Neașteptata diferență dintre călătoriile cu metroul și cele cu STB

26 ian. 2023
621 Afișari
Neașteptata diferență dintre călătoriile cu metroul și cele cu STB
Neașteptata diferență dintre călătoriile cu metroul și cele cu STB

În metrou se citește mult. În STB  se vorbește. Mult și, de regulă, tare. Dar ar fi și păcat ca dialogurile să se consume-n șoaptă: am pierde toate pildele, povețele, snoavele (și alte arhaisme utile) livrate gratuit de confrații călători.

🚌 Doi pensionari comod instalați pe scaune în 484 analizează situația economică, fac recensământul și deapănă amintiri. Doamna se confesează:

– Io am lucrat 35 de ani în industria ușoară.

Domnul nu-și ascunde dezamăgirea:

– Aoleu! Ramură proastă, salarii mici!

– Așa e, dar mi-a plăcut…

– Acum, la toți le plac banii. De aia nici nu prea vin copiii pe la noi, că au servicii grele… Da’ e și normal, dacă iau 70-80 de milioane, tre’ să muncești de banii ăștia! Io, când aud de sumele astea, mă ia durerea de cap! Și le și oprește douăj’ de milioane din ei… La stat e viața, așa a fost mereu!

Doamna oftează, dar nu mai apucă să spună ceva. Domnul ia prompt cuvântul. Pare decis să tragă – e drept, pe ocolite – niște concluzii:

– Mai ții minte, când eram tineri și vorbeam cu pensionarii, că nu ne gândeam c-o să apucăm și noi pensia? E, uite c-am apucat-o! E bine să știi să trăiești! Că, dacă mergi la cimitir, e plin de morți de 50-60 de ani! Moare tineretu’ pe capete!

🚌 Pe linia STB 226, într-un autobuz ultraaglomerat, doi cetățeni tranșează rapid o situație:

– Pe Maria ai mai sunat-o?

– Nu, că nici ea nu ne-a mai căutat…

– Da’ chiar, cine are nevoie?!

🚌 Câteva femei se pun pe vorbă în autobuz, bucuroase c-au mai scăpat de-o zi de muncă. Se-ntreabă una pe alta de familii și cunoștințe comune.

– Chiar, cu Geanina ai mai vorbit?

– Da’ cum să nu?! Ținem mereu legătura, e ca fata mea! Am fost la ea la nuntă… Da’ ce nuntă a făcuuut! Am râs mult, că atunci când s-a cuplat cu băiatu’ ăsta, am sărit cu gura pe ea, că el e mult mai mare de vârstă! Ce scandal i-am făcut… Că ce-ți trebuie ție așa ceva… Că mai bine cauți unu’ ca tine… Da’ n-am avut dreptate, slavă Domnului! Știi ce băiat cuminte e? Și muncitor! Lucrează în Poliție! 

Bine, ea a venit în relația asta după ce fusese multă vreme cu altu’… Un nemernic! L-au ținut părinții ei în facultate, să se facă doctor, pe casă și masă, nimic nu i-a lipsit! Și când a ajuns doctor, a plecat! A suferit fata asta… Intrase în bahaos! Că-l iubea rău, îți dai seama! Și ăla a făcut ce-a făcut… Da’ a dat Dumnezeu și-am scos-o din ale ei și, după aia, l-a-ntâlnit pe băiatu’ ăsta și acum e bine de tot! Și eu, care-am bătut-o la cap să nu-l ia!

🚌 În stația lui 368, două pensionare discută aprins. Una dintre ele, încercând, parcă, să se scuze:

– Era o metaforă!

Cealaltă, prinsă pe picior greșit, tace 3 secunde, apoi se „redresează”:

– Metaforă, da… Normal… Dar și metaforele… Sunt și așa, și așa… Metaforă, metaforă, da’… Lasă că știu io cum e și cu metaforele astea!

Nota B365.ro: Mai multe #CronicSTB, mai jos:

Cookies