Nebunia lu’ Imogen. Doar în București ai fast food cu decor de pârnaie și iz de GTA. La Fifty’s-ul lui Imogen, cu branding de nota 10 și gust de nota 7

Astăzi este despre cel mai nou și mai zgomotos loc din oraș: Fifty’s. Dacă ai peste 40 de ani, probabil n-ai auzit de streamerul Imogen și fast food-ul său cu tematică de „facultate”.

Imogen a devenit viral jucând Grand Theft Auto V Roleplay și s-a îndrăgostit de acest „Fifty Lei Man”. Astfel, dintr-o shaorma cu notorietate, meme-uri, clipuri pe YouTube, mii de ore de live streaming într-un univers virtual plin de „fapte”, poliție și închisori, s-a născut un fast-food fizic pe Bulevardul Nicolae Grigorescu 1A.

E nebunia lui, nebunia lu’ Imogen. Unii îi spun vis devenit realitate, eu îi spun șaormerie cu marketing de 10 curat.

Interior Exterior Fifty’s

Ajung la locație, găsesc cu greu parcare și, înainte de a-i păși pragul, mă lovește un afiș lipit pe geam: „comanda poate dura până la 75 de minute” (sper să nu mă înșele memoria). Șaptezeci și cinci de minute, îmi repet în gând de vreo 5 ori. Sunt prea bătrân ca să aștept atât pentru o șaorma. Și nici măcar nu-s fan Imogen. Eu am venit să văd decorul și dacă mâncarea e pușcărie sau nu.

Când intri la parter, te lovește realitatea și o Lada galbenă, 1:1 cu cea din GTA. Locul e plin ochi. De fapt, „plin” e un eufemism. Te cam calci în picioare, la propriu. E un du-te-vino continuu de puști entuziasmați, angajați care aleargă dintr-o parte în alta, respectiv o doamnă de la casierie care urlă la microfon „URMĂTORUL CLIENT!” într-o gălăgie de nedescris.

Doamna de la casierie are un buton care, odată apăsat, face Lada să claxoneze și e ca și cum te-ar claxona un tir pe centură de la 2 metri distanță.

La Fifty’s, sentimentul de spațiu personal este o glumă proastă. Poți să comanzi la totem sau la casierie. Pe un ecran sunt afișate comenzile în așteptare și cele deja preparate, dar nu mai ține nimeni cont de ele. Stai la coadă, dacă vrei să mănânci ceva.

În toată această harababură, experiența de client service este egală cu zero. Când ajungi în sfârșit „la băieți”, nu are nimeni timp de tine.

Nu te întreabă absolut nimeni dacă vrei sau nu cartofi, dacă preferi ceva anume, nu-ți explică nimeni ce fel de sosuri sunt sau DIN CE sunt făcute. Ești doar un număr pe un bon fiscal, o chestie trecătoare într-o mașinărie care trebuie să scoată zeci-sute de porții pe oră.

Personal, nu îmi place deloc chestia asta. Nu suport să nu mă aud om cu om. Un singur lucru pozitiv trebuie menționat aici: în ciuda fluxului masiv de oameni și a nebuniei generale, locul e curat. Oamenii de la curățenie chiar își dau silința. Bravo lor pentru asta.

La brutărieee, cu toții la brutărieeeee!

Dacă la parter comanzi și te bați pe cele vreo zece mese disponibile, adevărata esență a locului se află la etaj. Iar aici, lucrurile devin cu adevărat interesante.

Dacă există cineva pe planeta România care vrea să vadă cum se face un branding de nota 10, cum se ambalează o poveste din mediul virtual și se vinde fizic în viața reală, trebuie neapărat să meargă la Fifty’s. Se vede cu ochiul liber că e făcut cu AI, dar nu-mi pasă. Le-a ieșit. Cine nu folosește AI-ul în 2026 ori e naiv, ori vrea să rămână de căruță.

Locul ăsta primește un 10 absolut pentru concept, cap-coadă. Asta, desigur, dacă-ți dorești să mănânci într-un decor de închisoare. Odată ce urci, intri direct în penitenciarul din GTA.

Totul este gândit obsesiv în jurul acestei tematici. Ai celule cu gratii metalice unde te poți așeza la masă, pereți care simulează betonul brut, neoane și telefoane, ca să suni acasă, dacă e.

Mai mult, există și un colț special amenajat pentru poze de tip „mugshot”. Peretele e marcat cu linii pentru măsurarea înălțimii („Suspect”, scrie mare sus), unde poți să-ți faci o fotografie cu prietenii ca și cum tocmai ați fost arestați.

Totul e o butaforie imensă, perfect executată pentru generația TikTok. E imposibil să urci acolo și să nu scoți telefonul. Și exact pe asta se bazează succesul locului: vizibilitate infinită, gratuită, generată de clienți. Vizual, nimic de reproșat. 10/10.

