Nepotul din STB pe care vrea să-l cumpere Becali cu 1 milion de euro

Întotdeauna m-am întrebat: Oare, când pleacă de-acasă, vorbăreții din autobuze pornesc la drum cu un plan bine stabilit? Au în minte subiectele pe care le vor dezbate din mers? Își sună prietenii știind exact ce-i vor întreba? Ba poate că-și pregătesc și niscaiva replici, la cele spuse de interlocutor… Nu știu cum se întâmplă, de fapt, dar un lucru e sigur: dialogurile din STB alcătuiesc o întreagă literatură.

🚌 Pe linia 302, o femeie cu ochelari vorbește la telefon cu o cunoștință. Pare c-a-nceput discuția ieri și că n-o va termina mai devreme de poimâine. Vorbește tare și pare hotărâtă să clarifice fiecare silabă din precedentele conversații: 

– Nicoleta, trezește-te la realitate! Eu nu jignesc pe nimeni, dar trebuia să mă apăr, dacă mă atacă! Cum își dă cu părerea despre mine, dacă nu mă cunoaște personal? Trebuia să mă apăr! Nu sunt nebună, sunt normală la cap! Ea mă judecă pe mine?! Ea, care s-a încurcat cu ultimul aurolac bătăuș? Și agarici, și aurolac. Și bolnav mental!

🚌 Trei pensionari, două femei și-un bărbat, își găsesc un spațiu potrivit la mijlocul autobuzului. Domnul evaluează mulțumit situația, din dreptul ferestrei deschise:

– De asta m-am așezat aici, că-mi vine aer în față. Nu e rece-rece, da’ se mișcă.

Liniște, preț de 10 secunde. Apoi, de nicăieri, una dintre doamne răbufnește:

– Cristi se complace în situația asta… A zis că nu se însoară până nu ajunge colonel. 

Cealaltă doamnă, cu un amestec de mirare și compasiune:

– Dar Sorin a luat, deja, inel…

– Vai, ce bine, mergem la nuntă! 

– Păi nu ziceai că nu mai poți cu atâtea nunți?, intervine domnul.

– Dacă o fac în august, nu mai pot! S-o facă și ei în altă lună! 

– S-o facă în septembrie, propune domnul. Oricum, la români  așa e tradiția: faci nuntă toamna, când s-au făcut fructele și legumele, să fie belșug! 

– Numai fata mea a făcut nunta în ianuarie… Ăsta a fost visul ei: să fie zăpadă. 

– Și-a fost? 

– Da, au ieșit niște poze SU-PER-BE!  Alb pe jos și peste tot, iar ea cu o capă roșie… Zici că era Scufița! 

🚌 Pe linia 226, un tătăiță ochește un soldat în uniformă de camuflaj și-l atacă frontal. Îi turuie o mulțime de chestii, pe un ton și-un ritm care fac din tăvălugul de vorbe un veritabil poem postmodern:

Știu și eu pe unu’ șmecher din armată,

A fost campion național la rugby

și fiu-su, la taekwondo.

S-a supărat odată și-a bătut 

toată echipa Steaua.

El a ajuns în regimentul de gardă și s-a făcut maior, 

apoi locotenent-colonel. 

Acum are vilă la Domnești și teren de 5.000 de metri.

Are trei lupi. Și n-are gard.

Am fost la el. Mi-a dat pălincă de vișine și vin de vișine. 

Vin, nu vișinată.

Pe nepotă-miu vrea să-l cumpere Becali 

cu un milion de euro.

Ce faci cu un milion de euro, în București? 

Îți iei un teren și-ți iei casă. 

Poate ți-ajung și de-o nevastă.

A refuzat. Stă pe 1.700 de euro pe lună la Cluj. 

Noi nu prea ne vindem.

Nota B365.ro: More #CroniciSTB:

• Griji, necazuri, supărări și ghicitori din autobuzele din București
• Reacția neașteptată a unei călătoare STB în momentul în care e tamponată în autobuz de un domn doldora de sacoșe
• Ghid de bune practici de sezon în STB, plus povestea cu malacul care pocnește călătorii cu ghiozdanul