“Nașul de la țară” sau surprinzătorul Vasile Muraru. Veteranul Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” din București se reinventează în filmele regizorilor tineri. “Sunt extraordinari!” | INTERVIU

“Oameni de treabă”, regizor Paul Negoescu, “Miracol” și “Neidentificat”, în regia lui Bogdan George Apetri, ”Cea mai fericită fată din lume”, regizor Radu Jude, sunt numai câteva dintre filmele de lung metraj în care a jucat în ultimii ani legenda Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, Vasile Muraru.

De curând, Vasile Muraru a câștigat Premiul Gopo pentru cel mai bun actor în rol secundar, cu partitura sa excelentă din “Oameni de treabă”. De altfel, filmul regizat de Paul Negoescu și-a adjudecat cele mai importante premii ale ediției Gopo 2023, printre care pentru cel mai bun lungmetraj, cea mai bună regie și cel mai bun actor în rol principal, Iulian Postelnicu.

Mai jos, interviu cu Vasile Muraru despre generații fără conflict, despre cum a făcut armata și refuzul de a juca în filme cu înjurături, despre rolul primarului mafiot din filmul “Oameni de treabă”, interpretat cu brio.

“Vasile, să nu fii supărat cu nasul ăsta al tău. Ai să ai și supărări, dar și multe bucurii o să-ți aducă”

Din anul 1982, Vasile Muraru joacă la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” și timp de 25 de ani a format un cuplu foarte iubit cu actorul Nae Lăzărescu.

A absolvit IATC, în anul 1981, la clasa profesorului Dem Rădulescu și Adriana Piteșteanu. Vasile Muraru are un nas recognoscibil, despre care Valentin Uritescu i-a spus: “Vasile, să nu fii supărat cu nasul ăsta al tău. Ai să ai și supărări, dar și multe bucurii o să-ți aducă”.

Despre “Oameni de treabă”, filmul care acum se află și pe Netflix, citește mai jos:

• INTERVIU | “Oameni de treabă”, 10 nominalizări la Premiile Gopo, Oscarurile bucureștene. Iulian Postelnicu: „Când vezi bazaconiile crezute de alții, drumul spre umor e mai ușor”

• 

“Primarul se dă tare cu capul de grinda casei, dar nu m-am lovit, că am capul tare”

B365.ro. Domnule Vasile Muraru, sunteți foarte iubit de români, în special pentru rolurile de comedie. Cum ați acceptat să jucați rolul primarului, Nea Costică, în filmul “Oameni de treabă”, mai ales că nu este deloc unul de comedie, ci mai degrabă de “Nașul”, un fel de Nașul de la țară.

Vasile Muraru: “Nașul de la țară, exact, foarte bine ați spus, se potrivește ca o mănușă. Eu sunt actor, actor de film totuși, chiar dacă toată lumea mi-a pus ștampila de comediant. Rolurile din ultimii ani au fost foarte ofertante. Și acesta, din “Oameni de treabă”, și cel din “Neidentificat” sau cel din “Cea mai fericită fată din lume”. Sunt roluri de actor de proză și am vrut să arăt că am și aceste posibilități. Chiar am fost surprins de succesul filmului, am fost la câteva lansări ale “Oameni de treabă” prin țară, unde au urmat discuții și am rămas uimit. Oamenii îmi puseseră eticheta de comediant și se așteptau să râdă cu gura până la urechi”.

B365.ro: Și când colo au descoperit un primar corupt, amenințător, care se mai și dă și cu capul de grinda casei. Cum a fost scena? A durut?

Vasile Muraru: “La început nu o înțelegeam, dar de fapt acolo era ca un fel de curățare, un moment de curățare a interiorului lui Nea Costică, unul plin de probleme”.

B365.ro: Dar nu v-ați lovit, pare foarte reală scena.

Vasile Muraru: “Totul a fost foarte real. Nu m-am lovit, că am capul tare”.

“Eu am făcut armata ca lumea, un an și patru luni. Eram foarte bun la trageri, la desfăcut și montat AKM-ul, știu și acum seria de la armă: JR4309”

B365.ro: Dar scena cu împușcături cum a fost?

