Nicolae Minovici, medicul care a înfruntat de 12 ori moartea pentru știință și primarul de sector care a donat Bucureștiului toată averea lui

Era pasionat de pictură și de artă, dar la rugămințile insistente ale fraților săi a urmat cursurile medicinei. Este vorba despre Nicolae Minovici, care s-a dedicat în cele din urmă medicinei legale, devenind un pionier și un nume greu la nivel mondial grație studiilor sale mai puțin obișnuite legate de spânzurare. Nicolae Minovici a vrut să vadă ce simt sinucigașii, spânzurându-se singur de 12 ori în numele științei, stând atârnat de fiecare dată între 4 și 28 de secunde, cu rezultate diferite, bineînțeles. Dacă asta nu era de ajuns ca să vă captiveze, Nicolae Minovici a fost și primar al Sectorului III Albastru din București și a pus bazele primului serviciu de ambulanță din țară.

Numele Minovici este unul dintre cele mai importante din istoria medicinei românești, cei trei frați Mina, Ștefan și Nicolae contribuind enorm la dezvoltarea și inovarea instituțiilor și practicilor medicale din țară dar și de peste hotare. În următoarele rânduri o să vorbim despre Nicolae, cel mai tânăr dintre cei trei frați care au schimbat cursul medicinei.

Acesta s-a născut la 23 octombrie 1868, în Râmnicu Sărat, fiind cel de-al șaptelea copil al familiei lui Ștefan Minovici, în total fiind 13 copii. Încă de mic acesta s-a făcut remarcat ca o fire „încăpățânată, îndărătnică, dar voluntară”. Primele clase le-a făcut la Brăila, la școala comunală nr. 1, venind în București pentru a absolvi liceul „Sfântul Sava” din centrul Capitalei.

Nicolae Minovici – anii de studiu

Fiind pasionat de lumea artei, Nicolae Minovici s-a înscris în 1891 la școala de Belle-Arte, contrar opus fraților săi mai mari, care au continuat tradiția familiei Minovici în lumea medicinei. Totuși, după un an la Belle-Arte, Nicolae este convins de Stefan și Mina, frații săi mai mari, să renunțe la această școală și să devină student la medicină.

Pe parcursul studenției, Nicolae Minovici a reușit o premieră în România: a reușit să găsească suspectul din spatele unui furt cu ajutorul amprentelor de la locul faptei, până atunci nu mai fusese identificat un infractor astfel. De asemenea, Nicolae a fost și desenator și preparator al sălii de disecție la Institutul de Chirurgie și Ginecologie, potrivit Historia.

În 1898 termină studiile de licență la medicină, realizând lucrarea Tatuajele în România. Subiectul a fost o premieră și a atras admirație la nivel internațional. De altfel, Nicolae Minovici a studiat o perioadă bună din viața sa tatuajele și legătura între acestea și comportamentul și psihologia criminalilor.

De asemenea, teza sa de doctorat – Studiul medico-legal despre moartea subită în urma loviturilor primite în abdomen și laringe – îi aduce un loc de membru în Societatea de Medicină din Paris. Între 1899 și 1901 a studia în Berlin medicina în continuare, și a lucrat la Institutul de Anatomie Patologică și la spitalul „Moabit”

La întoarcerea în țară, Nicolae Minovici ocupă funcția de medic legist la parchetul Tribunalului Ilfov, dar și subdirector la Institutul Medico-Legal și profesor de medicină legală la Școala de Științe de Stat. De asemenea, Nicolae pune bazele primei Societăți de Salvare din sud-estul Europei în 1906 (despre care puteți citi aici) și ale Muzeului de Artă Națională în 1905, clădirea care în prezent este cunoscută drept „Vila cu clopoței”.

