ESENTIALHUFFLIBERTATEAȘTIRI

O boală nouă și perfidă a apărut în București. Sindromul despre care vorbește Valeriu Nicolae

Sigur, s-ar putea ca titlul să sune amenințător la propriu, să te facă se te uiți după simptome pe care poate că le-ai ratat în vreme ce, de teama COVIDului, tot pândeai dacă mai ai gust sau miros sau te înfiorai la un acces de tuse. Nu este vorba despre o boală în înțeles medical, dar asta nu o face mai puțin boală. Valeriu Nicole o numește "Sindromul Salvatorului".

Suntem cumva programați să ne uităm, dacă nu constant, măcar din când în când după „Salvatori.” Să îi așteptăm, să nu-i imaginăm, să ne închipuim că au apărut și i-am identificar,  pentru ca mai apoi să așteptăm să ne rezolve Marea Problemă sau problemele mijlocii și mici, dar multe. Normal că suntem cumva programați să ne uităm după salvatori, e de ajuns să ne gândim puțin că sunt mii de basme și de cărți și cam tot atâtea filme burdușite cu eroi care, atunci când lucrurile nu merg sau chiar o iau razna complet, apar și salvează situația.
Că întotdeauna sunt probleme de rezolvat, e clar. Că, uneori, sunt probleme uriașe de gestionat, e la fel de clar.
Că sunt valabile ambele enunțuri de mai sus în lume, în țară și la București, e tot clar.  În acest context sumar descris, Valeriu Nicolae vorbeșt despre inflația de salvatori. Despre „Sindromul salvatorului salvatorului”

Amuzanta, dar trista inflație de salvatori

Într-o postare publicată pe Facebook, Valeriu Nicolae scrie:
„Pe mine mă sperie oamenii care se prezintă ca fiind salvatori. Ăia care se și cred salvatorii națiunii mă blochează. Am dat peste câțiva. Acum o parte a lor chiar sunt în poziții de putere, unul primar și doi miniștri. Cei doi miniștri erau convinși, și bănuiesc că încă sunt convinși, că salvează salvatorii și neamul.
În fapt avem o explozie de salvatori. Inflația asta de salvatori a dus la o treabă pe cât de haioasă pe atât de tristă. Salvatorii salvatorilor salvatorilor pare a fi ultima modă. Nu îmi amintesc vreodată să fi fost lovit de sindromul salvării neamului. Deșteptului satului m-am mai crezut, ca orice prost, dar după ce am dat peste câțiva oameni geniali m-am vindecat.”, scri Valeriu Nicolae.

Turma de salvatori

Și Valeriu Nicolae continuă: „Mi-am amintit că eu unul nu sunt în stare să-mi leg șireturile ca lumea și că odată m-am chinuit 2 ore să montez o clanță pe care un meseriaș cu patru clase a rezolvat-o în 3 minute și m-am liniștit, sper definitiv.
Sunt convins că ultima noastră nevoie e de încă o turmă de salvatori. Ne-ar prinde bine o inflație de oameni capabili să schimbe, fiecare, un pic în bine, viața altor măcar 1-2 compatrioți sărmani. Un pic mai puțină gargară și mai multe lucruri făcute nu din gură ar fi minunate. Nu ar salva Românica, dar măcar am aduce ceva mai multă normalitate într-o clasă politică atât de plină de guri de AUR că mai am un pic și o regret pe Viorica. Doamna Dăncilă măcar ne făcea să râdem.”, scrie Valeriu Nicolae.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button