Vasile Muraru: “Eu am făcut armată ca lumea, un an și patru luni. Eram foarte bun la trageri și la desfăcut și montat AKM-ul; știu și acum seria de la armă: JR4309. Din ’76 până acum țin minte seria și numărul. Regizorul i-a pus pe cascadori să-mi arate cum se folosește AKM-ul. Când au început să-mi explice, le-am spus: –Dar cu cine vorbiți? -Cu dumneavoastră! Și le-am desfăcut-o imediat, pac, pac, pac, de au rămas cu gura căscată. Zic: –Măi tăticule, eu chiar am făcut armata, am participat la competiții, erau o bucurie. A fost plăcută pentru mine scena”.

“Tinerii actori și regizori sunt niște copii extraordinari. A fost o încântare să lucrez cu ei, i-am mirosit imediat”

B365.ro: Cum ați lucrat cu tinerii actori și cu regizorul Paul Negoescu?

Vasile Muraru: “Sunt extraordinari! Sunt niște copii extraordinari și a fost o încântare să lucrez cu ei. Am avut toată încrederea, că i-am mirosit imediat; vorba aia, am jucat în primul film în anul 1978, așa că până acum am tot făcut filme. I-am mirosit imediat și mi-am dat seama cu cine am de-a face. A fost o mare bucurie, a ieșit într-adevăr un film complet”.

“Am refuzat și refuz să joc în filme în care se înjură”

B365.ro: Mi se pare incredibil că nu se înjură în acest film, spre deosebire de multe altele. Știu că refuzați filmele în care se folosește limbaj licențios.

Vasile Muraru: “În primul film de după Revoluție, Șobolanii Roșii, am refuzat să joc și mi s-a spus: –Băi, așa o să fie de acum încolo! Treaba lor! Adevărul este că asta este lumea în care trăim, parcă e nebună. Asta a fost și discuția cu Radu Jude la “Cea mai fericită fată din lume”. – Domnule Jude, nu pot să înjur. Eram la fântână, la Universitate, și mi-a spus Radu: -Ia ascultați cum vorbește lumea. Lumea trecea și mulți înjurau, era un concert de înjurături când treceau. Eu, totuși, parcă nu pot să înjur în film, filmul rămâne. La teatru, seara este efemeră, se duce. La film, vorba rămâne”.

“Mi-am dat seama că rolul primarului din “Oameni de treabă” este ofertant încă de la prima lectură a scenariului”

B365.ro: Ați jucat în peste 40 de filme. Ce a însemnat pentru dumneavoastră acest rol din “Oameni de treabă” pentru care ați luat și premiul Gopo pentru cel mai bun actor în rol secundar. Felicitări!

Vasile Muraru: “Mulțumesc, mulțumesc. A însemnat un rol complex, mi-am dat seama că este un rol ofertant încă de la prima lectură a scenariului. Sigur că, încă de când am început să joc în filme, am avut și roluri principale, și secundare, și episodice. Pe toate le-am îndrăgit, pentru că în fiecare am căutat să fac câte ceva foarte bun, special”.

B365.ro: Ați reușit să surprindeți exact nuanțele unui primar de la țară, poate așa or fi primarii și în alte părți ale lumii, dar ăsta din film parcă chiar e cel din realitate.

Vasile Muraru: “Asta mi-a spus și fiul meu: Tată, tu ai cunoscut la viața ta atâția primari, încât ai făcut o chintesență din toți”.

“Comedia este foarte grea. De la prima apariția pe scenă, dacă nu ai produs barem un zâmbet, poți să pleci”

B365.ro: De ați ales comedia? Știu că ați terminat Facultatea la clasa marelui Dem Rădulescu. Te naști actor de comedie sau înveți să fii?

