Nemaipomenitele aventuri feng shui ale unei mame din București, povestite de fiica ei într-un autobuz STB

Uneori, pe traseele STB un întreg univers se deschide, odată cu ușile autobuzului.

🚌 Trei fete ciripesc pe tot atâtea scaune din spatele unui 137. Sunt liceene, frumoase și vesele. Iar una dintre ele are de povestit o mulțime de lucruri de toată mirarea:

– V-am mai zis, mama e o tipă foarte spirituală, ceea ce n-ar fi deloc un lucru nasol. Numai că o fi ea foarte spirituală, dar o dă în extrem. Ok, sunt de acord: faci yoga, meditezi, ești preocupată de feng shui, dar ce credeți c-a făcut?

Prietenele tac, neîndrăznind să intervină cu vreun scenariu. Așteaptă cuminți dezlegarea misterului, care nu întârzie să apară:

– A renovat toată casa după principiile feng shui… într-un mod dement de-a dreptu’! A ieșit în fața blocului, i-a dat ocol de 3 ori, ca să-l măsoare cum știe ea și cică să-i calculeze aura! După asta, s-a apucat să schimbe culorile în toată casa, după principiile lu’ pește: în camera mea am un perete portocaliu și jaluzele albastre, ca să fie și un element de foc, și unu’ de apă!

Colegele râd. Una dintre ele intervine:

– Ai dreptate, e nebună, dar camera ta arată chiar bine! Haha, dacă ar vedea maică-ta camera mea, cu toți pereții albi, dulapul alb și posterele alea cu băieți de când aveam 12 ani, ar turba!

Povestitoarea nu e la fel de amuzată ca prietenele ei. Încet-încet, le lămurește și de ce.

– A luat-o razna! Se duce în India în fiecare an, la ashram sau ceva, zice că acolo e punctu’ zero al spiritualității, locul în care se adună toți yoghiștii! Stau în niște căbănuțe ca vai de lume, unde n-au nici apă caldă, da’ ea zice că-i place!

– Păi da, că e-n comuniune cu natura! Se spală în vreun lac!

– Era să zic io cu ce e-n comuniune… Dacă îi zice unu’ mai spiritual să se arunce-n cap, în lacu’ ăla, se aruncă!

(Pauză de efect)

– Băi, mama a urcat fucking Himalaya! Avea mai multe variante: pe jos, pe măgar sau cu elicopter. Ce credeți c-a ales? Pe jos, nene, evident. PE FUCKING JOS!

– Păi, dacă tot urci acolo, e mai tare să urci pe jos…

– O fi, dar nu știe unde să se oprească!

– Adică cum?

– Păi nu știe, că cheltuie la bani cu India asta… Zice că nu-i mare chestie, că acolo te descurci cu 10 lei pe zi… Bine-bine, 10 lei pe zi, da’ e 4.000 de euro biletu’ de avion!

– Dacă ar mai rări drumurile astea, ai avea și tu bani de meditații!

Râd toate trei. Apoi redevin serioase, fiindcă una dintre ele anunță solemn:

– Am visat că pică Luceafărul la bac!

– Aoleu, ia vezi să nu manifestezi tu Luceafărul, că nu știu ce-ți fac!

Râd din nou, dar parcă mai cu teamă. Apoi, din senin, cea mai tăcută dintre fete decide să intervină cu un subiect neașteptat. Și deschide alte și alte portaluri magice:

– Hai să vă arăt ce inel vreau să-i iau iubitului meu!

Mai multe cronici STB, mai jos:

• Cum devine latina, din limbă moartă, o limbă vie si erotică, când mergi cu STB-ul prin București
• Ziua în care universul STB a înregistrat câștiguri fabuloase și romantism în limbi străine
• Minunatele „reîncarnări” ale controlorilor STB