Noul meu nepalez preferat din București este Machhapuchhre, cu pui Tikka Masala la mare înălțime

Nimic nu prevestea că săptămâna asta voi descoperi noul meu restaurant nepalez preferat din București. Se numește Machhapuchhre, aproape de Piața Victoriei, și mi-a luat doar 4 ani ca să-i trec pragul.

E deschis încă din 2022, prin toamnă, și de-atunci tot livrează bunătăți nepaleze care abia săptămâna asta au ajuns la urechile mele. Acum, dau și eu din casă.

Am aflat că Machhapuchhre este numele unuia dintre cele mai spectaculoase vârfuri din masivul Annapurna, un munte sfânt și lăcașul sacru al zeului Shiva. Cât trăiești înveți și iaca așa mi-am adăugat în vocabular al doilea cel mai lung cuvânt din portofoliu, după Koosalagoopagoop, prietenul imaginar al lui Dee Dee, sora lui Dexter.

Salutare și bine ai venit la Mănânc pentru tine. Eu sunt Dragoș și scriu tare și apăsat despre bodegile cu mâncare de prin București. Rețeta mea e simplă: intru, mănânc, trag oamenii de limbă, dacă pot, fac poze de amator, apoi scriu pe bune despre experiența trăită. După ce săptămâna trecută am dat puțin rasol (oleacă, nu mult), acum a venit timpul bombelor de excepție, căci Machhapuchhre este definiția proverbului „Nu judeca o carte după copertă”.

O farfurie linsă e ca un tablou sau o fotografie bună. Spune mai multe decât 1000 de cuvinte.

Interior – Exterior Machhapuchhre Restaurant & Bar
Șoseaua Nicolae Titulescu 85-87

Din exterior are față de magazin second-hand, deloc atrăgător. Cumva, normal pentru stilul lor basic și destul de inestetic de a amenaja lucrurile. La interior e curat și simplu, cu câteva statui ale zeului Shiva prin care susură câte un firicel de apă. Mobilier simplu, nimic deosebit, și o lumină albă, rece, de abator, care te invită să cazi cloșcă.

Toaletele sunt extrem, extrem de modeste, dar îngrijite pe cât se poate. Nu e un loc în care să ieși la „date” neapărat. Mă rog, depinde cu ce material lucrezi.

De altfel, dacă stau să mă gândesc bine, arată ca orice restaurant românesc pe care-l găseam în Italia anilor 2000.

Meniu Machhapuchhre

Meniul de la Machhapuchhre e stufos ca un act constitutiv cu 400 de coduri CAEN trecute pe el (se poartă), dar vine cu un raport calitate-cantitate-preț impecabil pentru București.

Încălzirea se poate face cu preparate de street food nepalez veritabil, cum sunt colțunașii prăjiți Mo:Mo (40-45 lei) sau gustăricile Chatpate și Laphing (28 sau 30 lei). L

a supe calde am zărit Thukpa. La capitolul legume de coteț, există preparate cu porc, pui sau berbecuț, până în 50 de lei. Nu lipsesc din peisaj nici clasicele indiene ca Butter Chicken (52 lei) sau Biryani aromat.

Dacă vrei un pic din toate, există platourile mixte de tip Khaja Set sau Special Combo. La alea nu m-am băgat.

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine la Machhapuchhre

Trei feluri, patru, dacă pun și orezul la socoteală. Mi-a fost poftă de niște momo, pui și un deserțel care m-au dus în total vreo 150 de lei. Deși mult cantitativ, am făcut loc pentru toate, ca pelicanul, pentru simplul motiv că nu m-am putut opri. Delicios!

Pork Steam Momo | 40 lei

Mi-am luat o porție de Pork Steam MoMo și mi-aș pune o mână rămășag că oamenilor ăstora le iese cel mai bun aluat gătit la abur. Cum se zice la noi la țară: îs într-un mare fel.

Farfuria a venit încărcată generos cu 10 colțunași dolofănei, formați impecabil, din care încă ieșeau aburi. Aluatul e incredibil de fin și delicat, dar destul de ferm cât să țină totul la un loc fără să se rupă. În interior am dat peste o umplutură suculentă din carne de porc tocată, legată perfect cu varză albă, ceapă roșie și morcovi, totul aromatizat cu pastă de usturoi, ghimbir, sare, piper negru și un condiment nepalez care dă toată șme-che-ri-a. Echilibru pur.

Dar stai, asta nu e tot! Adevărata magie începe când le scufunzi în sosul lor special, o chestie galben-portocalie, extrem de onctuosă, mătăsoasă și bogată, cu o tentă pregnantă de alune. Dacă mă înșel și n-am „citit” bine aromele, te rog să-mi spui după ce guști. Combinația dintre porcul fierbinte și sosul ăla cremos e…fără cuvinte.

Mi-am făcut damblaua, ca să zic așa. Le-am ras pe toate!

Când scrii și înghiți în sec nu poate fi decât un 10/10, fără ezitare. O mică precizare importantă: nu mi-era atât de foame.

Chicken Tikka Masala | 47 lei

Nici nu știam că fericirea are gust de tikka masala. Am trăit în beznă și îmi asum. Probabil că, în trecut, am mâncat orice altceva mai puțin tikka masala, pentru că nimic din ce am testat până acum nu se compară cu ce mi-au pus oamenii ăștia în farfurie.

Se servește într-un bol tradițional cu mânere din alamă, cât palma, care pare mic la prima vedere, dar e o explozie densă, bogată în arome și mirodenii specifice.

Sosul sângeriu e extrem de legat și catifelat și plin de gust. Un mix de sos de roșii scăzut, cu usturoi, ghimbir, un condiment nepalez secret și un praf de chat masala. Bucățile de piept de pui sunt fragede, suculente, frumos îmbibate în sos și tăiate la dimensiuni perfecte, cât să le iei dintr-un singur dumicat.

Ca să fie ce trebuie, am adăugat separat, pentru 20 de lei, un orez basmati gătit la perfecție, boabe lungi, albe, aerate și nefierte excesiv. Când amesteci orezul ăla fierbinte direct în bolul cu sos, BOOM! Serotonină curată!

Un 10/10 pe care-l merită cu vârf și îndesat.

Combo Gulab Jamun & Rasgulla | 20 lei

La desert am zis să merg pe ceva super tradițional.

Băieții au fost de comitet și mi-au combinat în același bol festiv ambele variante din meniu: o bilă albă (Rasgulla) și una brună-rumenită (Gulab Jamun), ambele înecate într-un sirop dulce și aromat.

Bila albă, o gălușcă din brânză de vaci scufundată în sirop cu aromă de trandafiri, a fost cam meh, cu o textură ciudățică de burete moale care mai mult reține lichidul decât să mi se topească mie în gură.

În schimb, la bila maro se schimbă placa! E practic o gogoșică fragedă din aluat bine rumenit, care-și trage cantitatea optimă de sirop.

Desertul primește un 7/10. Gogoșica aia maro a salvat „onoarea” bolului. Eu încă visez la Mango Sticky Rice-ul de la Asian Lab.

Ne vedem la Machhapuchhre. Se găsesc și pe platformele de livrare, dar eu zic că-i păcat să nu mănânci la fața locului.

Total: 127 lei.
Mai trec pe aici? Da.

Să ne fie de bine! Am mâncat (bine) și azi pentru tine.