Neștiuta dramă trăită într-o superbă vilă din nordul Bucureștiului. Istoria casei făcute de arh. Marcel Iancu pentru prietena lui cea mai bună, extraordinara sculptoriță Milița Petrașcu
Neștiuta dramă trăită într-o superbă vilă din nordul Bucureștiului. Istoria casei făcute de arh. Marcel Iancu pentru prietena lui cea mai bună, extraordinara sculptoriță Milița Petrașcu. Foto credit: UAR.
Înainte de plecarea sa amară și definitivă din România (1941), arhitectul Marcel Iancu a proiectat o ultimă casă, în stil modernist, în București. O vilă albă, cu o compoziție volumetrică extrem de simplă (“o articulație a două cutii distincte”), pentru prietena lui cea mai bună, sculptorița avangardistă Milița Petrașcu (1892-1976).
Foto credit: Uniunea Arhitecților din România.Foto credit: Uniunea Arhitecților din România.
O reședință pe măsura prieteniei și a avangardei în care credeau, imobil ultramodern pentru acele timpuri, gândit după principiul “confort în niciun fel condiționat de bogăție”. Casa a fost construită în anul 1937 în str. Pictor Ion Negulici 19 și cuprindea un apartament pentru Milița Petrașcu, înzestrat cu un spectaculos atelier de sculptură vitrat, situat pe două niveluri, și un apartament pentru socrii ei.
Foto credit: Uniunea Arhitecților din România.Sursa: Uniunea Arhitecților din România.
În anii ’50, din casa-atelier a Miliței Petrașcu au dispărut prețioase desene, lucrări, masa de modelaj și ciocanul de sculptură pe care Constantin Brâncuși i l-a dăruit artistei
La 17 aprilie, 1959, faimoasa elevă lui Constantin Brâncuși a fost declarată de Securitate “dușmancă înrăită a regimului democrat-popular, a Partidului și a Uniunii Sovietice” și a fost umilită în public în aula Facultății de Drept, alături de soțul ei, Emil Petrașcu, inginer, doctor specialist în domeniul telecomunicațiilor, și un grup de prieteni, unii din ei avangardiști de frunte, Jacques G. Costin, Lazăr Chiorpec, Mihnea Stroe, Tudoran Moise, Alexandru Mazilescu, Ionescu Constantin-Pașcani, Lucia Nasta.
Strălucita reprezentantă a avangardei românești a fost “demascată” și judecată de muncitorii din uzine, aduși să-i înfiereze arta putredă, decadentă, și persoana “dușmănoasă și uneltitoare” care asculta posturi de radio “imperialiste”.
Milița Petrașcu în atelier. Sursa foto: captură video, curatorial.ro.
O casă valoroasă, cu totul specială, situată între TVR și cartierul Floreasca, o vila modernistă semnată de Marcel Iancu, care ar fi prețuită enorm în orice alt oraș european
Conform mărturiei sculptorului Adrian Costea (fost elev al artistei), Milița și soțul ei, Emil Petrașcu, au fost expulzați din reședința lor în acele vremuri întunecate, de sălbăticie, dictate de puterea populară. S-au pierdut atunci valoroase desene, schițe, picturi, lucrări de sculptură, cărți, obiecte personale, masa de modelaj și ciocanul de sculptură pe care Constantin Brâncuși i l-a dăruit artistei și pe care nimeni nu avea voie să-l atingă. (Sursa: Miron Manega în “Bucureștii Vechi și Noi”, bucurestiivechisinoi.ro).
Masca neagră, Milița Petrașcu. Revista „Contimporanul”.
“Compoziția volumetrică a casei este extrem de simplă: o articulație a două cutii distincte, Atelierul pe două niveluri are o modelare spațială foarte sculpturală în sine”
În proiectul de autorizare din iulie 1937, vila proiectată de Marcel Iancu cuprindea demisol, parter și etaj cu atelier de sculptură.
Amplasarea acestora la diferențe de jumătăți de nivel și necesitățile mai speciale ale atelierului au condus la o distribuție spațială interioară mai complicată și oarecum diferită de cea întâlnită în proiectele anterioare ale arhitectului. Astfel, compoziția volumetrică este extrem de simplă: o articulație a două cutii distincte, cea mică -atelierul de sculptură cu supantă – fiind parțial încastrată în volumul mare care cuprinde cele două apartamente aproape identice.