Vasile Muraru: “Comedia este foarte grea, foarte grea. Comedia, inclusiv la teatrul Constantin Tănase, la revistă, la prima apariție pe scenă dacă nu ai produs barem un zâmbet, poți să pleci. La revistă așa e. Dar în facultate mi s-a spus să-mi văd de meserie, că o să ajung un mare tragedian, un actor de teatru de proză, serios și dramatic. Mi s-a spus să nu încerc să-mi folosesc înfățișarea, prima apariție în fața publicului, ca să cuceresc lumea”.

“Am fost invitat la clasa lui Amza Pellea pentru că îl imitam la perfecție, Dumnezeu să-i înalțe sufletul”

B365.ro: Adică să nu vă folosiți chipul care parcă este făcut pentru comedie?

Vasile Muraru: “Desigur. Trebuia să joc în Nea Marin Miliardar, dar nu m-au lăsat de la facultate. Sebastian Papaiani a jucat rolul lui Sucă, pentru că nu m-au lăsat pe mine, care eram de vârsta lui. L-au luat pe domnul Papaiani, care era un actor imens, și a făcut un rol foarte bun. Am fost invitat la clasa lui Amza Pellea, pentru că îl imitam la perfecție, Dumnezeu să-i înalțe sufletul! Toți au fost valori deosebite. Am avut norocul să cunosc actori imenși: Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Ștefan Iordache, Ștefan Bănică-seniorul, Colea Răutu, Mircea Albulescu. Doamne, Maica Domnului, ce actori am avut! Ovidiu Iuliu Moldovan, Adrian Pintea, ce actori imenși!”.

“La noi, la clasa lui Dem Rădulescu, era o disciplină de fier. Totul era pentru meserie”

B365.ro: Chiar doream să vă întreb. Marii actori din generația de aur a comediei românești se duc de la an la an. Vedeți în jurul dvs actori tineri, talentați, care să ducă mai departe comedia?

Vasile Muraru: “Am pierdut mulți prieteni, eram în câmpul lor magnetic și mă simpatizau. Însă, totul merge mai departe, nimic nu stă în loc. Doar că noi eram altfel, eram altă școală, cu altă educație primită tot de la generațiile care au fost înainte. Când eram la facultate, mă lipeam de perete când domnul Octavian Cotescu trecea pe culoar. La noi, la clasa lui Dem Rădulescu, era o disciplină de fier. Totul era pentru meserie”.

B365.ro: Și acum cum vedeți lucrurile? Când ați râs ultima dată la un spectacol?

Vasile Muraru: “Am râs sigur că da, am râs la spectacol la Bulandra. Am râs tare, nu așa. Avem și acum actori foarte buni, unii mai puțin tineri, alții tineri, foarte tineri. Foarte, foarte buni”.

“Stand-up comedy s-a făcut dintotdeauna la noi pe scenă, numai că nu-i zicea așa. Lumea o să se plictisească de înjurături”

B365.ro: Cum percepeți acest fenomen al stand-up comedy?

Vasile Muraru: “Stand-up comedy s-a făcut dintotdeauna la noi pe scenă, numai că nu-i zicea așa. De la Constantin Tănase, Mircea Crișan și până azi s-a făcut numai stand-up comedy. Toma Caragiu, de pildă, făcea stand-up comedy genial. Fără să se folosească de libertatea limbajului de azi, totul era puțin mai decent, nu așa de direct. La petreceri, și chiar și la nunți, se aduna lumea într-un colț pentru glumele mai deocheate. Nu se spuneau direct la masă, să audă toată lumea. Totuși, pe scenă, nu poți să vorbești așa. Însă, la un moment dat, lumea o să se plictisească și de asta, dacă o luăm așa. Și atunci ce urmează? După ce se vor plictisi, ce o să faci ca să-i atragi?”.

“Bucuria mea sunt aplauzele care nu se mai termină, stă lumea în picioare câte un sfert de oră”

B365.ro: Care a fost cea mai mare bucurie profesională din ultimii 30 de ani, să zicem?

Vasile Muraru: “Aplauzele care nu se mai termină, stă lumea în picioare câte un sfert de oră. Și în țară, și în străinătate, și atunci când eram cu regretatul Nae Lăzărescu. Lumea încă mai ține la calitate și ne arată că vrea să râdă”.