Am mâncat pentru tine la Fifty’s

Cum spuneam, dacă vrei să vezi branding de 10, mergi la Fifty’s. Dacă vrei mâncare de nota 7 per total… ei bine, tot la Fifty’s mergi. Meniul e o selecție clasică de comfort/fast food: șaorma, pui prăjit (crispy), ceva burgeri probabil, cartofi, desert și sosuri. Prețuri medii. Nu am încercat burgerii. Trupul meu nu poate duce atât de mult.

Shaorma mare de vită | 45 lei

O șaorma mare de vită la 45 de lei mare cât o sticlă de Fanta la 0,5. Prețul e preț de brand cu influenceri. Shaormarul a aruncat cartofii în ea fără să întrebe nimic, mi-a pus carnea și mi-a lăsat mie privilegiul de a-mi alege sosurile după ce a dat puțin ochii peste cap pentru că l-am întrebat ce sosuri are.

Slab rulată șaorma. Strânsă ca oamenii care au mâna moale când dau noroc cu tine. Am mușcat. E o șaorma. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Vita are o textură relativ decentă, nu e tălpică de pantof, dar nici nu curge untul din ea.

Este însă lipsită de personalitate, de acel condiment oriental care să te lovească-n plex și să te facă să închizi ochii de plăcere. Lipia e ok, legumele din interior sunt acolo doar ca să bifeze prezența, iar ansamblul e un amestec oarecum fad, menit să hrănească un salahor nepretențios și fără să impresioneze pe cineva cu ceva, cu orice.

Mănânci, te umpli, mergi mai departe. Zero emoție culinară. 5/10 pentru shaorma

Meniu Crispy | 44 lei

Apoi, am trecut la meniul crispy, care vine la pachet cu pieptul de pui prăjit, cartofi și două sosuri. La 44 de lei, e decent. Bucățile de pui (crispy-urile), cinci la număr, sunt bine preparate. Le dau 7, maximum.

Au o crustă acceptabilă, sunt mari, nu băltesc în ulei vechi, carnea albă din interior e relativ suculentă, nu e uscată până la refuz. Dar, la fel ca la șaorma, îi lipsește acel „wow” al condimentelor.

Ceea ce m-a luat prin surprindere, într-un mod total pozitiv, a fost varza proaspătă. O varză tăiată extrem de subțire, fresh, proaspătă și crocantă.

Într-o mare de prăjeală și carbohidrați grei, mâna aia de varză a fost ca o gură de aer proaspăt. 5/10 și pentru crispy.

Cartofii: tristețe absolută în formă de pai

Nu mai știu cât au costat. E atât de greu să dai greș cu cartofii prăjiți, și totuși unii reușesc. Cartofii de la Fifty’s sunt banali. Dar banali, banali de tot. Nu știu cum să-ți descriu mai exact lipsa lor de personalitate. Dacă Granded ar fi un cartof, ăsta ar fi. Un cartof a cărui personalitate se învârte în jurul a ce-a mai scos Rava. Cartofii ăștia au vrut să copieze la lucrarea de control de la cartofii de la Mec, dar au făcut-o prost și nu le-a ieșit. Nu te îmbie să-i balotezi, sunt fără sare și piper. 1/10 Un punct din oficiu.

Sosurile: mister și cantități industriale

Meniul de crispy îți permite două sosuri, așa că am luat o maioneză cu usturoi și faimosul sos „Fifty’s”. În primul rând, m-a șocat cantitatea. Porțiile de sosuri sunt, pur și simplu, nesimțite. Uriașe. Îți dau recipiente destul de mari de plastic, umplute ochi.

O cantitate atât de mare de sos oferită gratuit la meniu mă face serios să mă întreb oare cât de calitative sunt ingredientele din care sunt făcute. Nimeni nu oferă volume uriașe de produs premium la fast-food.

Maioneza cu usturoi e ok. E exact ceea ce te aștepți să fie: o bază grasă de maioneză, cu aromă de usturoi. Își face datoria, maschează tristețea cartofului. În schimb, sosul „Fifty’s”… aici e misterul. Nu știu deloc cum să îl definesc. E… acruț. Și cam atât. M-am străduit să îi prind o nuanță, o nuanță de dulceață. Nimic.

E o emulsie acruță care te lasă profund confuz, dar cineva trebuie să poarte numele Fifty’s. Nu m-a convins deloc. Încearcă-le și tu și spune-mi în comentarii părerea ta.

Desertul | 19 lei

Ca să trag cortina peste această masă tematică, am încheiat cu un desert. La 19 lei, aș zice că e „decențel”. Este un desert dulce, un crumble de biscuiți și cremă, onest în simplitatea lui comercială. Nu deranjează, dar nici nu-ți vine să furi rețeta. E acolo, există. 7/10

Total Fifty’s: 108

O să mai mănânc pentru tine aici? Slabe șanse.

Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.