Neplăcut start al sezonului de saună cu șofer în București, oala Kukta în care aterizăm când urcăm în autobuz, troleibuz sau tramvai. Cum e cu STB în ziua cu record de căldură

Bucureștenii se plâng că în autobuze este ca în cuptor. Și astfel ajung să călătorească în saune nesolicitate extrem de scumpe. Dacă stăm să ne gândim, transportul public din orașul nostru a ajuns să coste cât transportul public de la Stockholm, unul dintre cele mai scumpe orașe din Europa. Diferența? La Stockholm primești aer condiționat. La București primești experiență senzorială.

Afară este deja caniculă…. dar nici urmă de AC în autobuze. Pe linia 205, unde se circulă în format ”conservă” ai posibilitatea să experimentezi ”senzații tari” și ”mirosuri sublime”, spune doamna Magdalena pe grupul de Facebook – Reclamații STB (fostul RATB) București

Linia 205, varianta ”conservă cu suflete”

Pe linia 205, unde se circulă în format conservă, așa cum spune Magdalena, ai posibilitatea să experimentezi ”senzații tari” și ”mirosuri sublime”. Pe linia 62, alt episod din aceeași franciză: ”e infernal de greu de mers cu el, deschideți toate geamurile să intre aerul, că la STB e așa o saună”, scrie o cititoare în grupul de Facebook unde s-a aprins discuția. Realitatea din STB este dublată, din nefericire, și de realitatea din apartamentele din blocuri fără apă caldă. Pentru că, știți cum e, un necaz nu vine niciodată singur. Azi, în București,  avem peste 1300 de blocuri fără apă caldă, pe Termo-Alert, bulinele roșii pâplâie în toate sectoarele orașului. Întrebarea repetată obsesiv în comentarii: ”e chiar așa de greu să pornești AC-ul? Plătim abonament și pentru confort, nu doar pentru transport.”

Anul 2086. Muzeul Național al Disconfortului Urban

Să ne imaginăm scena. Anul 2086. La parterul Muzeului Național al Disconfortului Urban se deschide o nouă expoziție: ”Cum supraviețuiau strămoșii fără AC funcțional în STB”. Vedeta expoziției – autobuzul STB linia 205, restaurat cu grijă. Complet cu mirosul original, încapuslat într-un borcan de 800, atent etichetat: ”Eau de Linia 205. Ediția Vinteage 2026”

Vizitatorii primesc la intrare un evantai și o sticlă de apă. Ghidul, un robot cu vocea calmă, explică solemn: ”Aici puteți observa cum bucureștenii călătoreau zilnic în condiții pe care antropologii moderni le clasifică drept ”test de rezistență voluntar plătit scump”. Vă rugăm să nu atingeți barele. Încă sunt lipicioase. Respirați pe gură în dreptul borcanului de 800.”

Într-un colț, un panou interactiv numit ”Simulator de Linia 205”. Apeși un buton, pornește un ventilator care suflă aer cald direct în față, în timp ce difuzoarele redau înregistrări autentice: ”Vă rog, deschideți la mijloc!, Coborâți?, Domnu’ șofer, AC-ul!”. Copiii râd. Părinții explică: ”Așa trăia bunica voastră. Da, în fiecare zi. Da, plătea pentru asta. Și nu chiar puțin. Generațiile viitoare ne vor admira, sunt sigură.” Bucureștenii erau, de fapt, niște eroi. Plăteau cât suedezii, transpirau ca marocanii, și își păstrau simțul umorului pe Facebook.

Singura ironie reală? În timp ce călătorii din 205 se topesc la sfârșit de mai, undeva, într-un birou cu AC pornit, cineva semnează raportul: Implementare măsuri sezon estival. Stadiu: În curs.

sursa foto: dreamstime.com