Nelu, proprietarul

de:
17 nov. 2011
0 afișări
Nelu, proprietarul

Revoluţia l-a prins cel mai probabil dând la strung. Cu basca pe-o ureche şi cu portretul lui Ceauşescu în spate pe perete, stahanovistul de ieri a ajuns să învârtă astăzi un şirag de chei pe degetul mic îmbrăcat în ghiul. Are multe proprietăţi acum în Bucureşti pe care le închiriază cu largă inima celor care caută un adăpost într-un oraş împărţit între bogaţi, bogaţi de provincie, aspiranţi la titlul de bogaţi şi melteni. El se încadrează în prima şi ultima categorie şi e mândru de asta. Are palmele curate, nu se trezeşte cu noaptea-n cap şi are între pasiuni mersul la bancă. Îşi alimentează cu bucurie contul şi trăieşte sentimente vibrante când face retrageri cu multe zerouri atunci când în spatele său sunt de la cinci persoane în sus. Când a fost repartizat la uzină, în anii ’70 nu-şi imagina că în afară de vaci, porci şi-un pogon de pământ în spatele casei, poate exista o avere mai mare. Pentru că avea doar opt clase a primit atunci o garsonieră undeva la Iancului, în care să stea cu nevasta. Cutia de chibrit l-a ajutat să intre „în afaceri” după ’89. A scos-o la închiriat şi după vreo doi ani, după ce a vândut şi acţiunile SIF şi dreptul de proprietate, căpătat din cer, asupra strungului, şi-a mai luat o garsonieră. A încasat chirii, a vândut, a cumpărat, a înşelat. Mai ales oameni de bună credinţă, în faţa cărora el s-a erijat în victima. La 20 de ani de când a făcut primii bani din „piatră seacă” îşi măsoară existenţa în luni de chirii şi garanţii. E proprietar şi asta îi dă tot dreptul, mai ales într-o Capitală de carton cu bogaţi pe măsură. Despre pumnul de chei al apartamentelor închiriate pe care-l ţine la gât cei de la Fisc nu ştiu nimic. Şi lui nici nu-i pasă. În mintea sa chiriaşii sunt prea proşti şi nu reprezintă un pericol pentru buzunarul său. Îi merge bine de la an la an, în fapt mulţumită garsonierei “bagată pe gât” acum 50 de ani. Garsonieră pentru care, daca-ar fi s-o muncească în vremurile de azi, pe care le trăieşte pe picior mare, n-ar reuşi să achite nici măcar faianţa din baie sau vizorul de la uşă. Doar e landlord.

Cookies