Când pornești pe traseele STB, trebuie să fii pregâtit pentru orice. Dar, oricât de pregătit ai crede că ești, tot se găsește ceva care să te prindă în offsaid. Sau cineva. Poate că e un licean tobă de carte. Sau, dimpotrivă, o doamnă respectabilă, preocupată de tradiții. Ori, cine știe, o tânără nefericită în dragoste. Efectul e același: uimire fără frontiere.
🚌 În miezul zilei, pe-aun traseu STB. O gașcă de liceeni devorează sandwich-uri, covrigi și napolitane în autobuzul 139. Câțiva schimbă informații despre programul de după ore: sport, meditații sau mers la cinema. De nicăieri, un puști cu semnalmente de „tocilarul clasei” se lansează într-un monolog buimăcitor: „Frate, durează o veșnicie să separi salpetru! Mă duc în Cișmigiu, voi știți câtă materie primă recoltez?” N-apucă bieții colegi să se dezmeticească bine, că omul nostru aruncă bomba: „Dacă-l pun lângă boilerul școlii, poate explodează!”.
Într-o zi bună, dai nu peste unul, ci peste mai mulți experți în chestii cu potențial pirotehnic. Pe linia 484, patru băieți cam de clasa a 4-a discută într-un limbaj pe cât de cifrat, pe atât de îngrijorător:
– Astea de cele mai multe grame sunt 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘪𝘭𝘦𝘨𝘢𝘭𝘦!
– Io am luat și Cobra, și Black Widow, și Scream, și Piccolo! Și în față la AFI găsești FS3!
– Copiii de la școală nici nu știu că de pe site poți să le iei mult mai ieftin…
– Chiar, nu mai bine iau o fumigenă, să dau în toată școala?
🚌 O puștoaică bălaie, 1.30 m, ochelari, scufiță hipsterească. Nu pare să fie mai mare de clasa a V-a. Are în mână o carte. Mă așteptam să văd ”Jurnalul unui puști”, vol. 1.250. Ori măcar niște cronici vampirești. Surpriză: ”De veghe în lanul de secară”. Nu m-am putut abține:
– Ce carte tare citești!
– Mulțumesc, a venit răspunsul cu voce mică, dublat de un zâmbet fâstâcit.
”Să-ți pierzi vremea” cu așa ceva, în România de azi, abia asta sună a rebeliune. Holden Caulfield ar fi mândru de ea.
🚌 În 226, o femeie între două vârste face – telefonic – necesarul pentru pomană. După ce lămurește chestiunea paharelor, trece la următoarele articole de pe listă:
„Mai degrabă furculițele și cuțitele sunt scumpe… Am găsit prosoape bune, 10 lei 3 prosoape din bumbăcel. Tot așa, farfurii mișto, cu 5-6 lei. Farfurii ca lumea, nu prostii… Material frumos, 𝗴𝗲𝗻 𝗽𝗹𝗮𝘁𝗼𝘂!”.
Cu telefonul la ureche, o tânără protestează de pe scaunul de lângă fereastră:
– Tu poți să faci mai multe lucruri, că ești mai liber! Nu trebuie să te superi, ăsta e adevărul: ai mai multă libertate. Dar uite, acum, când îți zic să ne vedem, zici că e târziu. E 7, ăsta e târziu?! Eu de aia nu mi-am schimbat tura atâția ani, că tu nu poți să ieși târziu. Da’ 7 e târziu? Atunci devreme când e?!
Urmează o pauză, de-a lungul căreia bărbatul căruia îi aruncă reproșuri probabil încearcă niște explicații. După mai puțin de un minut, tânăra izbucnește:
– Mă, băiatule, mă întorci ca la Brăila! TU ȘI CU ȘEFU’ MEU!
Nota B365.ro – Mai multe Cronici STB, mai jos: