Nu iubiţi linba română, nici măcar de ziua ei!

„A-m ajuns şi eu la un mom dat la Universitate. Facebookul sa umplut încă de ieri de anunţuri care ziceau ca astă seară o să fie bairam în centru în cinstea linbii române şi că multă lume cu fiţe se duce acolo. Nu mea placut. Gagicile au fost naşpa, muzica de kkt. Mai bune erau alea de la nunta lu Borcea. Abea dacă am văzut câteva, da şi alea se lălăiau ca drogatele pe muzica de hanticapaţi. Se spărgeau în figuri, intinse pe earbă cu ţigara în bot. Mea plăcut în schimb de una care ştia fotbal ş-il bârfea pe unul Borges, dea jucat parka acum câţiva ani la Barcelona.

Organizarea a fost praf. Na-m avut nici măcar de unde sămi i-au o şaorma acolo. De foame am mâncat punga de seminţe care me-am cumpărato de la Romană când am eşit de la servici, care vroiam so crap la scară cu băeţi. Nam avut nici cu cine să vb. Toţi erau ocupaţi săi apalaude pe nişte ţărani îmbrăcaţi în ciobani veniţi de la moldoveni care cântau ca naiba la o chitară burtoasă. Bă, unu na băgat un solo la orgă!

Telefoane mişto căcălău. Toţi aveau decât Ifonuri 4, da nimeni na vrut să facă schimb cu mine pe infraroşu de melodii. Ori nau auzit de Viorel din Apărători ori erau prea proşti să înţeleagă muzica adevărată. Nici când am strigat m#e la jandarmi care erau de jurîmprejur na zis nimeni nimik. Sa luat un ochelarist de mine că de ce strig urât şi că nam ce căuta acolo cu tricou cu gigolo. Mea stat pe limbă sai zic căi din franţa şi ca-m dat 70 de euro pe el. La ce faţă avea, sincer mea fost milă de fraer căi sunam pe fraţii mei si rezolvam problema în secunda doi. De la faza asta mi sa luat. Am plecat dupa ceam aruncat pe scenă în sictir 500 de mii, când cânta un bărbos despre lăutarii din Bucureşti. Abea aştept să vin la anu cu baeţi…”

Iorgu Iordan