În metrou se citește mult. În STB se vorbește. Mult și, de regulă, tare. Dar ar fi și păcat ca dialogurile să se consume-n șoaptă: am pierde toate pildele, povețele, snoavele (și alte arhaisme utile) livrate gratuit de confrații călători.
🚌 Doi pensionari comod instalați pe scaune în 484 analizează situația economică, fac recensământul și deapănă amintiri. Doamna se confesează:
– Io am lucrat 35 de ani în industria ușoară.
Domnul nu-și ascunde dezamăgirea:
– Aoleu! Ramură proastă, salarii mici!
– Așa e, dar mi-a plăcut…
– Acum, la toți le plac banii. De aia nici nu prea vin copiii pe la noi, că au servicii grele… Da’ e și normal, dacă iau 70-80 de milioane, tre’ să muncești de banii ăștia! Io, când aud de sumele astea, mă ia durerea de cap! Și le și oprește douăj’ de milioane din ei… La stat e viața, așa a fost mereu!
Doamna oftează, dar nu mai apucă să spună ceva. Domnul ia prompt cuvântul. Pare decis să tragă – e drept, pe ocolite – niște concluzii:
– Mai ții minte, când eram tineri și vorbeam cu pensionarii, că nu ne gândeam c-o să apucăm și noi pensia? E, uite c-am apucat-o! E bine să știi să trăiești! Că, dacă mergi la cimitir, e plin de morți de 50-60 de ani! Moare tineretu’ pe capete!
🚌 Pe linia STB 226, într-un autobuz ultraaglomerat, doi cetățeni tranșează rapid o situație:
– Pe Maria ai mai sunat-o?
– Nu, că nici ea nu ne-a mai căutat…
– Da’ chiar, cine are nevoie?!
🚌 Câteva femei se pun pe vorbă în autobuz, bucuroase c-au mai scăpat de-o zi de muncă. Se-ntreabă una pe alta de familii și cunoștințe comune.
– Chiar, cu Geanina ai mai vorbit?
– Da’ cum să nu?! Ținem mereu legătura, e ca fata mea! Am fost la ea la nuntă… Da’ ce nuntă a făcuuut! Am râs mult, că atunci când s-a cuplat cu băiatu’ ăsta, am sărit cu gura pe ea, că el e mult mai mare de vârstă! Ce scandal i-am făcut… Că ce-ți trebuie ție așa ceva… Că mai bine cauți unu’ ca tine… Da’ n-am avut dreptate, slavă Domnului! Știi ce băiat cuminte e? Și muncitor! Lucrează în Poliție!
Bine, ea a venit în relația asta după ce fusese multă vreme cu altu’… Un nemernic! L-au ținut părinții ei în facultate, să se facă doctor, pe casă și masă, nimic nu i-a lipsit! Și când a ajuns doctor, a plecat! A suferit fata asta… Intrase în bahaos! Că-l iubea rău, îți dai seama! Și ăla a făcut ce-a făcut… Da’ a dat Dumnezeu și-am scos-o din ale ei și, după aia, l-a-ntâlnit pe băiatu’ ăsta și acum e bine de tot! Și eu, care-am bătut-o la cap să nu-l ia!
🚌 În stația lui 368, două pensionare discută aprins. Una dintre ele, încercând, parcă, să se scuze:
– Era o metaforă!
Cealaltă, prinsă pe picior greșit, tace 3 secunde, apoi se „redresează”:
– Metaforă, da… Normal… Dar și metaforele… Sunt și așa, și așa… Metaforă, metaforă, da’… Lasă că știu io cum e și cu metaforele astea!
Nota B365.ro: Mai multe #CronicSTB, mai jos:
