesc să aibă mașină.

Ești atât de eficient, încât uneori ne temem că vei pava și Dâmbovița doar pentru a ne arăta cât de drept poate sta un rând de dale. 

Să ne trăiești, să ne digitalizezi și, te rugăm, nu uita: dacă tot ai făcut orașul „inteligent”, poate îi înveți pe algoritmi să ne dea și apă caldă în zilele cu soț, nu doar grafice superbe despre cum va fi bine… cândva.

Bucureștiul e mic pentru tine, Ciprian; deja simțim cum postările tale încep să capteze semnale de la Cotroceni!„

Cuvinte de laudă de și de la Perplexity 

„În inima orașului fremătător, unde pașii grăbiți scriu povestea fiecărei zile, se ridică figura celui ce veghează echilibrul dintre haos și speranță: Ciprian Ciucu, primarul ce își poartă răspunderea ca pe o făclie vie. 

Nu din vorbe goale își țese drumul, ci din fapte care, una câte una, reconstruiesc încrederea. În parcuri redeșteptate și alei curate, în decizii ferme și priviri orientate spre viitor, se simte amprenta unei voințe care nu se risipește. 

E greu să conduci un oraș ce nu doarme, să asculți mii de voci și să alegi direcția dreaptă. Și totuși, cu răbdare și cu luciditate, el pare să transforme zgomotul în sens și așteptarea în proiect. O, edil al Bucureștiului, între ziduri vechi și visuri noi, rămâi statornic în rostul tău: să faci din oraș nu doar un loc de trecut, ci unul de trăit cu demnitate.”

Acum, că ne-am liniștit, de săptămâna viitoare ne întoarcem frumos la viața noastră obișnuită, sper, în care ne permitem să mai spunem și ce nu ne place.