Nothing compares to you, Eugen Ionescu!

24 iun. 2022
242 Afișari
Nothing compares to you, Eugen Ionescu!

Dacă n-ați fi citit pe Wikipedia că Eugen Ionesco a scris prima sa piesă de teatru în prima jumătate a secolului trecut (mă rog, prima montare a avut loc în 1950, ceea ce face un pic improbabil s-o fi scris în 1984, așa cum rezultă din sursa sus-menționată), ați fi putut crede că „La chanteuse chauve”, sau pe românește „Cântăreața cheală” este un text contemporan despre alienarea progresivă a comunicării în societatea progresistă multilateral dezvoltată. Dar pentru că v-ați documentat, de pe net, așa cum se practică acum, veți spune doar „vai, dar ce actuală e și în zilele noastre!”.

Sper totuși că n-ați mers cu documentarea prea departe, să citiți textul lui Ionesco adică, pentru că oricât de absurd ar părea, interpretarea face toți banii. Nu în sensul că piesa în sine ar fi mai puțin valoroasă, ci pentru că în ciuda indicațiilor destul de stricte ale autorului, regizorul mai întâi, iar apoi actorii au un spațiu imens de manevră.  

În versiunea propusă de Teatrul Mic, Vlad Massaci aplică o rețetă cu care nu are cum să dea greș. Cel puțin el. În sensul că lasă textul să curgă „clasic”, cel puțin în ce privește jocul actorilor, și intervine subtil, cu mici detalii hazlii care fac deliciul publicului, sau mai puțin subtil dar deloc strident, atunci când introduce, simbolic, tehnologia ca element de forță al scenografiei. De modificarea finalului nici nu mai amintesc, întrucât i-a ieșit atât de bine, încât cred că și Ionesco a realizat, de unde va fi fiind el acum, că așa trebuia să fie de la bun început.

Un singur lucru e bine să-l știți înainte de a merge să vedeți piesa (și trebuie să mergeți, e din categoria #deneratat), mai ales cei care nu sunteți obișnuiți cu piesele lui Eugen Ionesco. Avem de-a face cu o mostră de teatru absurd. Așadar, nu încercați să deslușiți sensuri adânci sau parabole în replicile care par fără noimă. Ideea e simplă și, dacă la vremea respectivă părea uluitor de avangardistă, noi avem șansa s-o comparăm cu ce trăim în realitate. Lumea se duce dracului, încet dar sigur!

Dacă regizorul are la dispoziție un întreg arsenal de mijloace pentru a prelucra potrivit propriei viziuni textul lui Ionesco, actorii, în egală măsură contributori la originalitatea reprezentației, se au doar pe ei înșiși. Ceea ce nu e însă deloc puțin! Dincolo de cuvinte, fiecare din cele 6 roluri e o provocare imensă pentru protagoniști: intonație, privire, mimică, postură, mișcare scenică, interacțiune cu partenerul. Iar provocările sunt, de regulă, adevărate muchii de cuțit. Cu cât sunt mai mari, cu atât succesul, dar și eșecul, pot fi pe măsură. În cazul spectacolului de la Teatrul Mic însă, cei șase actori și regizorul au fost cu adevărat Șapte Magnifici!.

Dacă pe Ana Bianca Popescu (dna Smith) o știam din „Maria de Buenos Aires”, iar pe Oana Pușcatu (dna Martin) din „Dușmănie 2.0”, ambele producții ale „Teatrelli”, pe cei 4 băieți  – Ionuț Vișan (dl Smith), Andrei Brădean (dl Martin), Alexandru Voicu (Mary) și Rareș Florin Stoica (pompierul) – i-am văzut pentru prima dată. Merită cu prisosință felicitări, iar aplauzele prelungite de la final stau mărturie. Chiar dacă nu am văzut-o (încă!), sunt convins că și cealaltă variantă de distribuție (fiecare rol e dublat) este la fel de spectaculoasă. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru acela că lui Vlad Massaci nu-i plac jumătățile de măsură! 

În loc de încheiere vă mai spun un singur lucru: „Cântăreța cheală” este un spectacol pe care îl veți savura minut cu minut, după care veți vrea să-l revedeți, again and again, în toate versiunile care vă vor ieși în cale. Pentru că (și) în asta constă geniul dramaturgilor nemuritori!

Detalii, program și bilete găsiți aici!

Nota B365.ro: Stagiunea curentă e pe terminate, dar puteți găsi printre recomandările lui Radu alte spectacole regizate de Vlad Massaci, numai bune de văzut la toamnă!

Părinți și copii – la TNB

Noapte bună, mamă și Ținutul din miezul verii – la Teatrul Mic

Cookies