Nu mai fiți săraci!! Despre Tudor Chirilă și second hand

Acum, mărturisesc că eu nu am văzut ce a zis Tudor Chirilă și nici nu m -am străduit să aflu exact ce şi cum, dar am văzut multă rumoare în piaţa publică pe tema asta şi desigur că am şi eu o părere. Sau chiar mai multe. Şi despre hainele second hand, şi despre sărăcie, şi despre atitudine. Aşa că o să o iau în ordine. 

1. Treaba cu hainele second hand. Nouă ne e rușine să recunoaştem că luăm de la second hand, ca să nu ne creadă lumea săraci. Şi uite că lumea încă te crede sărac dacă iei la mâna a doua. Şi, mai mult, sărăcia e ruşinoasă, judecabilă, imputabilă. Poate ne vine de pe vremea comunismului, poate e mai de demult, cert e că ne e frică groaznic de gura lumii. Revenind la hainele second hand, poate ne-ar fi mai uşor să acceptăm că nu e nicio problemă cu ele şi că, de fapt, şmecheria e să te îmbraci cu preowned pentru că industria modei e cea mai poluantă industrie de pe planetă. Pentru că ajung la gunoi sute de mii de tone de haine purtate de doar câteva ori şi în stare bună şi foarte bună. Pentru că nu are niciun sens ceea ce se întâmplă în epoca noastră, faptul că AVEM ATÂT DE MULTE HAINE, care adesea nu ne trebuie. Zeci de perechi de pantofi, încălţăminte înghesuită prin cutii, dulapuri care dau pe afară, ţinem totul, strângem totul ca hărciogii, nu se ştie de ce sau pentru ce. Dacă am da toţi la second şi dacă ne-am şi lua de acolo sunt convinsă că lucrurile ar sta măcar un pic mai bine. Plus că  există şansa să găseşti nişte comori acolo. Poate ştiţi TK Maxx, spre exemplu, raiul descoperirilor. Uitaţi-vă ce succes are grupul „Nu mai Port”, de pe Facebook. Eu personal am vândut acolo o grămadă de lucruri şi am şi luat unele excelente, ori pentru mine, ori pentru copii, oricum, nişte super descoperiri. Ultima mea achiziţie e o geantă plic de la Simina Filat, de exemplu,  pe care am luat-o cu un preţ mult mai mic decât  dacă o luam nouă. 
2. Treaba cu sărăcia. La noi aici sărăcia e o ruşine. Poate pentru că am avut parte de multă, cert e că din frica de sărăcie vin şi toate etalările astea de haine, telefoane, russian lips (pentru că şi la ei a fost tot cam aşa, de aia nişte buze cu mult hialuronic se numesc russian lips, pentru că ies în evidenţă, sunt ostentative, strigă la tine „NU SUNT SĂRACĂ”) Pe când eram eu mai mică, am făcut un reportaj cu cei de la Maserati, care abia îşi deschiseseră sucursală la noi şi o făcuseră pentru că primiseră pe fax 7 comenzi ferme şi erau şocaţi, nu vindeau 7 maşini pe an în nicio altă ţară cu populaţie similară ca şi număr. De aia parcăm Porsche în faţa blocului, ca să arătăm că nu suntem săraci. Că ne permitem. De aia ne facem case uriaşe cu banii pe care îi câştigăm atât de greu în străinătate. Să arătăm că avem. Că nu suntem săraci.
3. Treaba cu atitudinea.  Sărăcia e ruşinoasă şi dureroasă şi jignitoare, şi pentru cel care o trăieşte, şi pentru cel care o vede. La noi, homeleşii sunt loviţi cu picioarele şi alungaţi de peste tot, ca şi cum şi-au dorit să fie acolo, să fie urâţi şi murdari în faţa noastră, cei fără de prihană, care nu suportăm să vedem Așa Ceva. Şi, pentru că tot suntem aici,  posibil aţi remarcat că sunt mult mai mulţi cerşetori în Bucureşti în perioada asta şi probabil vor continua să se înmulţească, pentru că aşa e în perioade de criză, vin acolo unde sunt resursele, încercând să supravieţuiască. Nu le închideţi geamul de la maşină peste degete. Nu îi jigniţi. Dacă nu aveţi nimic să le daţi, deşi ar fi frumos să ţineţi măcar nişte bomboane la voi, măcar nu le faceţi rău. Nu vă ajută cu nimic să îi trimiteţi la muncă, ar munci, probabil, dacă ar avea ce sau dacă cineva i-ar fi învăţat cum e cu munca. Pentru că, adesea, sărăcia nu este o opţiune. Mulţi nu au nicio şansă să iasă de acolo, se nasc săraci, trăiesc săraci, mor săraci. Lumea lor e mică, închisă, limitată, lipsită de opţiuni. Nu au unde să meargă. Nu îi angajează nimeni şi, mai mult decât atât, nu au văzut muncindu-se în jurul lor şi atunci nu ştiu şi nu înţeleg. Alţii au ajuns aşa pentru că aşa i-a dus viaţa. Nu au vrut. Poate au făcut greşeli, sigur, dar nu e treaba noastră să îi judecăm. Ci, dacă suntem măcar un pic cu inima deschisă, să le zicem o vorbă bună. Şi să nu ne supărăm dacă ne răspund agresiv. Nu e de la ei.

Nota B365.ro – Tot Maria:

• 10 lucruri care mă fac fericită
• Un lucru extraordinar și câteva mai puțin extraordinare
• Winter is coming, inclusiv la București. Cum să ne pregătim mai bine în 3 pași simpli, dar esențiali