”Nu contezi. Deci trăiește cum ai chef!” Îndemnul unei scriitoare pentru care peștii nu există

27 nov. 2020
291 Afișari
”Nu contezi. Deci trăiește cum ai chef!”  Îndemnul unei scriitoare pentru care peștii nu există
De ce peștii nu există de Lulu Miller

Am citit o poveste despre haosul vieții și despre tărie. Despre puterea da a merge înainte. Indiferent de provocări. Dacă ți se pare că viața ta nu este tocmai roz, această carte s-ar putea să-ți schimbe starea. Depresia poate fi combătută de dorinta de a sti mai mult. Convinge-te! Dacă oamenii nu vor să citească mai multe cărți, de ce ar citi articole despre cărți care să-i convingă să le citească? Și dacă citesc articolele nu sunt deja pasionați de citit? Asta ar însemna că nu am făcut nicio afacere cu scriitura noastră. Nu e recenzia de carte un exercițiu de înaltă erudiție livrată în veșnicul limbaj de lemn care nu te apropie de subiectul în discuție? Nu. Nu e. Sau nu mai e. Am vrut să scriu despre cărți de când m-am îndrăgostit de ele, dar mai întâi eram prea mic, apoi eram prea meeh (n.r. adică tot eu - plictisitor, neispirat), iar după aia eram prea ocupat. Dar acum nu mai sunt nici mic, nici meeh, doar ocupat. Asa că dacă măcar un om citește o carte trecută prin filtrul meu de întrebări, eu ma declar fericit si zglobiu.

De ce peștii nu există de Lulu Miller, Editura Publica

 

Dragoste la prima vedere sau iubire platonică?

Dragoste mare, mare. Bubuit de inimă și zumzăială în cap la primirea veștii că a mai apărut o carte în colecția Narator. O selecție de cărți a editurii Publica intitulată sincer, serios și așezat: ”povești reale bine scrise”. Vreun editor inspirat completează descrierea colecției autentic ”am adunat o serie de întâmplări, istorii și memorii, deopotrivă adevărate, tulburătoare și, uneori, amuzante”. Nu mi-e greu să #folinlăv cu cărți care îmi pun pe tavă sufletul rumenit al vreunui om care a avut îndeajuns de mare curaj și suficient de multă liniște și armonie interioară sau dimpotrivă, calamități, traume și reprimări încât să-și rupă pielea și să scoată la suprafață emoția pură, povestea de viață, drumul, calea, voia, nenorocirea și alte mici sau mari întâmplări ale vieții.

Clar #dragostelaprimavedere cu De ce peștii nu există de Lulu Miller. O dragoste de aia ciudată și aiuritoare care te prinde pe stradă, la semafor și rămâi ca prostu în mijlocul străzii până sună claxoane din toate părțile, iar obiectul dorinței se va fi risipit în peisaj. Bibliofilia asta e boală grea, nu glumă, te poate ucide, pare-se. Având în vedere faptul că cititul îți schimbă fundamental credințele și convingerile despre lume, te ajută să crești și să înțelegi probabil ar putea fi considerat unul dintre cei mai mari criminali în serie: ucide ipostazele noastre necioplite, lipsite de empatie și limitate. Dar e genul ăla de criminal care te roagă frumos să-l lași să te omoare ca să ajungi într-un Rai unde primești nu 70 de fecioare (era să scriu fecioare virgine, ca să vedeți câtă nevoie am de cărți), ci o nouă viziune despre lume și psihologia umană, și uite așa te prind în capcana lor, pentru că după aia, în loc de fecioare, o să vrei, Doamne, iartă-ne!, o bibliotecă. Cum era aia cu Raiul meu, Iadul tău și așa mai departe…

Bun, iar am scris prea mult. Cum să nu existe pești? CEEEEE? Jur că asta mi-a fost reacția de mare olimpic la biologie care nu auzise până la cartea asta de cladiști. Nu-ți spun ce-s ăia și frumos ar fi nici să te arunci pe Sfânta Wikipedia că tot n-o să te prinzi la fel de bine ca atunci când îți explică Miller despre care-i faza. Și oricum nu o să crezi că peștii nu există că doar apostolii lui Iisus erau pescari și dacă pește nu e, pescar nu e și of, nu a zis nimeni că ăsta e un articol despre teologie sau filosofie sau alte complicățenii de astea, e doar un text despre o carte. Una în care scrie că și de ce peștii nu există.