Lucrarea fascinantă a lui Nicolae Minovici – „Studiu asupra spânzurării”

Spânzurarea era un subiect poate prea puțin studiat în lumea medicinei de-acum un secol. Acest lucru avea să se schimbe în 1904, când Nicolae Minovici publică lucrarea-unicat „Studiu asupra spânzurării”, care practic a scos la iveală prin ce trece o persoană care se spânzură. Poate acum vă întrebați de unde a știut Minovici prin ce trece o persoană care se autostrangulează, ei bine, el însuși a fost subiectul testelor. Nicolae Minovici s-a spânzurat singur de 12 ori, în intervale cuprinse între 4 și 28 de secunde, notând ulterior experiențele. Doctorul a explicat și momentul în care i-a venit ideea prima dată:

„Prima dată când am încercat să-mi provoc moartea în chipul acesta, zăceam întins pe patul meu, privind cerul. Cu ambele mâini mi-am strâns cu putere gâtlejul în jurul mărului lui Adam. În secunda a V-a simțeam cum se coboară peste mine un văl purpuriu și apoi un văl negru. Cu o repeziciune uimitoare defilau apoi înaintea ochilor mei sufletești fel de fel de icoane. Apoi am simțit ceva asemănător cu o cumplită descărcare electrică și totul se făcu negru. Am pierdut simțul rațiunii”.

Cea mai extremă dintre cele 12 sesiuni a fost însă cea în care Nicolae Minovici s-a spânzurat de la înălțimea de doi metri, și când, potrivit acestuia, nu l-a mai auzit pe servitorul care l-a asistat în acest experiment:

„Pleoapele mi s-au închis cu forță, parcă de o putere nevăzută. Am simțit apoi cum mi se închid căile de respirație, după care a urmat un muget sinistru ce pătrundea în urechi. N-am mai auzit vocea servitorului care trăgea frânghia”.

„Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop”

După Primul Război Mondial, Minovici înființează Institutul de Medicină Legală la Cluj Napoca, acesta fiind tot în același oraș și decan al Facultății de Medicină. În 1926, acesta revine în București, unde are funcția de primar al Sectorului III Albastru. Acest sector era format din mai multe mahalale importante din București: 13 Septembrie, Cotroceni, Dealul Spirii, Mandravela, Rahova și Grozăvești.

Din postura de primar, Nicolae Minovici a avut o politică bazată pe reamenajat, civilizare și urbanizare a câtor mai multe zone din sector. Spre exemplu, acesta a igienizat și a pavat cu piatră cubică mai multe străzi din subordine, a construit primele WC-uri publice subterane din București, a curățat terenuri pustii dintre clădiri – așa zisele maidane – și a amenajat parcuri și părculețe, eliminând în același timp cerșetorii de pe străzi. Mai mult, a donat bani orfelinatelor și adăposturilor și a ridicat un cămin dedicat măturătorilor și gunoierilor. În cei opt ani în care a fost primar al Sectorului III Albastru, Minovici a primit și o poreclă: „Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop”.

Mai mult, în 1934, Nicolae Minovici este ales surprinzător primar al satului Băneasa. De ce surprinzător – pentru că el nici măcar nu a candidat! Acesta a fost ales de locuitorii din Băneasa la conducerea localității pentru că a donat constant bani și a ajutat locuitorii nevoiași de aici, în perioada 1905-1912 și a oferit burse celor mai buni elevi din sat.

Și-a donat averea Primăriei București

În ultimii ani din viață, Nicolae Minovici a luat decizia nobilă de a-și dona o bună parte din avere Primăriei București, semnând actele în acest sens în anul 1934. Astfel, municipalitatea a primit casa lui Minovici, ferma sa dar și o superbă colecție de artă. De asemenea, cu puțin timp înainte să se pensioneze și-a donat toți banii adunați către organizațiile care îngrijeau copiii orfani.

La 70 de ani, acesta este numit președinte al Colegiului Medical din România, din păcate însă nu a avut mult timp la dispoziție să se bucure de această distincție. Moare la doar trei ani după ce s-a pensionat la finalul unei cariere marcată de muncă neîncetată, suferind de cancer la laringe. În 1940, ca o ultimă încercare de salvare, trece printr-o traheotomie la Viena, însă nici asta nu îl salvează, trecând în neființă la 26 iunie 1941.

CITEȘTE ȘI

Alexandru Bogdan-Pitești, unul dintre cei mai mari escroci pe care i-a văzut Bucureștiul. Povestea celui care era „abonat” la Închisoarea Văcărești

Vintilă Brătianu, primarul care a făcut bulevardele și străzile Bucureștiului de azi și care a iluminat aproape tot orașul

Delavrancea n-a fost doar scriitorul, ci și primarul Capitalei. El a introdus duminica liberă în București și a înlocuit tramvaiele trase de cai cu cele electrice