Nebănuitul beneficiu al unui eventual faliment STB, Doamne ferește!

De fiecare dată când îmi propun să scriu despre altceva, se întâmplă ceva în transportul comun din Bucureşti, care ne perturbă. Ieri, o clientă nu a ajuns la programare pentru că nu a mers tramvaiul. Şi după asta aflu cu multă bucurie că STB e aproape de faliment. 

Ceea ce ne va transforma probabil în nişte oameni mult mai sănătoşi, căci vom merge mai mult pe jos. Şi ne vom găsi şcoli şi toate cele mai aproape de casă. Practic, să ne întoarcem la organizarea în sate. 

Câteva lucruri previzibile, în caz de previzibil faliment STB

Dacă STB ar da faliment – și, sincer, nici nu mai e nevoie de breaking news, pentru că mirosul de prăbușire se simte demult, Bucureștiul ar intra oficial în era transportului de tip „descurcă-te, cetățene”.

Metroul ar deveni, prin forța împrejurărilor și lipsa alternativelor, principalul vehicul de masă urbană. Nu mijloc de transport, nu soluție viabilă, ci vehicul. A se citi: un tren subteran care ar prelua toate frustrările, mirosurile, urletele și resemnările locuitorilor acestui oraș.

Imaginați-vă cum ar fi o dimineață de luni, în plin ianuarie, cu toate autobuzele și tramvaiele retrase, și 1,8 milioane de suflete înghesuite în cele câteva rame ruginite de metrou. Pipera s-ar transforma în Kathmandu în sezonul turistic. La Victoriei s-ar intra doar cu brățară de festival și acces controlat. Iar la Piața Sudului, în jurul orei 8:15, s-ar da cu cotul nu pentru un loc pe scaun, ci pentru o fărâmă de podea unde să-ți sprijini demnitatea.

În tot acest tablou suprarealist, desigur, autoritățile ar veni cu soluții creative: metroul la suprafață, metroul pe bicicletă, metroul imaginar. Poate chiar o aplicație care îți arată în timp real cât de imposibil e să ajungi la muncă, dar cu o grafică prietenoasă, în culori pastel.

Și să nu uităm de zonele complet izolate. Dacă ai norocul să locuiești în Rahova, Ferentari, Giulești, Colentina sau orice alt loc unde metroul n-a ajuns, ai două opțiuni:

1. Îți iei o trotinetă, eventual una imaginară, cu roți din planuri urbanistice.

2. Te relochezi  mai aproape de o gură de metrou. Să vedeţi preţuri la apartamente prin Drumul Taberei, unde în sfârşit a ajuns metroul.

Altminteri, cum spuneam, poți merge pe jos. Că tot se vrea oraș „verde”. Mersul pe jos e sustenabil, sănătos și… imposibil, dacă ai de traversat Splaiul dimineața cu un copil de o mână și cu două sacoșe în alta.

Cei care vorbesc despre mobilitate urbană sustenabilă și „încurajarea transportului public” probabil n-au mai urcat într-un autobuz de 7 ani și n-au coborât niciodată în stația Crângași la 6 seara unde, dacă reușești să urci într-un vagon, e ca și cum ai fi prins buchetul la nuntă.

Dar, sigur, problema nu e că STB are datorii uriașe, personal supradimensionat și management în buclă. Problema e că pasagerii… nu-și validează biletul. Ei sunt vinovații. Așa că, în lipsă de altceva, probabil vom vedea în curând bodycam-uri montate și pe metrou. Să filmeze, poate, cum dispare transportul public urban sub ochii noștri, cu tot cu noi în el.

Până atunci, o să mergem cu metroul. Toți. Cu maşina e deja aproape imposibil. Unu, pentru că nu ai unde să parchezi. Da, s-au făcut locuri de parcare cu plată, dar e acelaşi sistem de taxare, plus asta nu împiedică pe nimeni să oprească pe banda 1 pe Calea Victoriei, iar pe Dorobanţi, la ora la care ies copiii de la Goethe, prima bandă pare să devină de drept una de parcare. 

Doi, pentru că din nou, după aproape 20 de ani, e plin de gropi. Pe Tunari şi nu numai, Efectiv, iar e nevoie să ai grijă non stop să nu îţi rupi maşina. Cel puţin 2 linii de tramvai importante, linia 5 şi cea de pa Mihalache, sunt momentan parcări, nu se circulă cu tramvaiul. Dar astea nu par să fie probleme pentru nimeni, căci primarul candidează la preşedinţie şi restul aşteaptă să vadă ce rezultat vor avea alegerile.

Sursa foto autobuz STB: Dreamstime