Spațiul cel mai interesant îl constituie atelierul pe două niveluri, a cărui modelare spațială este foarte sculpturală în sine. Prezența supantei masive, șerpuirea elegantă a peretului acesteia, a dispozitivului de scări interioare de acces la nivelul atelierului este, de fapt, dormitorul sculptoriței, în al cărui perete ondulat Marcel Iancu a proiectat o deschidere pentru ca artista să aibă permanent contact cu spațiul său de creație,
Peretele dinspre stradă al atelierului este un uriaș panou metalic de fereastră, care, în proiectul inițial, continuă și pe fațada laterală și se articula mai organic cu restul fațadei decât în construcția realizată. (Revista Arhitectura, ”Marcel Iancu”, 5-6/ 2022, număr special dedicat caselor moderniste proiectate de arhitect în București, pg. 187).
Foto credit: Uniunea Arhitecților din România.Sursa: Uniunea Arhitecților din România.Sursa: Uniunea Arhitecților din România.
Un destin excepțional. Milița Petrașcu s-a format în spiritul avangardei europene și a lucrat în atelierele marilor maeștri Henri Matisse, Antoine Bourdelle și Constantin Brâncuși
Milița Petrașcu (născută Melania Nicolaevici, 1892-1976), pictoriță și sculptoriță, a marcat lumea artei de avangardă din perioada interbelică a Bucureștiului. S-a născut la Chișinău și urmat studii de desen și sculptură la Școala de Arte Plastice “Stroganov” din Moscova (1907-1908) și Literele și Filosofia la Institutul “Bestujev” din Sankt-Petersburg (1909-1910). În 1910 a plecat la Munchen unde a lucrat un an (1910) sub îndrumarea maeștrilor avangardei Vasili Vasilievici Kandinski și Alexei von Jawlenski. Din Germania ajunge la Paris, unde lucrează în atelierele marilor maeștri Henri Matisse, Antoine Bourdelle (1910-1914) și Constantin Brâncuși (1919-1923, 1927).
Milița Petrașcu. Sursa foto: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.
În anul 1925 se căsătorește cu inginerul Emil Petrașcu și se stabilește la București. Milița Petrașcu a participat din plin la mișcarea de avangardă și a devenit una din cele mai prolifice portretiste ale elitei bucureștene.
Inginerul Emil Petrașcu. Sursa Foto: srr.ro, Enciclopedia României.
Cea mai bună prietenă a arhitectului Marcel Iancu a făcut parte din nucleul de artiști strânși în jurul revistei “Contimporanul”, fanionul mișcării de avangardă din România
Din 1925, Milița Petrașcu face parte din mișcarea de avangardă din București și participă la prima Expoziție Internațională organizată la București de revista “Contimporanul”. În 1933, strălucește la Expoziția Mondială de Artă Futuristă de la Roma, și împreună cu alți 15 artiști plastici fondează gruparea artistică “Criterion”. În anul 1935, Milița Petrașcu expune alături de prietenul său, Marcel Iancu.
Bucureștiul a fost șocat de portretele actrițelor Elvira Godeanu și Agepsina Macri, reprezentate nude
Milița Petrașcu, Marcel Iancu, alături de M. H. Maxy, Mattis Teusch și Corneliu Michăilescu au închegat modernismul în România, mișcare care a influențat atât arhitectura, cât și urbanismul, artele plastice și artele decorative. Milița Petrașcu a expus în marile orașe europene iar la București a creat mozaicurile Fântânii Miorița (creație a arh. Octav Doicescu, cu frize de mozaic alb și negru fixate în piatră de Dobrogea) din vecinătatea Vilei Minovici, și ale Gării Băneasa. Este autoarea monumentului dedicat Ecaterinei Teodoroiu de la Târgu-Jiu, a unei vaste galerii de portrete sculpturale sau monumente funerare din Cimitirul Bellu.