Cine vrea cartea asta cadou?

Dacă vrei să-ți ajuți un om drag să înțeleagă diferența între formă și esență, dacă îți cere ajutorul cineva care nu mai înțelege ce se întâmplă cu lumea asta, cu viața lui/ei cu haosul cu care e impregnată orice formă de ordine, pune-i cartea asta în mână. Dacă te preocupă adevărul și fațetele lui, moralitatea și echilibrul de perspectivă și nuanță într-o poveste, fă-ți cadou cartea asta. Dacă vrei o carte care să te ia un pic peste picior, în cel mai elegant mod și să-ți vină să-ți cari pumni după ce treci de jumătatea ei, ia-ți cartea asta. David Starr Jordan, stoicul ihtiolog te va cuceri cu totul în prima parte a cărții, îți vei dori să fii ca el, să ai tăria lui de caracter și forța lui de a îndura și de a trece senin prin viață, după care se va întâmpla ceva, ceva straniu și complet neașteptat, o să afli tu ce…

cartea de ce pestii nu exista
De ce peștii nu există de Lulu Miller sursa: www.publica.ro

3 citate răsfățate

”Nu contezi. Deci trăiește cum ai chef. Deși nici ceilalți nu contează, tratează-i ca și cum ar conta.” – Ce mai auzea Lulu de la tatăl ei când era mică. Nu-i așa că v-ați topit?

”Orice concepție despre viață are măreție.”Citatul ăsta e de la Darwin.

”Căci omul e mai presus decât ceea ce poate face.” – De acord cu tine, domnule Jordan! Deocamdată.

3 idei. Să le iei!

1. Lulu Miller analizează articolul medicilor psihiatri Shelley Tailor și Jonathon D. Brown – ”Illusion and Well-Being: A Social Psychological Perspective on Mental Health” din 1988 și ajunge la următoarea concluzie: 

”Autoiluzionarea trebuia să fie moderată, asta era soluția. Numeroasele studii au arătat că negarea și iluzionarea extreme erau dezadaptative. Dar minciunile moderate, minciunile albe, mugurașii rozalii ai minciunii? Acestea puteau fi extrem de benefice. Ideea era că, dacă luai o persoană chinuită și o ajutai să-și remodeleze povestea de viață într-una ceva mai pozitivă – una în care era mai puternică decât a fost, mai bună decât a fost, în care despărțirea nu era atât de mult din vina ei pe cât a fost – atunci se puteau vedea efecte profunde în viața acesteia.”

2. Lulu Miller face trimitere la lucrările Angelei Duckworth despre puterea perseverenției și a pasiunii: 

”După câțiva ani a descoperit o trăsătură pe care a numit-o grit – tărie de caracter – și care părea să fie ingredientul magic. Tăria. Un cuvânt mai sofisticat pentru perseverență. Tărie. Urmărirea obstinată de obiective pe termen extrem de lung fără un feedback pozitiv. Tărie. Capacitatea de a lovi repetat cu capul în zid.” 

Citiți și Grit de Angela Duckworth. Tot la Publica.

3. Dacă aveai impresia că odată cu nazismul epurările și crima motivată de dizabilitate sau rasă au dispărut pentru totdeauna poate vei fi surprins să descoperi că în S.U.A. e încă validă hotărârea Curții Supreme care susține că «dacă guvernul te consideră ”inapt”, autoritățile au dreptul să te ia de acasă, să-ți bage un cuțit în burtă și să termine cu filiația ta.» Da, acum, în 2020. Și de când este validă a dus la sterilizarea inumană a unor ”tinere promiscue, fiii și fiicele imigranților mexicani, italieni, japonezi și bărbați și femei care încălcau normele sexuale”. Ba chiar aflăm că ”Guvernul SUA a recunoscut că a sterilizat forțat peste 2500 de femei amerindiene la începutul anilor 1970.” Da, fiecare stat al tărâmului făgăduinței are un Comitet al Eugeniei. Adică doctrina lui Hitler. Adică…???

Autoarea

Autoarea e vie, e tânără, e mișto. Îți dă love pe Instagram dacă îi tai tag în story când citești cartea, iar dacă îi scrii ceva frumos îți și răspunde. Cu mine a făcut-o și m-am bucurat tare. De altfel, e om de radio și dacă te îndrăgostești de ea poți să o asculți pe net. În rest e doar genul de om de care avem nevoie. Lucid, asumat, curios. 

Cookies