Neașteptatul cadou de Crăciun legat cu panglică roșie, care lucește într-un autobuz STB. „Nu-mi vine să cred! Ați făcut asta pentru mine?!?”

Decembrie e luna cadourilor, ale căror povești călătoresc inclusiv cu STB.

E și a traficului dublu infernal în oraș. Și a tuturor planurilor infailibile pentru petreceri antologice. Care se desăvârșesc, firește, pe traseele mijloacelor de transport în comun din București.

🎁 Fata ține în brațe un pachețel învelit în hârtie lucioasă, legat cu panglică roșie. Privește când pachetul, când către prietena de pe scaunul alăturat. În cele din urmă, cedează:

– Știi ce am aici? Breloc și d-ăla de pisici!

– Căciuliță, gen?

– Da!

– Ce cute! Eu n-am luat nimic, c-am fost out of budget…

– Și eu, noroc că mi-a intrat ieri bursa!

– Când am văzut ce mi-ați luat… LE POFTIM??? Nu mi-a venit să cred! Ați făcut voi asta pentru mine?!

Și râd împreună, cu convingerea că sărbătorile vor fi perfecte.

🚏 În stația lui 226, doi puști pun la cale revelionul. Dialogul e supercomic, pentru simplul fapt că nimic din ce-și comunică nu pare să aibă vreun sens:

– Să mergem acolo și să fim și-n altă parte! Ne sunăm pe cameră, ne astea…

– Da’ cu cine să mergem? Că i-a dat afară din club! E logic, e la mintea cocoșului, le faci cu spume, nu te mai cheamă!

– Păi și cine e de vină? Normal că se oftică, fiindcă nu transmiți cuvânt cu cuvânt, transmiți ideea pe care persoana aia vrea s-o înțeleagă!

– Degeaba, mă! Aia e proastă și pune la suflet tot!

– Las-o pe aia, tu zi cum facem rost de bani.

– Îi spun lu’ mama să-mi bage și mie 6 milioane.

– Am zis să luăm toți, tu nu, că să luăm singuri!

– Păi dacă nu sunteți în stare de nimic! „Nu mă lasă mama să fac aiaaa….nici aiaaa…” Și toată lumea: A, ce fraier”! Și, după aia, ne cocoloșim între noi ca pe bebeluși!

#lostintranslation

Ⓜ️ De la STB, coborâm la „tlenul subtelan”. Băiețelul cu căciuliță de inspirație scandinavă e foarte atent la ce anunță vocea din metrou. Stație după stație, informațiile îl fascinează și-l fac să comenteze într-un mod irezistibil.

– Omanceilor?

– Da, Romancierilor. (Tatăl aprobă amuzat).

Ușile se închid, iar copilul se pregătește pentru următoarea provocare:

– Ia, să deschidem urechile, să auzim ce zice. (îngrijorat) Da’ dacă nu auzim?

Părintele îl liniștește:

– Așa cum scrie numele tău, acolo scrie numele stației. 

– I, u, s, t, i, n?

– Nu, Tudor Vladimirescu. 

– Ăla nu e numele meu!!!, protestează drăgălaș cel mic.

– E numele stației. 

– Daaa, gata, știu, acolo unde s-a născut și a murit Vladimir!

– Hai, c-ai scos o maximă! Ai vreun coleg Vladimir la grădi?

– Mmmm… nu mai știu!

Se lasă câteva clipe de tăcere. În vagon sunt afișe care promovează cărți pentru copii. Tatăl le observă și încearcă să-l atragă pe băiat într-o conversație literară:

– Ia uite ce scrie acolo!

– Ce scrie?

– „Bătaie cu perne în Expresul de noapte”!

– Păi și ziua? Nu se bat?

Pe bărbat îl bufnește râsul. Decide să nu răspundă: pare că puștiulică i-a întins o capcană. Dar copilul trece, deja, la următorul subiect fascinant:

– Știai că există tamvaie care merg în jurul lumii?

N-apucă să dezvolte tema, că vocea anunță: „Urmează stația Favorit!”.

Copilului i se luminează fața, se întoarce spre tată și strigă, încântat:

– Urmează stația Favorit? Favoritul meu ești tu!

Nota B365.ro – Mai multe Cronici STB, mai jos:

• “Aoleo, n-o să avem apă caldă toată iarna, încălzim la aragaz!” Revelația disperată a unui călător STB când autobuzul 226 face dreapta la Piața Rahova
• Mama din STB pe care Crăciunul o cam scoate din minți
• Magazine noi în „mall-ul STB”