A realizat bustul marilor personalități ale României, printre care bustul Reginei Maria, iar pe unele vile din București, realizate de Marcel Iancu, se mai păstrează basoreliefuri realizate de Milița Petrașcu (cum este clădirea din Hristo Botev, proiectată de Marcel și Iuliu Iancu în 1934, pentru investitorul Solomon (Solly) Gold. Milița Petrașcu a primit Premiul Academiei Române în 1942 și al Uniunii Artiștilor Plastici pentru întreaga activitate, în 1972.
Revista „Contimporanul”, 13 martie, 1926.
Milița Petrașcu despre întâlnirea cu Constantin Brâncuși
Prima zi și a doua lucrul mergea greu. Loveam în daltă cum nu trebuie, ca într-un piron menit să intre într-un lemn tare, iar mâinile mele erau numai lovituri și durere. “Ciocanul trebuie să cadă fără efort”, repeta într-una Brâncuși, adăugând: “Nu e bine așa, așa nu merge!”. Abia a treia zi, desperată, am reușit să prind mișcarea prin care ciocanul, lovind dalta, dă pietrei viață.
Milița Petrașcu și soțul ei, Emil Petrașcu (1894-1967), au fost permanent urmăriți de Securitate
Emil Petrașcu, doctor în știința radiofoniei, a fost profesor la Institutul Electrotehnic al Universității București, și a fondat Asociația Prietenilor Radiofoniei. Lui Emil Petrașcu, Securitatea i-a deschis, în 1956, “dosar de verificare individual” fiind suspectat de spionaj în favoarea statului turc.
Petrașcu Milita, sculptoriță, n.1892. În discuțiile purtate cu elementele care au format grupul ei de prieteni se dovedește a fi o dușmancă înrăită a regimului democrat-popular, a Partidului și a Uniunii Sovietice. Aproape în fiecare zi, la fiecare discuție pe care a purtat-o cu cineva din casa ei nu uită să calomnieze regimul nostru și să aducă cele mai murdare injurii partidului, conducătorilor săi și conducătorilor Uniunii Sovietice. Împreună cu soțul său și cu alte persoane ascultă regulat, în fiecare zi, de mai multe ori, posturi de radio imperialiste, iar calomniile înregistrate le raspândea imediat multiplelor sale cunoștințe, născocite probabil de ea, toate acestea având drept scop întreținerea speranței în ziua eliberării care o așteaptă să vină din Occident. (Sursa: CNSAS, Dosar D 19, “Notă privind pe Petrașcu Milița și alții”).
1935, Palatul Cotroceni. Regina Maria în timpul realizării portretului său sculptural de către Milița Petrașcu. Sursa Foto: modernism.ro.
Bustul Reginei Maria realizat de Milița Petrașcu. Sursa foto: duct.ro, restaurare, conservare opere de artă.
Milița și Emil Petrașcu, alături de alți artiști și intelectuali, împroșcați cu noroi în aula Facultății de Drept
17 aprilie, 1959. În Dosarul de urmărire se precizează: “Milița și Emil Petrașcu sunt supuși unui proces de demascare publică în Aula Facultății de Drept, dar și după judecata poporului au continuat să aducă multe “calomnii la adresa regimului din țara noastră și URSS”. Momentul este evocat de Dinu Ghika în “Memorii”.
Mașina a mers la Facultatea de Drept. Cei doi domni l-au condus pe tata în amfiteatrul mare, pe care îl cunoșteam foarte bine. Sala era plină ochi. L-au pus să se așeze în primul rând. Acolo se găseau deja sculptorița Milița Petrașcu și soțul ei, domnul Petrașcu, la vremea lui unui dintre colaboratorii apropiați ai bunicului meu.
Pe estradă trona un juriu popular care trebuia să-i judece, întrucât se aflau acolo în calitate de inculpați. Publicul era compus din muncitori din uzine, aduși ca să umple sala. Unii, după cum avea să se vadă, aveau și un rol de jucat. În ceea ce privește regia, partidul și sistemul au dat întotdeauna dovadă de mare talent.
Un acuzator principal și apoi membrii juriului au luat pe rând cuvântul înfierând acțiunile vinovate ale burgheziei decadente și putrede, reprezentate de tatăl meu și de tovarășul lui întru nefericire, care denigrează regimul, în timp ce clasa muncitoare, devotată partidului, se străduiește din răsputeri să construiască socialismul. .(.) După scenariul stabilit dinainte, victimele au fost împroșcate cu noroi și chiar mai rău, Apoi totul s-a terminat cum începuse. (Dinu Ghika, “ Lungul drum al nopții către zi”, Memorii 1948-1978, Editura Vremea, 2017).
Basorelief Milița Petrașcu. Foto credit: Uniunea Arhitecților din România.
Conform informațiilor deținute de CNSAS, Dosar D 19, “Notă privind pe Petrașcu Milița și alții”, în casa proiectată de Marcel Iancu s-au plantat microfoane. Soții Petrașcu spuneau bancuri cu caracter reacționar
Petrașcu Milița, împreună cu soțul ei, au fost suspectați de spionaj. În procesul verificării nu s-a stabilit însă acest aspect. A reieșit însă că întrețin legături suspecte cu unele elemente în anturajul cărora duc discuții dușmănoase. Pentru stabilirea activității dușmănoase s-a folosit agentul “Ionescu” și T.O. În urma documentării activității dușmănoase, conform ordinului tov. Ministru Alexandru Drăghici la 17.IV.1959 a avut loc demascarea publică în Aula Facultății de Drept din București.
În discuții erau calomniați conducătorii Partidului și ai Guvernului, le aduceau înfurii grosolane, răspândind între ei zvonuri alarmiste și bancuri cu caracter reacționar și comentând în mod dușmănos știrile ascultate la posturile de radio imperialiste pe care le ascultau zilnic. Petrașcu Emil și-a manifestat în repetate rânduri credința că “eliberarea trebuie așteptată cu încredere și va veni numai cu sprijinul Occidentului”. A afirmat că “situația economică grea din țară noastră se datorează faptului că se fac cheltuieli prea mari cu propagandă și spionaj” și că “bunătățile merg în URSS”. (20.10. 1959, “Calomnii la adresa regimului din țară noastră și URSS”, sursa CNSAS).
Pentru soții Petrașcu, filați ani de zile și ascultați, au fost compuse nu mai puțin de 11 volume de note informative și materiale de sinteză. Fără să știe, în casă primeau un informator cu nume de cod “Ionescu”.
Revista „Contimporanul”, desen de Milița Petrașcu.
La 20.10. 1959, Securitatea redactează “Calomnii la adresa regimului din țara noastră și URSS”.
“Grupul alcătuit din Petrașcu Emil, Petrașcu Milița, Jaques Costin, Chiorpec Lazăr, Mihnea Stroe au fost ținuți sub observație prin mijloace T.O, tehnic-operative, însemnând în primul rând folosirea microfoanelor. La 20.10. 1959, Securitatea redactează “Calomnii la adresa regimului din țara noastră și URSS”.
Jacques Costin a fost un personaj boem și discret al avangardei care își semna în Revista “Contimporanul” articolele sub pseudonimul Sindbad. “Jacques G. Costin, Lazăr Chiorpec, Mihnea Stroe, Tudoran Moise Mazilescu Alexandru, Ionescu Constantin-Pașcani, Lucia Nasta au fost urmăriți astfel prin mijloace T. O (tehnic-operative), cu microfoane plantate și cu ajutorul unui informator (Ionescu). (Sursa: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Dosar D 19, “Notă privind pe Petrașcu Milița și alții”)
În prezent, Casa din str. Pictor Ion Negulici 19 nu are nici măcar o inscripție care să amintească cine a locuit și a creat acolo sau cine a fost arhitectul care a construit-o.
Sursa imaginii: Captură video, curatorial.ro.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
În apropierea bisericii Silvestru, un imobil alb, cu ferestre tip hublou, cu forme geometrice zvelte și elegante, stă mărturie pentru talentul inconfundabil al arhitectului Marcel Iancu
Prima vilă modernistă din București a fost proiectată de arh. Marcel Iancu în Cartierul Evreiesc, în anul 1927, pe strada Negustori. Clădirea, cu o mare și singulară fereastră la parter